6,134 matches
-
pasiune ca niciodată. Când vorbea despre acele timpuri, spunea: „Gustul recunoștinței e ca nectarul albinelor”. După doi ani, a aruncat semințele de chimen și pesarul și a conceput un alt fiu, pe care l-a născut ușor și l-a botezat Zabulon, nume prin care Lea înțelegea „entuziasm”, pentru că Lea era entuziasmată de corpul ei care se vindecase și mai dăduse viață încă o dată. Îl adora pe bebelușul cel nou aproape la fel de mult ca pe primul ei născut. Și când i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
port frumos. Exact asta aveam de gând să fac. În următoarele trei săptămâini le-am întâlnit pe fiicele Salemului. Nevestele celor mai importanți oameni au venit s-o viziteze pe Așnan și pe băiețelul ei, care nu avea să fie botezat public mai înainte de trei luni, după obiceiul egiptean. „Așa încât demonii nu vor putea să-l găsească”, șoptea Așnan, care se temea de prezența răului chiar și în camerele ei ferite și confortabile. Așnan era mai degrabă o fetiță prostuță, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cea mai ușoară și normală naștere pe care am văzut-o vreodată. Ahouri a suspinat ușurată cu al treilea copil al pântecului ei în brațe, singurul dintre ei care se născuse respirând. Era un băiat voinic pe care l-a botezat Den-ouri, primul copil botezat în cinstea mea. Bărbatul ei, olar de meserie, mi-a dat un urcior frumos drept mulțumire, mi-a sărutat mâinile și m-ar fi dus acasă pe brațe dacă l-aș fi lăsat. Meryt a răspândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
normală naștere pe care am văzut-o vreodată. Ahouri a suspinat ușurată cu al treilea copil al pântecului ei în brațe, singurul dintre ei care se născuse respirând. Era un băiat voinic pe care l-a botezat Den-ouri, primul copil botezat în cinstea mea. Bărbatul ei, olar de meserie, mi-a dat un urcior frumos drept mulțumire, mi-a sărutat mâinile și m-ar fi dus acasă pe brațe dacă l-aș fi lăsat. Meryt a răspândit vorba că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Shery cu un zâmbet parșiv. Îi părea rău că stăpâna ei avusese așa probleme cu copiii, dar o găsea pe As-naat arogantă și capricioasă. - Maternitatea îi va da o lecție, mi-a împărtășit prietena mea părerea ei. Tatăl și-a botezat copilul Menashe, un nume oribil care probabil că înseamnă ceva în limba lui. Menashe. Sună ca un mestecat, nu ți se pare? Dar stai, și tu ești din Canaan, nu-i așa? Am dat din umeri: - Asta a fost demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ar fi făcut niciodată umbră pământului. Ea a fost sora mea de lapte, a mai zis Iosif, dând din cap. E ciudat că vorbesc tocmai acum despre ea, când sunt și eu tată. Poate că pe următorul am să-l botez în amintirea ei, și a tăcut. - Și cine e Iosif? - Iosif e numele pe care mi l-a dat mama, a zis Zafenat Paneh-ah încet. Re-mose s-a întors să iasă, dar vizirul l-a chemat înapoi. - Așteaptă. Aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și de Zafenat Paneh-ah. Nu e nevoie să mai știe nimeni altcineva. Dar acum că împărțim acest secret, o să-ți mai spun și altceva. Re-mose, tatăl tău se numea Shalem și era frumos ca apusul soarelui după care a fost botezat. Ne-am ales unul pe altul din iubire. Numele pe care eu ți l-am dat când te-am ținut prima dată la piept a fost Bar-Shalem, fiul apusului. Tatăl tău a trăit atunci în tine. Bunica ta ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și eu această lume. Dar chiar și atunci am mai zăbovit. Shif-re a cântat cântecul învățat de la mine și Kiya a dansat cu mișcările mele. Iosif s-a gândit la mine când i s-a născut fiica. Gera și-a botezat copilul Dina. Re-mose s-a însurat și i-a povestit soției despre mama lui care l-a izgonit nu ca să moară, ci ca să trăiască. Copiii lui Re-mose au avut copii până la a o suta generație. Unii dintre ei au trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ați gîndit ce nume să-i dați? Bebelușului, vreau să spun? Ronan tocmai deschidea gura pentru a spune că era cam devreme pentru asta cînd PM decretă: - Dacă e băiat, tradiția familiei Kersaint cere ca fiul mai mare să fie botezat Erwan. Cu coada ochiului Își văzu tatăl, susținut de Armelle, desprinzîndu-se ferm de brațul nurorii lui și părăsind Încăperea de unul singur. PM Își Încrucișă privirea cu aceea Îmbufnată a soției sale și se Încruntă. - Ei, acum ce mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fuck. Știam eu c-o știu de undeva. — Ba da... așa e, spun într-un final, cu fața în flăcări. Dar este, de asemenea, și o marcă foarte cunoscută de scânduri de călcat. De fapt, cred că mătura a fost botezată așa... ăă... după scândura de călcat. — Serios ? Trish pare fascinată. Habar n-am avut ! Spre groaza mea, se sprijină de ușă și-și aprinde, fără grabă, o țigară. Nu mă băga în seamă ! adaugă, cu glasul învăluit în fum. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
declanșa tornada, polițiștii se făceau nevăzuți. Oamenii se Împrăștiau care‑ncotro. Se rotea Înainte și Înapoi În nori de praf, și fără Îndoială i‑ar fi strivit pe pietonii care i s‑ar fi aflat În cale. - Nebunul orașului, Îl botezase Rosamund. Nu va mai trebui să mă tem de el când mă duc sau mă Întorc de la farmacie. La vastul hambar de metal verde, Întins pe câteva mii de metri pătrați, care era aeroportul, Rosamund m‑a ajutat, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și un degetar de vin. Părintele își pune un deget pe buze și încruntă sprânceana dreaptă. Apoi întinde mâna, apucă un pesmet și începe să ronțăie hotărât, cu meșteșug. Apoi soarbe și din păhăruțul cu vin. Pe cățel l-a botezat Mureș. Jos la rădăcina carpenului Mureș îl așteaptă, cu ochii lui de câine eschimos. Când în sfârșit stăpânul se dă jos din pom, câinele i se alătură trufaș și oarecum reprobator. Noi când ne mai alergăm, stăpâne? Tu nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
am mirat eu. — Noul tău nume, numele noului scriitor ale cărui frumoase opere vor proveni în chip misterios din Mexic, mă lămuri ea. Eu voi fi doamna... — Señora, am corectat-o eu. — Care... Señora? întrebă ea. Care... Señor și Señora? — Botează-ne tu. Pentru mine e ceva prea important ca să mă hotărăsc acum pe loc, se eschivă ea. În acest moment pe ușă a intrat Kraft. Resi l-a rugat să propună el un pseudonim pentru mine. — Ce-ai zice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în afară de Cangurașu, care terminase profesionala de tinichigii, nimeni din neamul lor nu mai avea două clase de liceu. Mantinela a născut la București, iar copilul, aranjase Costache Trocaru, a fost dat la Leagănul „Sfânta Ecaterina“, de lângă Arcul de Triumf. Îl botezaseră Pardalian. Povestea părea că se încheiase. Aurel și-a continuat liceul în București. A terminat și Facultatea de Comerț Internațional de la A.S.E.. După epopea Revoluției de la Județeană, taică-su, Costache Trocaru, a stat o vreme ascuns în Baltă. Se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doi după Primul Război. Câțiva ani mai târziu, a căzut însă în păcat cu inspectorul silvic Anatol Osirică, unchiul tânărului Georgiu Osirică, care va ajunge în 1948 șeful Ocolului Silvic de la Obancea. Așa s-a născut viitorul general. L-au botezat Lavrentie, în amintirea bunicului. Tecla a trebuit să părăsească mănăstirea. Cum Osirică n-a vrut să recunoască copilul, i-au dat numele de familie al mamei. Din acel moment se spune că a intrat nenorocul în neamul lui Anatol Osirică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dinamo, și când foșnetul studenților îi dădea de înțeles că nu mai are rost să continue, se oprea: oricum era pauză. Acorda binemeritatele minute de destindere, apoi ataca tema Introducerii în Arta Managementului Instituțiilor și Gestionării Resurselor Umane. Studenții îi botezară cursul Iamigru sau Migru, iar unii băieți îi spuneau uneori și Migu, ce-i drept destul de rar. În fiecare pauză, la catedra profesorului se forma un semicerc de fuste și pantaloni. Profesorul trebuia chestionat și întors pe toate părțile, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nimici cinci miliarde de păsări în mai puțin de un secol, cum ne mai putem păstra speranțele? Rămaseră tăcuți, când îl văzură venind. Bănuiau ce veste aduce. — A murit? — Da. — Și părintele Carlos...? — A rămas să se roage... Tocmai a botezat-o... — Dacă asta poate fi o consolare! — O să încerc să dorm puțin..., vor veni zile foarte grele. Făcu gestul că se îndepărtează, dar Sierralta îl opri de braț: — Ce o să se întâmple? Așteptă în zadar răspunsul și arătă cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai mică. F Mi-a venit de la părinți Un pieptene cu trei dinți. E Are la buză un glonț Sau un păr cu cârlionț. G Fuge după coadă Și n-o poate prinde. C Deșelat, răscrăcărat, Spune, cum te-au botezat? H ÎI atârnă de căldură, Până-n praf limba din gură. R Râma o literă știe Și numai pe ea o scrie. S Ați văzut cumva să stea Bățul drept, fără proptea? I Cobilița din spinare Îi stă-n cap și
Alfabetul. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_522]
-
Mărunt își bucură străbunii Cu inima lui mare, de țăran. La Dor Mărunt, sub cerul său din dintâi, Trecutul țării vină să rămână, Cu Eminescu dorm sub căpătâi Și casele și apa din fântână. La Dor Mărunt, când pruncul se botează, Când Duhul, Tatăl, Fiul vin și-i pun Iubirea lor pe creștet îi urează Să fii ca Eminescu de român. La Dor Marunt a scris mai ieri o carte Biserica, în grai medieval, Și l-au rugat de-acolo, de
La Dor mărunt. In: Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
fi atribuită numai faptului că pe copil nu-l chema Carinthia. Se părea că Amanda cunoscuse cândva o persoană fermecătoare care purta numele ăsta, dar adevărul era că aceasta era denumirea uneia dintre provinciile austriece și că era ridicol să botezi un copil cu numele ăsta. Austriecii nu-și botezau progeniturile Humberside. Din fericire, copilul oferise chiar el soluția, dovedindu-se a fi băiat. Ceea ce, desigur, iscase probleme legate de nume. Amanda citea cartea Nume pentru conducători, un volum în ediție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
chema Carinthia. Se părea că Amanda cunoscuse cândva o persoană fermecătoare care purta numele ăsta, dar adevărul era că aceasta era denumirea uneia dintre provinciile austriece și că era ridicol să botezi un copil cu numele ăsta. Austriecii nu-și botezau progeniturile Humberside. Din fericire, copilul oferise chiar el soluția, dovedindu-se a fi băiat. Ceea ce, desigur, iscase probleme legate de nume. Amanda citea cartea Nume pentru conducători, un volum în ediție de lux, care făcea parte din serviciile complementare oferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bătut, în joacă, pe mână. —Șșșșșșș. Da’ vorbind serios, a continuat ea uitându-se la Jake și la Alice, sunt sigură că preotul de la biserica St. Enodoc ar fi încântat să se ocupe de slujbă. În fond, acolo a fost botezată și Alice. Alice știa că era o ofertă foarte atrăgătoare. O petrecere în vasta și frumoasa grădină a părinților ei, care era încărcată de caprifoi și alte flori de vară. Plus o slujbă la superba biserică medievală din piatră cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tare cu alăptatul la sân, o să fiu și mai fericit. * * * În Fitzherbert Place, Hugo a deschis un ochi. Ceva se mișca în întunericul nopții. Era copilul. Sau Theo, așa cum ei - sau, mai curând, Amanda - se deciseseră, în sfârșit, să-l boteze. Degeaba explicase Hugo că el avusese un coleg pe nume Theo, care, datorită lipsei vreunei străluciri academice, era poreclit Thicko 1. Cu toate că nici el nu fusese foarte bun la școală, Hugo se temea ca fiul lui să nu aibă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai întâi trebuie să-ți pun câteva întrebări. Ce nespus de incitant. Dă-i drumul, colosalule! —Firth House. Are vreun număr? — A avut, dragul meu, dar mie mi s-a părut că numerele sunt așa de banale. În consecință, am botezat-o după divinul Colin și fundulețul lui cel delicios din Mândrie și Prejudecată. O chestie isteață, nu crezi? Având în vedere că suntem în Bath și așa mai departe. —Ce număr era? a întrebat Hugo ținând pumnii strânși. —Dulcele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nu se pune problema c-ar fi prea devreme. —În insulele Galápagos...? — Trebuie să fie și botezat cum trebuie. Dar noi, de când stăm aici, nici măcar nu ne-am apropiat de-o biserică. — Nu aici, a zis Amanda agasată. O să fie botezat în Londra. Evident. În Piața St. George’s Hanover, cu niște nași celebri sau ceva de genul ăsta. —Nași cele... Hugo abia dacă era în stare să rostească vorbele alea. În ceea ce privește școala, a adăugat Amanda hotărâtă, o să cer să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]