3,448 matches
-
îi lichidezi mai întâi iluziile. Așteptăm recompense comise pentru banale nedreptăți terestre. Solidaritatea umană rezistă. Dar ca slogan. Să ne mutăm în cosmos! De acolo, Pământul încă se vede frumos. Scriitorii debutanți au impresia că sunt la o azvârlitură de băț de tainele Absolutului. Uneori, iluziile sunt mai importante decât hrana. În orice credință este importantă speranța că răul va trece. Un singur om s-a luptat cu ridicolul, fără să se contamineze cu virusul lui : Don Quijote. Actualii regizori de teatru
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
consolare a celibatarilor. Ambiția poate fi resort. Dar și drog. Cel care susține că scrie literatură doar pentru sine e ca un fotbalist care bate mingea pe balcon. Orice debutant în artă crede că se află la o aruncătură de băț de celebritate. Când prima impresie este excelentă, s-ar putea ca ceva să nu fie în regulă. Curcubeul strălucește și deasupra mlaștinii. A optat pentru crematoriu. Dacă are în el ceva din Pasărea Phoenix...? Alcoolul stimulează simțurile, nu și fiorii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acrește. Fără cultură, talentul e ca sămânța căzută pe asfalt. Pot fi suspectați de anormalitate poeții care nu se plâng de falsitate axiologică. Arta are deschideri spre toate azimuturile. Muzica - o profesie care tinde spre religie. Pentru artă, ideologia înseamnă bețe în roate, nu cârje. Poeții - acești profesioniști ai visului. Arta se străduiește să ne curețe sentimentele de steril. Prin cărțile altora descoperim în noi teritorii nebănuite. Uneori, arta este spovedanie. Alteori - taină. Cultura spintecă bezna cu fulgerări de laser Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
te scuipă dezinteresat. Brațul analfabetului călău izbește din porunca unei foarte rafinate semnături. Imbecilul zugrăvește cu noroi tot ce nu poate demola. Răutatea țâșnește din noi, precum noroiul strâns în pumn. Din păcate, răutatea este și viguroasă și longevivă. Orice băț visează să fie avansat între spițele unei roți. Ne urmăresc tot mai multe priviri în poziție de tragere. Am devenit bipezi ca să ne putem urmări unii pe alții mai ușor. Ne scuipăm unii pe alții cu tot mai multă voluptate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de la prohab în jos până la tălpi și în sus până la creștet, la fiecare două săptămâni. Prin curtea regimentului, vreun naiv putea să caute mult și bine și tot nu ar fi găsit nici cel mai mic gunoi, nici măcar un simplu băț de chibrit aruncat din întâmplare. La revista de front, care se desfășura cu mare solemnitate în fiecare dimineață la ora opt fix, acompaniați de cunoscuta fanfară a regimentului și care defila ultima, nimeni nu avea voie să lipsească, nimeni nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu două cadâne din sat, vesele și îmbujorate. Erau chiar fetele pe care le urmăreau prin binoclu; nepoatele bătrânului dogar. Împietrite, cu ochii cât cepele, s-au holbat speriate la cei trei soldățoi în pielea goală, fiecare cu câte un băț în mână, asemănător cu o undiță, îndreptat spre mijlocul godinului de capătul căruia își atârnase fiecare izmana proprie pentru a se usca. Crezând ca au nimerit la vreo casă de nebuni, fetele s-au întors brusc și, fără a mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vârsta asta? se întrebă și el în timp ce o aștepta. O zări de la distanță. Venea spre el veselă, odată cu soarele care-o lumina din față, cu gândul la viitor și la sfaturile gospodinelor pentru care lucra, adică să nu se țină băț, să-l lase să se înfrupte din feminitatea ei, ceea ce și făcu. Se lăsă prinsă în brațe și sărutată. Închise ochii pentru un moment. Era pentru prima dată în viață când un bărbat s-a încumetat să o strivească într-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atunci observă ca bietul căprior avea un picior rupt. „Norocul lui, că prădătorii încă nu i-au luat urma!“, murmură Anton. Piciorul drept, din față, care era rupt, îi atârna moale. Îl potrivi și i-l legă îndată între două bețe. - Poate că și-a pierdut mama, și căutând-o, s-a rătăcit! murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă el, puiul de căprior încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ecoul vălurit al flăcăului: „Fa Anucă, faaa...!“ Sus, în limpezimea cerului, un norișor alb însângerat pe margini, de soarele la asfințit, se mistuia văzând cu ochii. În văzduh se simți aerul proaspăt și răcoros al toamnei. La o aruncătură de băț, apare pâlcul de salcâmi înalți. Acolo‟i cimitirul. Satul, viu... cu toții trăiesc învecinați cu morții lor. Soarele de sus de pe cer, parcă nepăsător, privește trecerea lor, sus pe deal, ca ceva firesc pentru el, dar înfricoșător pentru om... Sultan rămase
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ha! Au trecut vremurile alea, tovarășe scriitor. Noi, personajele, nu suntem mingile dumitale de ping-pong, ca să faci cu noi ce-ți pot mușchii? Și nu uita. Va veni o clipă când veți umbla voi, dramaturgii și scriitorii, cu pielea-n băț, ciomăgiți de propriile voastre personaje. Huiduiți va fi puțin spus. Așa cum, pe bună dreptate, zisese o profesoară de franceză de la liceu aruncând catalogul pe masă în cancelarie, când revenise de la ore, prin anii ’75, că vine vremea, dragi colegi, de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de nori grei, niciodată... Ceea ce nu-mi dă liniște este înstrăinarea ta. Te simt mai mult ca oricând, rece. Prea rece. Și nu-ți stă în fire să te comporți așa. Poate că ai pe altcineva, iar eu dau cu bățul în baltă. Se prea poate. Te marchează încă, mai mult ca sigur, acel moment petrecut în fosa Casei de Cultură, moment în care ți-ai schimbat complet impresia despre mine. Tu, ca om de teatru, chiar amator fiind, nu te-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
două lungi șiruri. Pedepsita trebuia acuma să treacă printre aceste două șiruri și fiecare om din fiecare șir trebuia să-i dea o lovitură. Dacă nu o loveai, soldatul care mergea alături de pedepsită, te lovea el pe tine cu un băț. Spectacolul acesta se repetă de câteva ori. Colega mea nu s-a lăsat demoralizată și a continuat să le ducă soldaților din pâinea ei. Urmară alte zile de carceră, de bătaie, de lucru foarte greu...Din toți soldații prizonieri au
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai multă furie: — N-o să vin să te caut... De asta poți fi sigur - a fost tot ce i-a spus înainte de a-i întoarce spatele. Gacel îl observă în timp ce se îndepărta obosit, sprijinindu-se în parul ce slujise de băț drapelului, și se îndoi că avea să reușească să ajungă la marginea acelei sebhka fără să facă o insolație. La rândul lui, înfipse în sarea dură takuba și pușca, își făcu un acoperiș și se adăposti sub el, dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că lumea se uită urât la mine numai din cauză că aș da semne prea mari de precocitate. Ceva bun tot am câștigat din asta: am ajuns vedeta țâncilor din cartier, care mă rugau, momindu-mă cu acadele, cu stafide puse pe băț, să le spun ce și cum cu ibovnicele din casa Ninetei. Preotul din cartier, în schimb, avea mereu un dinte împotriva mea. Auzise istoria cu ibovnica și mă gratula, spre marea rușine a mamei, cu apelativul Micul depravat. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Când i-am spus Ninetei despre nenorocirea care mă paște, a rămas mască: "Dar de când dracul bați tu la dobe? Ai mai făcut-o vreodată? Nu? Și cum de?..." Habar n-am, i-am răspuns. Știu doar că mă chemau bețele acelea către tingiri și dobe, iar picioarele parcă înnebuniseră de atâta dansat pe niște pedale. M-am lăsat dus, ca fraierul, de instinct... Atunci Nineta a mai rostit una dintre expresiile sale memorabile: "Depravatule, numai Dumnezeu te-a dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Te omoară ăștia. Ai copil de crescut. Ai obligații de familist... Nea Onuț a devenit sobru. Nu ține cu mama, dar nici cu tata. Treaba voastră, pare să zică. Sunteți vaccinați; voi hotărâți. Oricum o să vă pună ăia pielea pe băț... Tata îi dă înainte... "Căpitanul Falcă: băiat subțire, miroase a parfum ales, e miștocar, dar se vede că e mereu obosit de curve..." Cele mai multe ninetiste duc mâinile la urechi, dar se vede că o fac numai de amorul artei. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la coada de la magazinul pentru lapte, prietenului său Felix, ceva în genul, măi, al naibii vagabond de mucos, ne-a păcălit și ne-a spurcat pe toți, a făcut-o pe hahamul, că dacă-l prind îi pun chelea pe băț, numai de afaceri cu evreii n-am mai avut chef, deși bancul lui Marcel îmi deschisese orizonturi noi și optimiste. Apoi, pur și simplu mă căutau banii, atât de mult mă împrietenisem cu ei. Mi s-a întâmplat să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o femeie care ședea și cosea, cosea, cosea, și-l anunță: — Ți-o prezint pe doamna Eckman. Coral Musker Își scoase mâna de sub pătură ca să protesteze, În timp ce dansa și dansa și dansa sub reflector, iar producătorul o lovea cu un băț peste picioarele ei goale, spunându-i că nu-i bună, că Întârziase o lună, că-și Încălcase contractul. Și În tot acest timp ea dansa și iar dansa, fără să-l bage În seamă, În timp ce el o tot lovea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
peste picioarele ei goale, spunându-i că nu-i bună, că Întârziase o lună, că-și Încălcase contractul. Și În tot acest timp ea dansa și iar dansa, fără să-l bage În seamă, În timp ce el o tot lovea cu bățul peste picioare. Doamna Peters Își Întoarse fața spre soțul ei și-i spuse: — Berea aceea. Stomacul meu nu se mai liniștește. Face atâta zgomot, că nu pot dormi. Domnul Opie visa că urca niște scări largi, cu trepte de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plate și monotone de lângă Nottingham, Într-o duminică, micul grup de mineri cu care fusese cândva la vânătoare de șobolani, apoi un câine pe nume Spot. Câinele intra și ieșea din grajduri În timp ce ei stăteau toți În cerc, Înarmați cu bețe. Afară avea loc o discuție În contradictoriu, dar nu putu recunoaște nici una dintre voci. Mașina se oprise, dar motorul fusese lăsat să meargă molcom. Apoi ușa șopronului se deschise și lumina săltă În sus, spre saci. Se ridică ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a priceput spusa jupânesei și a luat “drumul” Buciumului... N-a făcut, însă, prea multă cale pe cea arătată de “Coana Tincuța” și, ca un om cu multă glagorie, a deschis Restaurantul “La Doi Castani”. Doar la o aruncătură de băț de “Hanul Trei Sarmale”. Urc mereu, în timp ce în memorie mi se desfășoară, ca la “Panaramă”, momente din drumețiile mele mai vechi. Din marginea șoselei ce purcede spre culmile Repedii, îmi trimite un zâmbet obosit fostul Han din Bucium, în foișorul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
curând. ― Ci sî-i spun părintelui, conașule? ― Că abia aștept să-l văd și să stăm la taifas pe îndelete. Sevastița și-a pus în traistă cele pregătite de mine, a așezat basmaua pe cap cu oarecare cochetărie, și-a luat bățul și a pus mâna pe clanța ușii. ― Mulțămesc și bogdaprosti pentru tăti celi șî rămâi sănătos, conașule, cî eu m-oi duci... ― Mergi sănătoasă, Sevastițo, că mâine-poimâine oi veni și eu. Cu pasul ei grăbit, a ieșit pe poartă, pierzându
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ei să-și dea seama, de la hainele lungi pe care le purtau. Existau însă și lucruri care îi fascinară din prima clipă, în special o serie de obiecte pe care le purtau atârnate la gât, care erau de fapt două bețe încrucișate, dar făcute dintr-un material atât de strălucitor, încât razele soarelui care se reflectau din ele aproape că îi orbeau. Nici Tapú Tetuanúi, nici Chimé din Farepíti nu mai văzuseră până atunci ceva asemănător, la fel cum nici macar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și în acel nesfârșit labirint cu arbori identici cu alți arbori. Odată cu căderea serii, indianul se opri într-un luminiș, căută ramuri de chonta și frunze de bananier și începu să pregătească un mic adăpost. Aprinse focul cu ajutorul a două bețe și frunze uscate, împărți cu el o cină frugală cu manioc și banane și, la primele umbre ale nopții, intră în adăpost, închise ochii și adormi de îndată. Afară, lângă foc, se rezemă de trunchiul neted al unui arbore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sat, singurul cinematograf, singurul „hotel“ și chiar singurul magazin care merita un asemenea nume. La capătul dinspre Sud-Est se ivea „portul“, o minusculă ansă a râului, din nisip pestilențial din pricina gunoaielor, în care se împotmoleau, prin forța brațelor și a bețelor unse cu seu, ambarcațiunile și barcazele care îndrăzneau să navigheze pe râul San Pedro. Din „port“, un cablu gros de oțel, de care atârna un lădoi în chip de benă, cu o capacitate de șase persoane, făcea legătura dintre Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]