3,082 matches
-
mai spre sud pentru a-i obliga pe britanici să părăsească malurile râului, să îi izoleze și să le taie căile de reaprovizionare. În ciuda tuturor eforturilor depuse, germanii nu au reușit să își atingă scopul, deși asalturile de infanterie și bombardamentele neîntrerupte au slăbit continuu pozițiile defensive ale britanicilor. Îmbunătățirea condițiilor meteo a permis în sfârșit RAF să execute misiuni de luptă împotriva forțelor germane care încercuiau soldații aliați. Avioanele de vânătoare Hawker Typhoon și Republic P-47 Thunderbolt au mitraliat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fusese rănit în acea dimineață și fusese nevoit să predea comanda din zona de est. RAF a încercat să asigure sprijinul aerian la joasă înălțime a zonei ocupate de aliați, dar situația pe teren se deteriora neîncetat, pierderile cauzate de bombardamentele de artilerie și tirurile lunetiștilor fiind în continuă creștere. Punctele de prim ajutor erau aglomerate de aproximativ 2.000 de răniți, atât soldați britanici și germani cât și civili olandezi. Deoarece multe dintre punctele de prim ajutor se aflau în
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
prima linie a frontului, în case care fuseseră cucerite în primele faze ale bătăliei, au apărut situații ciudate în care răniții nu au fost evacuați în spetele frontului, ci în fața lui. Răniții care nu au fost evacuați au fost victimele bombardamentelor și tirurilor de arme de infanterie. Unele posturi de prim ajutor au fost cucerite și pierdute de germani de mai multe ori în timpul luptelor. În timpul luptelor din jurul Oosterbeekului, părțile beligerante au încetat de câteva ori focul în apropierea punctelor de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
nou sosită având în dotare tancuri Tiger I au atacat extremitatea sud-estică a frontului aliat. Acest atac a străpuns liniile avansate ale britanicilor și amenința să rupă legătura cu malurile fluviului ale grosului trupelor aliaților. Atacurile trupelor de la sol și bombardamentele concentrate ale artileriei de la sud au dus în cele din urmă la respingerea germanilor. Urquhart a schițat planul de retragere folosindu-se de modelul aplicat cu succes la Gallipoli în timpul primei conflagrații mondiale. Unitățile aflate în extrema nordică aveau să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
aceste cifre sunt cu mult mai mari decât estimarea prudentă a lui Model de 3.300 de militari pierduți în timpul desfășurării întregii operațiuni Market Garden. Documentele olandeze sugerează că în timpul luptelor au murit cel puțin 453 de civili, uciși de bombardamentul aliat din prima zi a operațiunii sau în timpul luptelor din zilele care au urmat. După încheierea luptelor, civilii din Arnhem și satelel din jurul orașului au fost evacuați forțat, ceea ce a permis germanilor să transforme malul de nord al Rinului într-
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
zonă nu li s-a permis să se reîntoarcă la casele lor fără să aibă un permis, iar cei mai mulți nu au revenit până la sfârșitul războiului. Casele olandezilor au fost jefuite în mod sistematic, bunurile furate fiind trimise ca ajutoare victimelor bombardamentelor aliate din Germania. Germanii au continuat să lupte cu forțele aliate pe câmpurile dintre Arnhem și Nijmegen, iar podul pentru care parașutiștii britanici au luptat atât îndârjit a fost în cele din urmă distrus de aliați din motive tactice. Pe
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
parașutiștilor germani în dimineața zilei de 10 mai, pentru că ar fi permis deplasarea Diviziei 9 Panzer către centrul Olandei. Rezistența opusă de militarii olandezi a fost peste așteptările germanilor, care, pe 14 mai 1940, au supus întregul oraș unui masiv bombardament de aviație. Traficul devenise foarte intens pe vechiul pod Willem, iar planurile pentru construcția unuia nou datează dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Lipsa fondurilor a făcut ca Serviciul Lucrărilor Publice să poată aborda abia în anii 1970 realizarea
Podul Willem (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336725_a_338054]
-
primele ore ale zilei de 29 aprilie, au fost aruncate pe jos în , o piață suburbană de lângă . Alegerea locației nu a fost întâmplătoare. Cincisprezece partizani fuseseră împușcați acolo în august 1944, ca represalii pentru atacurile partizanilor și pentru raidurile de bombardament ale Aliaților, iar trupurile lor au fost apoi lăsate în văzul publicului. La acea dată, Mussolini se spune că ar fi spus „vom plăti scump pentru sânge din Piazzale Loreto”. Cadavrele au fost lăsate într-o grămadă, și până la orele
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
a Diviziei a 7-a canadiene a declanșat atacul inițial peste Canalul Leopold, în timp ce Brigada a 9-a a organizat un atac amfibiu pe flancul nordic al pungii. Atacul celor două coloane a început pe 6 octombrie, fiind sprijinit de bombardamente puternice de artilerie și mașini blindate „Wasp” echipate cu aruncătoare de flăcări. Mașinile blindate au lansat baraje de flăcării peste Canalul Leopold pentru acoperirea traversării canalului cu bărcile gonflabile de către militarii Brigăzii a 7-a. Canadienii au reușit să cucerească
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
pe 11 octombrie la Veere. Distrugerea digurilor a dus la inundarea părții centrale a insulei, forțându-i pe germani să se retragă în zonele mai înalte în jurul și în localitățile regiunii, permițând în schimb militarilor aliați să folosească vehicule amfibii. Bombardamentele, care fuseseră aprobate la cel mai înalt nivel, au fost precedate de răspândirea din avioane a unor fluturași pentru prevenirea populației locale. Digul Westkapelle a fost atacat de 240 de bombardiere grele. Raidul a provocat o spărtură mare, iar atacurile
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
din avioane a unor fluturași pentru prevenirea populației locale. Digul Westkapelle a fost atacat de 240 de bombardiere grele. Raidul a provocat o spărtură mare, iar atacurile asupra altor diguri au fost executate pentru ca germanii să nu poată controla inundația. Bombardamentele executate asupra pozițiilor defensive germane au fost limitate de vizibilitatea redusă și de incapacitatea de separare corectă a țintelor militare de cele civile. Insula a fost atacată pe trei direcții - peste Sloedam dispre est, peste cursul Scheldt dinspre sud și
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
militarii aliați au dus lupte grele de stradă cu apărătorii germani. Operațiunea „Infatuate II” a fost o debarcare amfibie la Westkapelle în dimineața zilei de 1 noiembrie. Sprijinul aerian în timpul debarcării a fost limitat de condițiile meteo nefavorabile. După un bombardament naval executat de unități ale Royal Navy (o navă de linie, două monitoare plus vasele de debarcare dotate cu tunuri), comandourile 41, 47 și 48 ale pușcașilor marini din Brigada Servicii Speciale și comandoul 10 interaliat (format în principal din
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
mondial, fiind parte a Bătăliei Olandei. Germanii au conceput un plan pentru ocuparea rapidă a orașului, iar luptele s-au desfășurat în perioada 10 -14 mai 1940. La final, germanii au reușit să ocupe orașul doar după declanșarea unui puternic bombardament aerian. În Rotterdam nu fuseseră făcute lucrări defensive și orașul nu fusese inclus în niciun plan strategic. El era relativ departe de zona fortificată cunoscută ca „Fortăreața Olanda” și la o distanță destul de mare de litoral. Militarii staționați în Rotterdam
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
Java a Forțele Aeriene Regale ale Olandei dotată cu avioane grele de vânătoare Fokker G.I. În data de 10 mai, pe aeroportul Waalhaven erau staționate 11 avioane de vânătoare complet operaționale, înarmate și alimentate cu combustibil. În timpul raidului german de bombardament executat asupra aeroportului, 9 dintre avioanele olandeze au reușit să decoleze și să atace bombardierele inamice. Planul inițial al germanilor presupunea atacul unei forțe de comando debarcat la Waalhaven să atace orașul și să cu cerească podurile de peste Nieuwe Maas
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
care să sprijine atacul olandezilor. Canoniera a atacat de două ori pozițiile germane din partea de nord a insulei Noordereiland, a doua oară însoțită și de vedeta torpiloare. Vasele olandeze au lansat 75 de proiectile de 75mm asupra invadatorilor, dar efectele bombardamentului au fost limitate. În timpul celui de-al doilea atac naval, avioanele "Luftwaffe" au lansat mai multe bombe asupra vaselor fluviale, cauzând avarii importante vasului torpilor. Ambele vase s-au retras după bombardamentul aerian. Trei marinari au for uciși în timpul luptelor
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
de proiectile de 75mm asupra invadatorilor, dar efectele bombardamentului au fost limitate. În timpul celui de-al doilea atac naval, avioanele "Luftwaffe" au lansat mai multe bombe asupra vaselor fluviale, cauzând avarii importante vasului torpilor. Ambele vase s-au retras după bombardamentul aerian. Trei marinari au for uciși în timpul luptelor. Între timp, germanii aflați pe pod au primit ca întăriri tunuri antitanc PaK 36 și tunuri de câmp. De asemenea, ei au ocupat casele din partea nordică a insulei, unde au montat mitraliere
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
de la Barendrecht—unde patru blindate fuseseră distruse de olandezi cu un singur tun antitanc - îi descurajase pe germani într-o asemenea măsură încât au refuzat să înainteze, singura soluție pentru înfrângerea rezistenței olandezilor pe care o întrevedeau fiind doar un bombardament aerian care să vizeze promontoriul de nord. Acesta a fost momentul în care în conducerea luptelor s-au implicat cei mai importanți comandanți germani. Hermann Göring dorea să lanseze un bombardament devastator asupra centrului orașului. Pe de altă parte. Schmidt
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
rezistenței olandezilor pe care o întrevedeau fiind doar un bombardament aerian care să vizeze promontoriul de nord. Acesta a fost momentul în care în conducerea luptelor s-au implicat cei mai importanți comandanți germani. Hermann Göring dorea să lanseze un bombardament devastator asupra centrului orașului. Pe de altă parte. Schmidt și Student se opuneau unui asemenea atac și considerau că era necesar doar un bombardament aerian tactic. Generalul Georg von Küchler, care conducea operațiunile din regiunea Olandei, i-a trimis instrucțiuni
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
conducerea luptelor s-au implicat cei mai importanți comandanți germani. Hermann Göring dorea să lanseze un bombardament devastator asupra centrului orașului. Pe de altă parte. Schmidt și Student se opuneau unui asemenea atac și considerau că era necesar doar un bombardament aerian tactic. Generalul Georg von Küchler, care conducea operațiunile din regiunea Olandei, i-a trimis instrucțiuni lui Schmidt să prezinte comandantului local olandez un ultimatum prin care se pretindea capitularea necondiționată a orașului. În dimineața zilei de 14 mai, generalul
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
60 de bombardiere sub comanda "Oberst" Lackner. Datorită fumului gros, piloții au primit ordinul să schimbe altitudinea și direcția de zbor. Rachetele roșii luminoase lansate de la sol nu au fost văzute de piloți, iar centrul Rotterdamului a fost supus unui bombardament puternic cu bombe de 250 și 50 kg. Între 800 și 900 de olandezi și-au pierdut viața, iar peste 80.000 au rămas fără adăpost. Peste 25.000 de clădiri au fost distruse. Pozițiile defensive ale olandezilor au fost
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
reușit să cucerească , în bună parte datorită fortificațiilor. Cavalerii Ospitalieri au construit în 1552 pe insula Malta două forturi, Fortul Sfântul Elmo și Fortul Sfântul Michael. Fortul Sfântul Elmo a jucat un rol esențial în , când a fost supus unui bombardament timp mai mult de o lună. Deși a căzut, a cauzat mari pierderi otomanilor și a dat răgaz forțelor din Sicilia să vină în ajutor. După căderea Veneției în fața lui Napoleon, în 1797 Corfu a fost ocupată de armata republicană
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
port au fost scufundate de loviturile directe pe care le-au primit. De asemenea, bombele aeriene au distrus o bună parte a portului și instalațiilor portuare. Macaralele, sistemele de încărcare-desccare, magaziile, bacul și birourile au fost avariate sau distruse de bombardamente. De asemenea, a fost avariată stația de cale ferată. Ferestrele și acoperișurile caselor din cartierul portului au fost sparte, iar resturi de țiglă au acoperit străzile. Nu doar cartierul portului a fost afectat - bombardamentele aeriene au distrus case și o
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
au fost avariate sau distruse de bombardamente. De asemenea, a fost avariată stația de cale ferată. Ferestrele și acoperișurile caselor din cartierul portului au fost sparte, iar resturi de țiglă au acoperit străzile. Nu doar cartierul portului a fost afectat - bombardamentele aeriene au distrus case și o biserică aflate la distanță de port. În timpul raidului au fost uciși cinci civili. În acest timp, soldații care apărau Bathline erau martorii retragerii masive a camarazilor care fuseseră înfrânți în partea de răsărit a
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
sperase. Înaintarea germanilor în Noord-Brabant i-a împiedicat pe francezi să stabilească o linie defensivă puternică în jurul orașului Antwerp. De asemenea, linia principală defensivă a belgienilor de pe Canalul Albert cedase sub presiunea atacurilor a două divizii de tancuri și a bombardamentelor aeriene copleșitoare. Belgienii aveau să înceapă în curând retragerea pe o nou linie defensivă „Dyle”. În sud, germanii se apropiaseră deja de limitele regiunii Zeeland. De-a lungul Bathline, care era cea mai apropiată de Noord-Brabant, apărători au putut să
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
Ei au rămas în pozițiile lor fortificate și, datorită eforturilor lor, Bathline nu a fost cucerită imediat de germani. Patrulele germane au executat atacuri de încercare a liniei fortificate, dar au fost respinse cu focuri puternice de mitraliere. Spre seară, bombardamentele germane de artilerie au scăzut treptat în intensitate și s-au oprit în cele din urmă. Cu excepția a câtorva secțiuni din zona centrală a liniei defensive și a ocupanților cazematelor, militarii care apărau Bathline și-au părăsit pozițiile. Soldații olandezi
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]