4,413 matches
-
modul hipercriticist. Căderea în reprezentare este căderea în limbaj, în simbol. Contestând limbajul, Zerzan comite cea mai stranie negare a omului, în ultimă instanță, negare până la care nici o avangardă n-a reușit să ajungă. Deosebirea e și în aceea că avangardele nu căutau soluții mântuitoare, rezumându-se la deconstrucție violentă a tradiției, pe când Zerzan caută în preistorie o tradiție mai mult decât utopică, din perspectiva unui rousseauism sans rivages. Pentru ciudatul neocinic american, limbajul este primul dintre idolii tribului și de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Daniel Corbu în revista ieșeană Feed back. Publicând, însă, cartea d-lui Negoiță, Călin Vlasie și-a mai spălat din păcate, punându-se în slujba eminescianismului de fond al acestui autor român care s-a impus în spiritualitatea americană de avangardă. Cu siguranță, poetul piteștean s-a lăsat sedus de sintagma roman postmodern. De altfel, eu însumi m-am apucat de citit imediat, incitat de promisiune, lăsând de izbeliște teancuri de cărți primite și necitite. Surpriza mi-a fost extraordinară: d
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
timp, un cuvânt poate să ajungă a semnifica opusul sensului de bază. Dar asta se petrece în perioade îndelungate, fără intervenția conștientă a omului. Or, noua paradigmă gândită temeinic de Constantin Virgil Negoiță, cu avantajul descinderii dintr-o știință de avangardă, cerea corectarea denumirii de postmodernism, cu atât mai mult cu cât de acest concept au abuzat supraviețuitorii marxisto-troțkiști de pe mapamond, supraviețuitori pe care autorul îi întrupează în Sara Mango. Pentru a-și motiva alegerea, d-l Negoiță concede că există
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
într-o țară care a rămas majoritar premodernă, spre deosebire de Europa, care a devenit majoritar modernă. Dacă d-l Negoiță ne-ar permite să utilizăm în loc de postmodern termenul corect de transmodern, am zice că secretul aflării Americii (și al Japoniei) în avangarda civilizației actuale vine din transmodernitatea ei. Un alt semn de recunoaștere în distincția modern-postmodern este pornografia: Când se simte săracă, ca să dea impresia de îmbogățire, literatura modernă recurge la pornografie"249. D-l Negoiță contextualizează exemplul lui Ștefan Agopian din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca să-l parafrazez de André Malraux, Uniunea Europeană, în secolul al XXI-lea, va fi transmodernă sau nu va fi deloc. Cred că Europa intră în cea mai importantă eră a evoluției sale istorice, aceea în care ar trebui să fie "avangardă" a transmodernității. Încă Noica a intuit necesitatea acestui rol, în plin război rece. Filosoful a creat ontologia devenirii întru ființă și a logicii lui Hermes în spiritul unui ethos transmodern, într-o vreme când modernismul și postmodernismul erau la apogeu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
postmoderniștilor români nu le-a plăcut niciodată Eminescu, ei fiind aceia care au luat inițiativa demitizării poetului, imediat după 1989. Mai mult, nu prea l-au agreat nici pe Heidegger, fiindcă postmodernismul autohton a evoluat pe linia ideologică a unei avangarde antiheideggeriene, de sorgintea political correctness. În asemenea condiții, surpriza autoarei n-a fost mică, domnia sa înțelegând prea puțin ciudățeniile culturii românești. În eseul Eminescu și Borges, nu găsea nici o incompatibilitate între "postmodernismul" lui Borges și eminescianism. Dimpotrivă, demonstra că poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poezie. Vezi și cap. Poetica rupturii din această carte. 8 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, II, Fundația Luceafărul, București, 2001, p. 613. 9 Un neotradiționalist ca Mihail Diaconescu merge atât de departe cu asocierea dintre radicalismul avangardei (anarhist din punct de vedere politic) și deconstructivismul parodic al postmodernismului, încât îi neagă orice intenție pozitivă în valorificarea tradiției: "Citatul" postmodernist nu continuă vechile opere, ci le neagă vehement uneori, batjocorindu-le. În produsele postmoderniste nu "citatele" sunt importante
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este unul dintre editorii publicației „Der Zeltweg” (număr unic, octombrie 1919). Acum tipărește placheta La Première aventure céleste de monsieur Antipyrine (1916), urmată de Vingt-cinq poèmes (1918). Înainte de începutul celui de-al treilea deceniu este deja o figură marcantă a avangardei artistice europene. Stabilit din ianuarie 1920 la Paris, se înscrie la Facultatea de Stiinte (specialitatea chimie generală). Are relații strânse cu marii artiști moderniști ai epocii, literatura franceză devenind spațiul său de adopțiune artistică. Scrie în presa avangardista („Littérature”, „391
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
cinq poèmes oubliés, tr. Claude Sernet, Paris, 1965; 40 Chansons et déchansons, pref. Claude Sernet, cu ilustrații de Jacques Hérold, Montpellier, 1972; Poèmes roumains, tr. Serge Fauchereau, Paris, 1974; Oeuvres complètes, I-VI, îngr. Henri Béhar, Paris, 1975-1991; [Texte], în Avangardă literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 88-107; Litanii avantdada, îngr. Alexandru Condeescu, București, 1996; Șapte manifeste Dada. Lampisterii. Omul aproximativ, tr., îngr. și pref. Ion Pop, București, 1996; Fugă (poem dramatic în patru acte și un epilog
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Aurel Baranga, Tristan Tzara, VR, 1964, 2; George Oprescu, Mișcarea DADA și suprarealismul, CNT, 1965, 4; Michel Sanouillet, Dada à Paris, Paris, 1965, passim; Philippe Jolivet, Tzara et la poésie française au XX-ème siècle, „Acta Philologica”, 1966, 277-283; Matei Călinescu, Avangardă literară în România, VR, 1967, 11; Ov. S. Crohmălniceanu, Tristan Tzara en Roumanie, REVR, 1967, 2; Șasa Până, Scurtă privire asupra avangardei literare române și prezența lui Tristan Tzara, ST, 1968, 8; Călinescu, Principii, 17-18; Manolescu, Metamorfozele, 54-55; Ion Pop
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
1965, passim; Philippe Jolivet, Tzara et la poésie française au XX-ème siècle, „Acta Philologica”, 1966, 277-283; Matei Călinescu, Avangardă literară în România, VR, 1967, 11; Ov. S. Crohmălniceanu, Tristan Tzara en Roumanie, REVR, 1967, 2; Șasa Până, Scurtă privire asupra avangardei literare române și prezența lui Tristan Tzara, ST, 1968, 8; Călinescu, Principii, 17-18; Manolescu, Metamorfozele, 54-55; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 149-159; Mary Ann Caws, The Poetry of Dada and Surrealism: Aragon, Breton, Tzara, Éluard and Desnos, Princeton
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
41; G. Călinescu, Universul poeziei, îngr. și postfața Al. Piru, București, 1971, 26-33; Elmer Peterson, Tristan Tzara, Dada, and Surrational Theorist, New Jersey, 1971; Serge Fauchereau, Tristan Tzara et l’avant-garde roumaine, „Critique”, 1972, 300; Constantin Ciopraga, Un moment al avangardei literare, CRC, 1974, 8; Crohmălniceanu, Literatura, ÎI, 366-371; Tristan Tzara, „Europe”, 1975, 555-556 (semnează Philippe Soupault, Louis Aragon, Henri Béhar, Roger Vitrac, Serge Fauchereau, Arturo Schwarz, Elenă Gorunescu ș.a.); Negoițescu, Engrame, 18-19; Marin Bucur, L’Ambiance littéraire du début roumain
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Valentin F. Mihăescu, Timp și mod, București, 1983, 139-184; Micu, Modernismul, ÎI, passim; Pop, Jocul, 84-86; Scarlat, Ist. poeziei, III, 6-7, 10-12; Mincu, Eseu, 250-251, 270-278; Ov. S. Crohmălniceanu, Ce a rămas din Samuel Rosenstock, RCM, 1989, 1 februarie; Pop, Avangardă, 12, 32-40, 66-68; Negoițescu, Ist. lit., I, 286-288; Radu Bogdan, Mesajul lui Tristan Tzara, RL, 1992, 2; Constandina Brezu, Tristan Tzara - schița unui portret de tinerețe, JL, 1992, 13-14; Al. Piru, Tristan Tzara, L, 1992, 47; Dominique Combe, Tristan Tzara
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Centenar - Centenaire Tristan Tzara, CC, 1996, 4-5 (număr special); Roxana Sorescu, Tristan Tzara - modelatorul, LCF, 1996, 35; Simion, Fragmente, ÎI, 153-162; Dicț. esențial, 840-841; Tristan Tzara et l’Internaționale du Surréalisme, Paris, 2000; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, 42-54; Dicț. analitic, III, 408-410; Grigor, Moromete, 234-236; François Buot, Tristan Tzara. L’Homme qui inventa la révolution Dada, Paris, 2002; ed. (Tristan Tzara. Omul care a pus la cale revoluția Dada
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Ion Simuț, Ion Ilie Mileșan, Anton Cosma, Eugen Uricaru, Ovidiu Pecican. În sumarul V. mai intră eseuri inedite de Ioan Slavici, Lucian Blaga, Mircea Eliade (un fragment din Mit și realitate, în traducerea lui Gheorghe Rotaru), Eugen Ionescu (Discurs despre avangardă, în transpunerea lui Ion Pop), Emil Cioran, Costantin Noica, N. Steinhardt. Numeroase sunt și versurile din lirica universală, traduse de Petre Stoica, A.E. Baconsky, Aurel Rău, Constantin Abăluță, Eugen Uricaru, Marian Papahagi, Dinu Flămând, Mircea Ivănescu, Augustin Pop ș.a.
VATRA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
tradiții. Renașterea s-a ridicat Împotriva Evului Mediu, Iluminismul a criticat Vechiul Regim, Romantismul a rupt-o cu Clasicismul, Pozitivismul și Realismul s-au detașat de Romantism, iar Comunismul a contestat Capitalismul cel putred al burgheziei. În fine, curentele de avangardă din secolul XX au accelerat ritmul negației până la un nivel extrem, care a debordat, În zilele noastre, În relativismul postmodern. Astăzi, pentru prima dată În istorie, furia contestării pare să-și fi pierdut rațiunea inițială, datorită sentimentului că toate afirmațiile
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
să ne aliniem În spatele unor principii profesionale ferme, să ne unim Într-o confrerie academică puternică, alături de tovarășii noștri de idei din Întreaga țară, și apoi vom putea porni, cu Încredere, la asaltul Palatului de Iarnă. După același model al avangardei proletariatului, nu trebuie să fim foarte mulți, ci doar hotărâți, dedicați și bine organizați. Iar după exemplul generației lui Iorga XE "Iorga" , - contemporanul lui Ilici -, pentru asanarea istoriografiei românești și impunerea unei noi școli și generații critice nu este suficient
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
libertății În Europa ș...ț În sumeția lor, se credea a fi chemați de providență de apărători ai civilizațiunii În contra barbariei de miazănoapte, ca și când Europa și În seclul 19 ar via În Evul Mediu, când ar fi fost necesare atari avangarde În contra lui Atila, lui Arpad, În contra Semilunei și altor barbari. Papiu XE "Papiu" se referea aici la rolul mult-râvnit (altfel, destul de iluzoriu) de lider al popoarelor din zonă În lupta Împotriva „amenințării rusești”, rol simbolic, dar care putea fi fructificat
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și activitățile casnice (grădinărit și gătit); valorizează comunitatea din care fac parte, dar pun preț și pe valorile individuale, se manifestă ca persoane competente civic; manifestă un comportament responsabil sub aspect managerial și financiar; sunt antreprenori; promovează produse vestimentare de avangardă pe baza unui amestec eclectic de stiluri și influențe; sunt Înclinați spre cunoaștere, dispun și de inteligență emoțională și Își exprimă creativ individualitatea. Luarea În considerare a preferințelor, diferite de la o cultură la alta, pentru anumite produse trebuie să fie
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
îngeri) După primele decade ale secolului al XX-lea, cuvintele modern și contemporan nu au mai fost folosite ca sinonime pentru că, pe de-o parte, poezia modernistă a evoluat paralel cu alte tendințe cu care a împărțit spațiul literar (tradiționalism, avangarde, suprarealism etc.), iar pe de altă parte modernismul a devenit un termen de teorie literară cu multiplă vocație (M.Cătărescu, Postmodernismul românesc) Ciudată revelație născând un ciudat și contradictoriu sentiment. Pe de o parte jignirea acestei joase apartenențe implacabile, pe
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
de îndelungi block-haus-uri, apar în anii treizeci ca din pământ și dau seama mai degrabă despre un mod de viață al boemei aristocrației tinere decât despre vreun "proiect total, politico-estetic, de rescriere a realității", așa cum definea undeva Boris Groys încercarea avangardei -a celei arhitecturale constructiviste în primul rând - de a inventa, construind pe ruinele celei vechi, o realitate alternativă. Cu perspectivele lor lungi date de benzile continui de ferestre, cu garsonierele lor duble, fără bucătărie (blocul Scala) sau cu intrare separată
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
repudierea unora dintre ei în vremea succesivelor regimuri totalitare, indiferent de prezumtiva orientare ideologică a acestora din urmă, ne spune mult despre rezistența la schimbare și despre incapacitatea de a formula și aplica consistent un manifest artistic, fie acesta de avangardă sau de ariergardă. Nici perioada interbelică nu face excepție din acest punct de vedere. Zonele de gri, de contaminare stilistică reciprocă, de importuri necritice, de colaje dintre cele mai aiuritoare ne vorbesc despre inconsistență și despre incoerență, despre lipsă de
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
mai aiuritoare ne vorbesc despre inconsistență și despre incoerență, despre lipsă de convingere. Putem face expoziții care să celebreze faptul că am fost și noi în Arcadia -arhitecții au făcut, aproape exclusiv, în perioada 1989-2000 asemenea expoziții retrospective, centrate pe "avangarda" și pe "modernismul" românesc, bucureștean în speță. Ele însă reprezintă o manipulare. Acest "și noi am fost cândva moderni" ar trebui rescris degrabă astfel: Am avut și moderni printre noi, dar am avut grijă să îi reducem degrabă la tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
24 "Sugestiuni pentru înfrumusețarea orașului", text inedit în Secolul 20 4-6/1977 "Bucureștiul", pp. 179-194. 25 Luminița Machedon și Ernie Scoffam, Romanian Modernism (Cam-bridge, MA: MIT Press, 1999), dar și, sau mai ales, expoziția și catalogul București, Anii 1920-1940: între avangardă și modernism (București: Simetria, 1995), sau retrospectivele Horia Creangă și Marcel Janco (cu propriul său catalog, editat de Simetria). 26 Cum era numit în epocă - nu fără subțiri aluzii la etnia unora dintre comanditarii săi - eclectismul goticoid-romanizant, deopotrivă maur și
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
ironizează tratamentul deținuților, pe care paznicii Îi pot despuia de tot, dar visul nu li-l pot lua). Poetul Își asuma sarcina pe care o punea În seama tuturor scriitorilor: În viața popoarelor luptătoare scriitorii au fost și vor rămîne avangarda ce deschide bătălia. Scrisul lor e o trîmbiță fermecată care propagă aspirațiile unui neam. Pentru aceasta era dispus să intre În dispută cu mai vîrsticii fruntași politici din Partidul Național din Transilvania, care nu vedeau cu ochi buni amestecul scriitorilor
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]