4,177 matches
-
la plecarea trenului. Experimentasem nu știu cîte tehnici, eram tot mozolit și roșu pe la gură, ajunsesem să nu mai simt nimic. După ce am condus-o la tren, pe drumul de întoarcere de la gară, am realizat că mă dor testiculele îngrozitor. Aurora în general, copiii din fața blocului nu puneau mare bază pe Dănuț, rareori îl cooptau în jocurile lor, iar atunci cînd o făceau era doar pentru că aveau nevoie de oameni și nu mai găseau pe nimeni pe-afară. La fotbal, de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la unitatea militară, dar nu mai avea chef să se ducă pînă acolo, era prea departe... și, cum se apropia el de leagăne, iată că vede două mogîldețe trebăluind în șanțul de lîngă stradă. Hopaaa ! Ia uite cine era acolo : Aurora și Pitița, sora ei mai mică. Se jucau în pămînt cu lopățelele. Dănuț se bucură numai decît - în plus, îi și plăcea puțin de Aurora. „Ce faceți voi aici ?“ - le întrebă. Aurora îi zîmbi într-un fel anume, cum numai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vede două mogîldețe trebăluind în șanțul de lîngă stradă. Hopaaa ! Ia uite cine era acolo : Aurora și Pitița, sora ei mai mică. Se jucau în pămînt cu lopățelele. Dănuț se bucură numai decît - în plus, îi și plăcea puțin de Aurora. „Ce faceți voi aici ?“ - le întrebă. Aurora îi zîmbi într-un fel anume, cum numai ea știa s-o facă, și-i răspunse simplu, dar fermecător : „Ne jucăm“. „și de-a ce vă jucați ?“ „De-a mama și de-a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lîngă stradă. Hopaaa ! Ia uite cine era acolo : Aurora și Pitița, sora ei mai mică. Se jucau în pămînt cu lopățelele. Dănuț se bucură numai decît - în plus, îi și plăcea puțin de Aurora. „Ce faceți voi aici ?“ - le întrebă. Aurora îi zîmbi într-un fel anume, cum numai ea știa s-o facă, și-i răspunse simplu, dar fermecător : „Ne jucăm“. „și de-a ce vă jucați ?“ „De-a mama și de-a tata.“ „Hai mai bine să facem o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
simplu, dar fermecător : „Ne jucăm“. „și de-a ce vă jucați ?“ „De-a mama și de-a tata.“ „Hai mai bine să facem o cazemată, lăsați prostiile !“ - se auzi glasul autorității. „Uite, tu ești sergentul meu (și Dănuț arătă înspre Aurora), iar tu ești soldat. Ai înțeles, sol dat, Pitița ?“ Pitița, care pronunța cuvintele stîlcit (de aceea i se și zicea așa - pentru că atunci cînd vorbea despre ea însăși își spunea „pitița“ în loc de „fetița“), preferă să dea numai din cap și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ne folosește mai tîrziu.“ Apoi aruncă o privire către supușii săi ; aceștia erau pregătiți, și băiatul citi în ochii lor dorința de a trece cît mai repede la acțiune. „Hai la treabă ! Tu, sergent, supraveghezi !“ Bineînțeles, Dănuț supraveghea totul, iar Aurora o supraveghea pe Pitița. După un timp însă, văzînd că Pitița se moșmondea și nu făcea deloc bine treaba, puse el însuși mîna pe o lopățică și-l invită și pe sergent să treacă la lucru. Trebuia oferit un exemplu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
le zise celor două că este o decorație și că cine va munci cel mai bine o va primi din partea lui drept răsplată pentru fapte deo sebite. (Era de la sine înțeles că decorația cu pricina îi era hărăzită, de fapt, Aurorei.) Cu toate acestea, cele două surori se întrecură în hărnicie ; Pitița deve nea din ce în ce mai ascultătoare, iar Aurora din ce în ce mai iute de mînă și mai zîmbitoare. Nu fără merit deci, inelul îi reveni ei la sfîrșit, cînd trebui să meargă acasă. Decorarea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
va primi din partea lui drept răsplată pentru fapte deo sebite. (Era de la sine înțeles că decorația cu pricina îi era hărăzită, de fapt, Aurorei.) Cu toate acestea, cele două surori se întrecură în hărnicie ; Pitița deve nea din ce în ce mai ascultătoare, iar Aurora din ce în ce mai iute de mînă și mai zîmbitoare. Nu fără merit deci, inelul îi reveni ei la sfîrșit, cînd trebui să meargă acasă. Decorarea a avut loc în cadrul unei festivități, în care solemnitatea a făcut-o pe Aurora să zîmbească și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din ce în ce mai ascultătoare, iar Aurora din ce în ce mai iute de mînă și mai zîmbitoare. Nu fără merit deci, inelul îi reveni ei la sfîrșit, cînd trebui să meargă acasă. Decorarea a avut loc în cadrul unei festivități, în care solemnitatea a făcut-o pe Aurora să zîmbească și mai fermecător și să lase să-i picure o lacrimă de recunoș tință. Dănuț era în al nouălea cer. Se simțea puternic, se simțea bun, drept, bărbat, se simțea general. Acasă însă, cînd povesti că a găsit
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se va rezolva ea, pro blema. De altfel, Dănuț era și el de aceeași părere și se gîndea de pe-acum că îl va vinde negreșit și va lua o groază de bani pe el. O va întîlni mîine pe Aurora și i-l va cere, iar ea i-l va da, că doar era al lui, el îl găsise ! A doua zi, cînd o văzu pe Aurora, aceasta nu mai avea inelul pe deget. „Unde e inelul ?“ îl lăsase acasă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
va lua o groază de bani pe el. O va întîlni mîine pe Aurora și i-l va cere, iar ea i-l va da, că doar era al lui, el îl găsise ! A doua zi, cînd o văzu pe Aurora, aceasta nu mai avea inelul pe deget. „Unde e inelul ?“ îl lăsase acasă. „Cum să-l lași acasă ? O decorație se poartă tot timpul, nu se lasă acasă !“ și pentru că vede că nu-i acordă importanța cuvenită unei decorații, ia
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
i-l dea îna poi ! Mîine să vină cu el și să i-l dea înapoi ! Ajuns în casă, părinții îl întrebară dacă și-a luat înapoi inelul și el răspunse că mîine îl va avea. Însă nici ziua următoare Aurora nu veni cu el pe-afară. Dănuț se supără, strigă la ea să-i dea inelul și o ame nință că, dacă nu i-l dă, o va păți ! Aurora se uita în pămînt, iar zîmbetul îi dispăruse cu desăvîrșire
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
răspunse că mîine îl va avea. Însă nici ziua următoare Aurora nu veni cu el pe-afară. Dănuț se supără, strigă la ea să-i dea inelul și o ame nință că, dacă nu i-l dă, o va păți ! Aurora se uita în pămînt, iar zîmbetul îi dispăruse cu desăvîrșire. Ori cum, pe Dănuț nu-l mai interesau acum chestiile astea - nici nu l-au interesant vreodată ! Să facă bine să aducă odată inelul ăla, că s-a săturat ! Atunci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se uita în pămînt, iar zîmbetul îi dispăruse cu desăvîrșire. Ori cum, pe Dănuț nu-l mai interesau acum chestiile astea - nici nu l-au interesant vreodată ! Să facă bine să aducă odată inelul ăla, că s-a săturat ! Atunci Aurora a spus un „nu“, iar Dănuț a simțit că se prăbușește ca-ntr-o genune fără fund. Cum e și normal, acasă, părinții s-au enervat și mai tare. „Cum să nu ți-l dea, nu i-ai explicat că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sigur, primul întinse brațul, așa încît pe inelar se putea zări o extraordinară verighetă ; metalul galben străluci scurt, cu clinchet. Celălalt făcu un gest care însemna „se-nțelege !“. Apoi își continuară mersul în tăcere. Cînd o văzură de la distanță pe Aurora, tatăl îi aruncă peste umăr, fără să-l priveasă : „Vorbești tu !“. Băiatul răspunse cu un „O.K. !“ care nu prevestea nimic bun. De la-nceput, Dănuț o luă tare pe fată. Doar vedea că a venit și cu taică-său !... Fără
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
umăr, fără să-l priveasă : „Vorbești tu !“. Băiatul răspunse cu un „O.K. !“ care nu prevestea nimic bun. De la-nceput, Dănuț o luă tare pe fată. Doar vedea că a venit și cu taică-său !... Fără să stea pe gînduri, Aurora răspunse apăsat că l-a pierdut. Mințea, bine înțe les. „Dă-i, dragă, inelul, că merg la părinții tăi !“ - se oțărîse tatăl. „L-am pierdut, l-am pierdut !“ - o ținea una și bună Aurora. Apoi se îndepărtă, iar cei doi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-său !... Fără să stea pe gînduri, Aurora răspunse apăsat că l-a pierdut. Mințea, bine înțe les. „Dă-i, dragă, inelul, că merg la părinții tăi !“ - se oțărîse tatăl. „L-am pierdut, l-am pierdut !“ - o ținea una și bună Aurora. Apoi se îndepărtă, iar cei doi rămaseră cu gurile căscate. Primul care și-a reve nit a fost tatăl care, după un moment de cumpănire a situației, îi spuse lui Dănuț s-o bată la cap de-acum încolo tot
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ața“. Dănuț i-a pus, dar a găsit puțini amatori, și nici ăia nu strigau decît de formă, fără tragere de inimă. După ceva timp, tatăl și-a luat inima-n dinți și s-a dus să sune la ușa Aurorei. Era, pînă la urmă, o treabă de oameni mari și trebuia să aibă o lămurire cu părinții ei ! Aceștia i-au deschis puțin ușa și, din prag, l-au întrebat care e problema. Cum care era problema ? Fiul lui găsise
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
urmă, o treabă de oameni mari și trebuia să aibă o lămurire cu părinții ei ! Aceștia i-au deschis puțin ușa și, din prag, l-au întrebat care e problema. Cum care era problema ? Fiul lui găsise un inel și Aurora nu mai voia să i-l mai dea. „Ce inel, dom’le ? Nu știm nimic de nici un inel !“ Apoi i-au închis ușa în nas și n-au mai deschis-o deloc, cu toate că omul a încercat în repetate rîn duri
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
le ? Nu știm nimic de nici un inel !“ Apoi i-au închis ușa în nas și n-au mai deschis-o deloc, cu toate că omul a încercat în repetate rîn duri și prin diferite mijloace să intre în legă tură cu ei. Aurora rămăsese deci singura prin care se mai putea acționa. Dar, ca un făcut, nici aceasta nu mai era de găsit prin fața blocului. Întrebată unde era sora ei, Pitița ridica din umeri, se uita la tine ciudat și întreba în felul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ei bălmăjit : „Cale Aulola ?“. Puțin sex, puțin mister Mi s-a mai întîmplat o dată ca o fată să dispară așa, inexplicabil, din viața mea. Eu aveam vreo șaptespre zece ani, iar povestea a fost, desigur, una de dragoste. Spre deosebire de dispariția Aurorei însă, cea a Ioanei a fost prea puțin misterioasă și, cu toate că la momentul respectiv mi-a creat un puternic sentiment de absurd, a avut, în realitate, explicații mult mai terestre. Am cunoscut-o pe Ioana într-un fel de club
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu pasiune campania lui Zola, care, la timpul acela, era unul din autorii mei de predilecție (admirația mea pentru opera lui grandioasă n-a scăzut de altfel nici azi); citeam, aproape regulat, violentele articole pe care Clémenceau le publica în Aurore; și... așteptam încrezător să văd triumfând justiția. Obsedată de lucruri în mijlocul cărora ideea de justiție pare ceva străin și inutil, generația de azi nu poate înțelege faptele și împrejurările aceste; ea nu poate acorda nici un senz logic faptului ca cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Pe parcursul anilor grupul artiștilor naivi ieșeni din care făceam parte și eu alături de: Gheorghe Boancă, Jana Ghemeș, Gheorghe Durac, Nicolae Popa, Gheorghe Bălăceanu, Valentina și Gheorghe Acasandrei, Măndița Chirilă, Mihai Puiu, Gavril Nichiteanu, Eudochia Lucia Julean, Calistrat Robu, Gheorghe Ciobanu, Aurora Năforniță și Sanda Năforniță, lăsasem cu toții o impresie de invidiat datorită faptului că formam un grup, fiind și cel mai mare din țară, unde fiecare avea propriul stil de lucru diferit de ceilalți, formândune astfel fiecare propria personalitate artistică, fără
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
În realitate, numai că În Hiperboreea ele nu expirau niciodată... Două fecioare hiperboreene erau Înmormîntate la Delfi unde au adus obiectele sacre ale cultului lui Apolo și au murit În sanctuar. Sufletele lor transparente, sortite să trăiască Într-o eternă auroră, s-au stins În crepusculul care Înroșea pădurea În dreptul fîntînii Castalia... Cum zice Hegel, zilele frumoase ale artei eline au trecut. Dar nu și fascinația țărmurilor unde lumina e singura religie. Camoens, naufragiat, a Înotat spre țărmul mării ținînd Într-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Emil Popov N. Enacache Roșu S. Carolina Șendrea Neculai Zbierea Victor Zelea Codreanu Iredenta Comelia Marin Gh. Gheorghe Popescu Gh. Dumeștl Enăchescu B. Grigore Registru matricol 53/19221923, f. 98-110; 114-115; Costin Clit,op.cit.,p.208. Secția modernă Anastasiu C. Aurora Angelescu Ioan Atanasiu l. Alexandru Bejenaru Ioan Blanaru Ioan Boldur Voinescu Frischof B. Max Nicolau Elenă Pandelea Felicia Penișoara Iancu Ștefanovici Aurel Tutoveanu Gh. Alex Ibidem, f. 174·186; 192; Costin Clit,op.cit.,p.208. 1923-1924 Clasa a VIII-a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]