3,362 matches
-
realiza culcat pe spate pe masa de masaj, pat sau covor; sau așezat într-un fotoliu sau scaun cu rotile, cu ochii închiși. Urmează: 1. Relaxarea care se face prin decontractare (destinderea) feței (fruntea, ochii, buzele, gura, maxilarele, obrajii și bărbia), relaxarea umerilor, gâtului și cefei, relaxarea spatelui și a burții, relaxarea brațelor și a mâinilor, relaxarea picioarelor. Este necesară atenție la respirație (în special expirație), atenție la ritmul mișcărilor respiratorii, în așa fel ca destinderea să 294 se facă cu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
apoi să își evalueaze tratamentul în două moduri diferite și complementare: a) prin observarea directă a pacientului. Aceasta se face căutând în timpul relaxării, posibilele zone de tensiune cum ar fi, încruntarea frunții, bătăile de pleoape, tensiunea buzelor, a maxilarelor, a bărbiei, o respirație neregulată, mișcări în membre, tresărirea pacientului la zgomote neașteptate, observarea modului în care pacientul părăsește relaxarea prin mânuirea membrelor, pentru a vedea stadiul tonusului; b) psihoterapeutul trebuie să informeze cum trăiește pacientul relaxarea, dacă are dificultăți și în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
care atrag mulțimea. Aerul este irespirabil. La marginea pieței, în fața șandramalei cu trei pereți a maestrului Wang, stă maestrul Wang în persoană, pipernicit, adus de spate, cu chipul tăiat într-un fildeș uzat și gălbui, ochii mijiți, perii rari ai bărbiei împletiți într-o bărbuță subțire ca lama unui cuțit. Ea examinează rochiile chinezești, cu gulere mici, montante, atârnate de tavanul stând să cadă al magherniței, și în cele din urmă alege una. Nu este măsura dumneavoastră", behăie acru maestrul Wang
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îi explică la rândul ei în alfabetul surdo-muților. Ea tot nu înțelege. "Cléa, zice ea, unde e Cléa? Cléa are cheia!" Bun, intervine brusc bărbatul, ajunge! Chipul lui tânăr și simpatic înlemnește deodată într-o expresie solemnă. Îi dă, cu bărbia, tinerei femei un ordin. "Abluțiunile!", traduce aceasta cu un surâs slugarnic. O dezbracă, îi freacă fără menajamente fața, membrele și corpul cu un burete umed, apoi o înfășoară, așa, complet goală, într-un cearșaf și o șterge energic. Iat-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ziar!" El se întoarce iute: "Ce ziar?" Și ea, excedată: "Ce ziar? Ziarul!" "Ziarul partidului?" "Nu, de la Paris Match!" "Și ce voiau?" "Nu știu. O să revină." Începu să măsoare furios camera. O dungă roșie îi taie fața de la ureche la bărbie. "Tineretul!" Ce exemplu dă generația noastră "tineretului"? "Ei bine, dacă mai sună, spune-le că nu sunt acasă!" "Păi, nu știi ce vor!", se miră bigudiurile. "Ba da, știu eu ce vor corciturile astea!" Atunci, de ce mă mai întrebi pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spun ce prostii Îți trec prin cap! Fiindcă a poftit să-i aduc la cunoștință tot ce e În legă tură cu Adelheid, tot ce face, cum se poartă, ce cred ceilalți, mă rog, tot. Hildebrand tăcu furios, scărmănându-și bărbia cu degetele, ceea ce era semn de mare nemulțumire. Ce scorpie putea fi muierea asta! Rishawa se liniștise ca prin farmec, ascultând cu atenție cuvintele soțului. Ca de obicei Îl făcuse să spună mai mult decât trebuia! — Ptiu, viperă blestemată. Ai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un jilț, numărându-și cu nerăbdare mătăniile de chihlimbar, după moda grecească, aduse de un preot ce Întovărășise cruciații În expediția lor nefericită. În dreptul ferestrei, În picioare, un bărbat slab și Înalt, cu Îmbrăcăminte modestă de burghez, Își mângâia gânditor bărbia și, se vedea, aștepta cu nerăbdare, numărând clipele. Urs, care nu-l cunoștea, se Întrebă cine putea fi și ce rol juca el acolo. Părintele stareț Îl trase pe negustor către fereastră și, arătând spre necunoscut, spuse: — Iată. Jupâne Urs
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îngust. Curtea, galeriile, ferestrele mânăstirii erau pline de călugări care priveau uluiți spectacolul neobișnuit ce li se Înfățișa: pustnicul de sus, din Lenzkirch, călare pe un măgar scund, trecea printre ei, fără a Întoarce capul nici În stânga, nici În dreapta. Cu bărbia proptită În piept, cu barba albă și lungă, la fel ca pletele neîngrijite fluturând În boarea ușoară a muntelui, se ținea drept În șaua scorojită de vremuri, murmurând ceva de neînțeles. În fața lui, sutanele cafenii se dădeau grăbit deoparte, alcătuind
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
frumos pe un planșeu, apoi am turnat compoziția pe șorț. Surplusul de material din șorț l-am pus peste panaceul astfel obținut. Acum urmează "tratamentul" propriu-zis. Lili se așeză pe cuvertură cu fața în sus, își ridică fustița până sub bărbie, iar "doctorul", cu maximum de precauție, îi aplică pe suprafața ombilicului compoziția numită "cataplasmă", care, ce-i drept, era cam mizerabilă: știr, pământ, nisip și apă care se scurgea prin țesătura destrămată a șorțului. Dar "pacienta" noastră răbda cu stoicism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până a bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață. Ce-i făcut, măi, plodule?? Ce-ai făcut? Uite, vezi? Din cauza ta poate să moară... Adă-i, fă Ileană, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu șase copii fără tată. Of, Doamne! Unde sunt mila, dreptatea, dragostea și înțelegerea față de cel sărman? Unde ești, "bunule samaritean"?? Răpusă de oboseala acumulată, de frământări, emoții și de perspectiva nebuloasă a zilei de mâine, mama a adormit cu bărbia în piept, rezemată cu spatele de peretele vagonului, avându-i în stânga și în dreapta sa pe cei doi mezini ai familiei, Bebi și Țuki, visându-1 pe tata întors acasă și jucându-se cu copiii pe care-i iubea atât de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o dezlănțuire demențială, o erupție violentă și necontrolată, putând avea pentru noi consecințe nefaste. Globurile oculare erau injectate cu o roșeață care îi invada din ce în ce mai mult albul ochilor spălăciți și bulbucați, de hipopotam. Fața i se făcuse stacojie, buzele și bărbia i se mișcau într-o vibrație crescândă, iar mâna dreaptă pipăia spasmodic tocul armei de la șold. Era apogeul crizei. În tot acest timp, militarul înlemnise, ca și noi, asistând neputincios și perplex la această izbucnire virulentă și cu nimic justificată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mă ținea de mână, trăgându-mă încet după ea. Am ajuns în dreptul locului unde-i căzuse baticul. Stai, Titi, stai să luăm baticul. S-a aplecat, a luat baticul și mi l-a pus pe cap legându-mi-l pe sub bărbie. O, Titi, ce drăguț ești acum... Parcă ai fi o fetiță frumoasă, da, da. Chiar așa. Mama glumea, încercând să mă aducă pe linia de plutire, întrucât vedea că eu sunt pe punctul de a mă prăbuși. Ochii mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ai fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până la bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață." Episodul continuă la fel de zguduitor cu înmormântarea, în cadrul aceleiași ceremonii, a bunicii și a nepoatei. Reproduc parțial: "Slujba s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
frumos, ieșit din comun, cu capul mare, însă cu trăsături fine, fruntea lată, buze senzuale, părul castaniu spre blond, ondulat și nasul de tip clasic, grec. Ochii mari, exagerat de mari, albaștri, erau foarte expresivi. Când se încrunta, te înspăimânta. Bărbia specifică tipului voluntar. Râdea arareori și râsul lui era plăcut, atrăgător. Corpul bine proporționat părea corpul unui atlet de performanță. Când îți da un pumn sau o palmă, te dobora la pământ. Când se enerva era atât de crud, că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de la tranziție. Exact acum cinci ani. Nu s-a mai publicat volumul, pentru că a considerat guvernul că iese prost, cu o imagine șifonată. Nu numai din cauza prefeței, ci și a ceea ce era înăuntru. Dar Banca a accep‑ tat. A pus bărbia în piept și a acceptat. Așa nu se poate. Comisia Europeană ne-a mai ținut din scurt, dar Banca a fost foarte slabă. Și FMI-ul a fost destul de slab. Lumea nu-și dă seama, dar Ăștia negociază finalmente cu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fost inginer și a lucrat pînă la șaptezeci și nouă de ani, în 1956, la fabrică, nu într-un birou. (La Scăeni, în ultimul timp, cînd am întrebat de el în hala cuptoarelor, muncitorii sticlari îmi răspundeau făcînd semn cu bărbia ori cu degetul în sus. Crezusem că le place să glumească, să mă ia în bășcălie, ce căutam acolo. Aș, tata cocoțat sus pe un cuptor, la cîțiva centimetri de tavan: ajungeai la dînsul numai pe niște pasarele și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sa fragedă viori, contrabasuri și cine știe ce instrumente, unele nici măcar inventate, din linguri, mături și polonice, dacă taică-su intra și-l surprindea făcând pe dirijorul, mișcând hotărât și calculat din brațe un creion în stânga și-n dreapta, țeapăn și cu bărbia ridicată, cu o mutră serioasă, micuțul Cristian îi spunea despre invitațiile pe care le va trimite tuturor la primul său concert. Avea o sclipire nemaivăzută când venea vorba despre muzică, se umplea imediat de energie când povestea despre ce grozăvii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
opresc să-și tragă sufletul, iar poetul, care nu mai era în puterile tinereții, se prăbușește de tot, în mijlocul trotuarului. — Ești bine, Sachi ? — Un fleac de julitură, domnișorule Cristian, îi răspunde, printre gâfâieli, în timp ce-și șterge sângele de pe bărbie. Am crezut că nu se lasă până nu ne prinde, jur ! râde Mamutu’. — Ei, gata, gata. Să nu ne văităm, domnilor, pentru puțin antrenament ! — Ce antrenament, Sachi, că dacă te prindea jupânul, felii cred că te făcea. — Ei, știi ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Concone ! Hai, relaxează-te, încet, rar, ia-o domol, ce Dumnezeu ? — Nu pot acum, cedează studentul. Liniște timp de câteva secunde. — Uită-te la mine, Cristian. Ochii la mine ! insistă profe- sorul, ridicând tonul. Și Cristi și-a ridicat în sfârșit bărbia. — Ia spune- mi, unde ai fost mătăluță aseară ? — Am petrecut, domnule. A venit în vizită un prieten pe care nu l-am văzut de mult și am petrecut poate mai mult decât s-ar fi cuvenit și azi nu sunt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
plămânii atât de puternic că și mațele i s-au întors pe dos, făcându-l să-și vomite bila, căci altceva nu mai avea. S-a ridicat în fund, cu ultimele forțe, iar fierea și saliva i se scurgeau pe bărbie. Apoi a simțit cum o palmă zdravănă îi întoarce capul. — Revino-ți în fire, mon cher ! — Du-te dracului, îl pocnește la rându-i pe Pribeagu, pe care abia acum îl recunoscuse. Du-te dracului de trădător jegos care ne-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
plutea în aer, semn că fusese de curând renovată. — În picioare ! i se strigă, și Cristi se ridică imediat, abia putând să stea pe picioarele lui, cu o privire amețită și având încă urme de vomă pe cămașă și pe bărbie, căci n-avusese cum să se șteargă. Așa ar trebui să-ți facem o fotografie, ca amintire, râde bătrânul care îi aștepta și stătea în spatele biroului mare din mijlocul camerei, pe care erau împrăștiate tot felul de acte și dosare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Române ? Și vă reamintesc, de altfel, că sunteți aici pentru faptul că dumneavoastră nu v-ați satisfăcut serviciul militar nici până în ziua de astăzi... — Nu, nu este adevărat, să trăiți ! strigă Cristi, cu sângele șiroindu-i pe buze și pe bărbie. — Nu ? — Nu, domnule... — Întoarceți-vă puțin, domnule Vasile. Cristi execută ordinul și în sfârșit îi vede la față pe cei care îl loviseră tot drumul în dubă și chiar când i se făcuse rău pe culoarele mizerabile ale penitenciarului. Aceiași
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
clasa a șaptea, când m-am dus la școală ca Vampirul Sângeros și nu mi s-a permis să particip la parada anuală în fața celor din clasele elementare pentru că mă spoisem cu atât de mult Sânge Decorativ pe gură și bărbie și obraji că sigur i-aș fi speriat pe cei mici, conform convingerii directorului școlii. M-am simțit atât de penibil - a fost un moment de răscruce, sincer -, încât a fost ultima oară când m-am costumat. A fost foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iubito. Nimeni nu vrea să muncească. De fapt ar trebui să eviți munca. - Tu nu muncești și tot ești prost dispus. Robby spusese asta. Simțind că mă enervez, i-am aruncat o privire prin oglindă. Se uita pe geam, cu bărbia în palmă. - De unde știi că sunt prost dispus? l-am întrebat. N-a scos un cuvânt. Mi-am dat seama că răspunsul la întrebarea mea necesita un proces de elaborare de care Robby nu era în stare. În același timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]