4,300 matches
-
fost decît o scînteie care s-a stins repede. După 1770, literații germani suportă cu greu pretențiile hegemonice ale filozofiei luminilor și preferă mai curînd să promoveze specificul național în cadrul mișcării cunoscute sub numele de Sturm und Drang (Furtună și avînt). Prin aceasta ei se opun în primul rînd lui Kant și refuză să se supună rațiunilor unei puteri absolute considerate drept motor al vieții sociale și politice; în schimb imaginează resortul unui viitor condus nu de principii raționale ci pe
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
limbă oficială pînă la venirea Bourbonilor în Spania, în 1712, la fel cum și provincia își păstrase scutirile fiscale și instituțiile administrative sau judiciare separate (les fueros). Sentimentul de privare de drepturile ancestrale va fi însă temperat după 1750, o dată cu avîntul economiei catalane, în special de către dezvoltarea industriei bumbacului care se afla pe locul doi în lume, după cea a Lancashire-ului, în preajma revoluției de la 1789.271 Situația se va schimba cu toate acestea, după 1810, o dată cu pierderea piețelor coloniale, cu scăderea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
că numai cultura europeană sau anglo-saxonă, aceea a White male chauvinists se relevă a fi condamnabilă. Recent, a avut loc o adevărată cădere, odată cu ralierea figurilor eminente ale Partidului Republican la o strategie de demontare a affir-mative-action, ca și prin avîntul mișcării "comunitariene". Primul dintre aceste fenomene se observă în special în California și în statele Noii Anglii recunoscute ca fiind dintotdeauna promotoare ale schimbării. Cel de-al doilea, fenomenul comunitarian este ecoul unei investigații populare a mediilor albe, servind totodată
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
toate energiile creatoare ale României comuniste. În acest context, scriitorilor le revenea o misiune istorică. Ana Maria Cătănuș identifică strategiile prin care partidul și-a construit baza pentru susținerea programului ideologic: sistemul retribuțiilor (premii, avantaje materiale, excursii în străinătate) și avântul mișcării artistice de amatori prin organizarea festivalului "Cântarea României". În opinia autoarei, mișcarea artistică de amatori a fost "semnalul unei deprofesionalizări a oamenilor de cultură, în condițiile în care nu mai era obligat să recurgă la scriitori de meserie pentru
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vers, rusul, transformându-se într-o ființă încrâncenată, însă nu fără motiv. Alternanța verbelor "a sosit" și "a plecat" este menită a induce ideea de scurtă vizită de lucru, fapt ce va fi contrazis de zeci de ani de istorie. Avântul rusului are ca țintă mânarea spre propriul bârlog a "neamțului cotropitor", operațiune ce se soldează, după cum poetul spune, cu o binemeritată cotonogeală. Prin această imagine, poetul dorește să sugereze și cauza pentru care trimiterea în propriul bârlog a nemților urma
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
-i spun, că alții... Dar el era blazat, era om căzut"20. În ciuda atmosferei din institut, a greutăților în strângerea informațiilor, s-a constituit o bază de date, ba mai mult, au și apărut studii pe baza sintezei acestor date. Avântul celor de la cercetări economice nu a durat decât până în 1959, când în Lupta de clasă, revista ideologică a partidului a apărut un articol nimicitor la adresa acestor investigații și a semnificației lor: "Cercetarea monografică, având la bază concepția marxist-leninistă - avertizează autorii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în structura corpului omenesc, în special aceea de a tăia (acțiune diferită de aceea de a sfâșia cu dinții, sau a zgâria cu unghiile)2. Progresele foarte lente în tehnologie nu implică o dezvoltare, asemănătoare, a inteligenței. Se știe că avântul extraordinar al tehnologiei în ultimele două secole nu s-a tradus printr-o dezvoltare comparabilă a omului occidental. De altfel, așa cum s-a remarcat, "orice inovație comporta un pericol de moarte colectivă" (Andre Varagnac). Imobilismul tehnologic asigura supraviețuirea paleantropilor. "Domesticirea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ar fi originea sa, "civilizația europeană arhaică" s-a dezvoltat într-o direcție originală, care o distinge atât de culturile Orientului Apropiat cât și de acelea ale Europei Centrale și Septentrionale, între ~ 6500 și ~ 5300 a avut loc un puternic avânt cultural în Peninsula Balcanică și în Anatolia centrală. Un mare număr de obiecte (sigilii cu ideograme, figuri umane și animale, vase teriomorfe, imagini de măști divine) indică activități rituale. Către mijlocul mileniului al Vl-lea, se înmulțesc satele apărate de șanțuri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu două generații încă înaintea atacului hiksoșilor. Dar, oricum, egiptenii n-ar fi putut rezista mult timp împotriva asaltului acestor războinici redutabili, care foloseau calul, armura, carul de luptă și arcul compus. Se cunoaște destul de puțin istoria hiksoșilor 48; totuși, avântul lor spre Egipt era, desigur, consecința migrații! Or care zguduiseră Orientul Apropiat în secolul al XVII-lea î. Hr. După victorie, cuceritorii s-au instalat în Deltă. Din capitala lor Avaris, ei guvernează prin intermediul vasalilor cea mai mare parte a Egiptului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ochii egiptenilor) au fost asimilați cu șarpele Apofis, simbolul Haosului. al Dinastiei a XVII-a, declanșa războiul de eliberare. Victoria finală 49 coincide cu venirea Dinastiei a XVIII-a (~ 1562-1308) și întemeierea Imperiului Nou. Eliberarea s-a tradus printr-un avânt al naționalismului și xenofobiei. A fost nevoie de cel puțin un secol pentru a se stinge setea de revanșă împotriva hiksosilor. La început, suveranii întreprindeau raiduri de pedepsire. Dar în ~ 1470 Tutmosis UI deschide seria campaniilor militare în Asia printr-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
inaugurate Misterele (Mylonas, Eleusis, p. 41). Misterele au fost celebrate la Eleusis vreme de aproape două mii de ani, și e foarte probabil că anumite ceremonii au fost modificate în decursul timpului. Construcțiile și reconstrucțiile efectuate după epoca lui Pisistrate indică avântul și prestigiul tot mai mare al cultului. Vecinătatea și protecția Atenei au contribuit desigur la situarea Misterelor în însuși centrul vieții religioase panelenice. Mărturiile literare și figurative se referă mai ales la primele etape ale inițierii, care nu reclamau păstrarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să scrie o poezie desuetă. Sunt refuzate astfel clișeele literaturii. Și de data aceasta, luna (mult ridiculizată de avangardiști și nu numai) este transformată într-un simbol al poeziei sentimentale, meditative de o calitate îndoielnică. Cotidianul va fi așadar preferabil avânturilor imaginației, chiar dacă "și printre oameni ai voie să ți se pară". E, de fapt, o pledoarie pentru lărgirea imaginarului poetic astfel încât el să includă și lumea modernă în care poetului i se oferă posibilitatea de a învăța de la oamenii simpli
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se produce dublarea punctelor de vedere preluate și îngroșate de o subtilă detașare. Caricaturizarea culminează cu prezentarea complexului genialității de care suferă "naționalistul" convins că aceasta e "soarta geniilor", aceea de a nu a fi apreciați de contemporani: Într-un avânt de înțelepciune optimistă îi vine să recite cu convingere pentru "gloata gregară": Trăind în cercul vostru strâmt... Înseninat, zâmbește interior unui gând spiritual: știe d-sa a cui va fi Împărăția Cerurilor!..."147. Superlativele au tocmai rolul de a submina
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi "joc pașilor artei" este neputința de a crea sau, mai bine zis, de a-și adapta creația la rigorile epocii astfel încât să aibă rezonanța dorită în sufletul cititorului. În decorul acesta spiritual, pescărușii (păsări ale idealului, imagine baudelairiană a avântului lăuntric al creatorului aflat sub fascinația inspirației) sunt înlocuiți cu "zece păsări de foc" (proiecție cosmică a degetelor Eumenei), focul fiind o izbucnire a suferinței din adânc pentru că aprinde inima de durere. Nu e inspirație "divină", ci străfulgerare a spaimelor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
însă ezitant, există atracția de a se pierde, de a se dizolva în acest univers, dar și tentația de a-și asuma statutul unei divinități creatoare capabile să sfârâme, să despartă această unitate. Tensiunea lirică este asigurată însă de frângerea avântului căutătorului de ideal: "Încolo nu mai e nimic" (Eumene). Poemul, atât de citat, Înger vagabond, în care Stelaru își conturează, în același mod teatral cu care-și va obișnui cititorii, portretul, îl înscrie în linia vechilor poeți rătăcitori. Și intertextul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de fericită/ Părechea fără de noroc!” 10) Atracția balurilor asupra lui Bacovia se vede în felul admirativ în care el vorbește despre muzica de dans, îndeosebi despre vals, slăbiciunea sa: „O, mîndrul vals... poate superb...” 11). Valsul îl impulsionează, îi dă avînt. „Valsul era răpitor”12). Plecat de la o petrecere, pe drum,”în cap [îi cîntă] valsurile pianului”13). „De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal [mărturisește într-un poem],/ Mai stau, și plînge-n mine un vals provincial./ De la fereastra
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
auditiv, o ureche ce prinde imperceptibilul și o minte buimăcită de proporțiile fenomenului pe care îl înregistrează. E mai expresiv chiar decît „Atomele iau viață, le simte [poetul n. m.] cum trăiesc/ Le-aude bucuria sau lunga lor plînsoare”, din „Avînt”-ul lui Macedonski. Anticipează ca posibilă o regresiune în timp și induce o îngrijorare vecină cu exasperarea: cea a căderii din civilizație în epoca „locuințelor lacustre”. Lucrurile sînt astfel spuse încît granița dintre realitate și coșmar e aproape insesizabilă. Despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Piru, Ed. Minerva, 1982, p. 145. 6. „Croitorul păcălit”, în Scrieri literare, 3, Text [stabilit] de Radu Albata și I. Fischer, EPL, 1963, p. 223. 7. „Dumnezeu”, în Scrieri alese, 1, Ediție de J. Byck, EPL, 1968, p. 91. 8. „Avînt”, în Opere, 2, Ediție îngrijită de Adrian Marino, Editura pentru Literatură, 1966, p. 112. 9. Bacovia. Sfîrșitul continuu, Ed. Cartea Romînească, 1977, p. 428. 10. „Aforisme și însemnări”, în Elanul insulei, Ediție îngrijită de Dorli Blaga și George Gană, Ed.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
proză descriptivă pînă la sfîrșitul lumii”. Dar s-a produs - constată el, bazîndu-se pe Rilke - o schimbare de gust, „un întreg exod al artei și gîndirii europene actuale către tot ce e mister și destrămare a realității”. Asta în plin avînt al prosperității! Așadar, fericirea și nefericirea (melancolia, tristețea) au mai puțină legătură cu partea materială a vieții decît cu transformările din conștiințe. într-un alt eseu (,,Calomniatul Narcis’’) din același volum, Paler constată, perfect îndreptățit, următorul lucru: ,,Iernile lui Bruegel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ordine. Fostul secretar de stat, Henry Kissinger, care, într-un gest inedit, în decembrie 2008 se întâlnea cu președintele rus D.Medvedev la Moscova, susținea că Barack Obama ar trebui să creeze o nouă ordine mondială, să dea un nou avânt politicii externe americane, să dezvolte o strategie pentru America. În 2009, Administrația SUA și-a anunțat decizia de a se trece la o altă abordare, în problema scutului antirachetă, care va furniza o capabilitate rapidă, construită pe sisteme testate, și
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
appétit. Jetée dans le monde du Second Empire, abandonnée à șes imaginations, entretenue d'argent, encouragée dans șes excentricités leș plus tapageuses, elle se livra, le regretta, puis réussit enfin à tuer son honnêteté expirante, toujours fouettée, toujours poussée en avânt par son insatiable besoin de savoir et de sentir" [Zola, La Сurée, p.162]. La Zola găsim două variante ale mitului Parizienei în același personaj Renée. Pe de o parte, ființa citadina rafinată și plictisita a universului cosmopolit 140, molipsita
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
lumea întreagă: "On causait des princes qui viendraient à Paris pour l'Exposition" [Zola, Nana, p.70]. Această importantă a exhibiției, acest primat al vizualului sunt consecință unei mutații profunde a cadrului urban, care și-a luat cel mai mare avânt sub Imperiul al II-lea. Parisul modern este, consemnează Ph.Hamon [1989, p.91], un oraș remodelat de și pentru spectacol 178. Parisul are capacitatea să transforme totul în spectacol. Parisul își expune în saloanele-vitrine luxul material și mizeria morală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
rolul pe masura 179. Chiar și Consiliul de Stat poate fi perceput ca teatru, de aceea suscita un comportament pe masura a protagoniștilor: "pendant que Mme Correur s'appretait à quitter la tribune, comme on quitte une loge de théâtre avânt la tombée du rideau, lorsque le héros de la pièce a lancé să dernière tirade" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.46]. Comportamentul personajelor prezente la ședința nu ține de eticheta oficială, asemănându-se cu poză actorilor: "Mme Correur s'appretait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să dernière tirade" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.46]. Comportamentul personajelor prezente la ședința nu ține de eticheta oficială, asemănându-se cu poză actorilor: "Mme Correur s'appretait à quitter la tribune, comme on quitte une loge de théâtre avânt la tombée du rideau (...) Clorinde, debout contre la rampe de velours, dominant la salle de șa taille superbe" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.46]. Parisul secolului al XIX-lea nu este doar locul faimoaselor expoziții mondiale, el însuși devine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
al relațiilor. Microcosmosul parizian amintește de atmosfera care prevală altă dată la Curte, atmosfera în care doamnele își au cuvântul lor de spus. Guvernarea din salon a femeilor franceze o continuă organic pe cea de la Curte. Viața saloanelor cunoaște un avânt important din secolul al XVII-lea până în secolul al XX-lea. Numeroase afaceri, tratate și conflicte sunt aranjate în timpul unei recepții. Pariziana se învârte în cercul oamenilor influenți, care o protejează. Madeleine Forestier și doamna Dambreuse îi au ca invitați
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]