5,404 matches
-
un bou nou de dresat, îl puneau pur și simplu în jug alături de unul deja „educat”, care știa cum să muncească și care făcuse lucrul acesta destul de mult timp, și-l lăsau pe acesta să-l învețe pe noul venit. Boul deja antrenat știa când să tragă, când să se odihnească și când să se îndrepte spre hambar. După scurt timp, nou-venitul realiza că este mai simplu să-l urmeze pe celălalt. În câteva săptămâni, ambele animale aveau același antrenament. Când
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
scurt timp, nou-venitul realiza că este mai simplu să-l urmeze pe celălalt. În câteva săptămâni, ambele animale aveau același antrenament. Când doriți să învățați un proaspăt angajat lucrurile de bază sau dacă doriți să îmbunătățiți performanțele cuiva, găsiți un „bou” potrivit în compania dumneavoastră - cineva căruia îi plac trainingurile și se pricepe la ele - și puneți-l alături de persoana pe care doriți s-o instruiți. Este uimitor de simplu, rapid - și funcționează. +++ +++ TEMĂ Pe un carton de 3 × 5, scrieți
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
standarde trebuie atinse pentru a obține rezultatele dorite? Ce pregătire va asigura atingerea lor?” Apoi, scrieți numele angajaților care pot fi folosiți ca educatori. Folosiți acest cartonaș atunci când aveți nevoie să organizați un program de training. +++ +++ Epilog Când selecționați un bou antrenat pentru a dresa un nou-venit, asigurați-vă că cel care va face dresajul se manifestă așa cum vă doriți. +++ Ideea 97. Satisfacție: sărutul morții! Scopul programelor de instruire din multe companii este să producă satisfacția clienților. Clienții mult mai pretențioși
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
fost la crucea preotului, cu care a umblat la Bobotează, pe la casele oamenilor, stropind-o cu agheazmă, "leagă locul" unde are copilul junghiuri și afumându-l cu petica în care s-au șters ouăle roșii, rostește: "A ieșit cuconița, / Bosconița. / Boi mândri a înjugat / Și la arat a plecat / Coconița, / Bosconița. / Și a arat cât a arat / Și cânep-a semănat / Și apoi a grăpat. / Și-a crescut cânepa mare / Cânepă mare, frumoasă, / Ca mătasea de aleasă. / Și-a trimes cuconița, / Bosconița
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca leitmotiv al spațiului poetic: "Acolo-n deal / După deal, / Florile dalbe! Este-un tău / Și-un ferdeu / Și se scaldă Dumnezeu, / Dumnezeu / Cu fiul său, / Tot se scaldă / Și se-ntreabă: Ce-i mai bun pe-acest pământ? / Bunu-i boul săleacu, / Că răstoarnă pământu / Și revarsă grâu roșu. / Tot se scaldă / Și se-ntreabă: Ce-i mai bun pe-acest pământ? / Bunu-i calul săleacu, / Că el îți poartă trupu / În trezie / Și-n beție / Și la timp de grea urgie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
scoate câte un obiect din apă și, împreună cu "vergelatorul" sau vestitorul de Anul Nou, prevesteau norocul fiecăruia, rostind, în același timp, urarea de Anul Nou: "Anul vechi, ici, se sfârșește / Și cel nou ni se ivește. / Mergeți măi, tăiați un bou, / Căci mâni este Anul Nou! / Și fripturi bune făcând, / Să bem vinul gâlgâind.../ Demnele din acest vas / Să vă fie tot de tras, / De tras sorț de bucurie / Din anul ce o să vie. Scoate-un semn și-mi spune drept
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
soarelui: "Foc, focușorule, / Tu te-ai învăli, / Eu te-oi dezvăli, / Te-i face șarpe balaur / Cu solzii de aur, / Te-i duce la ursitorul meu..."68 sau "Răsai, soare, / Frățioare, / Nu peste cârduri de oi, / Nici peste cârduri de boi, / Ci peste ochișorii mei, / Și peste statul meu, / Și peste sfatul meu, / Și peste mersul meu, / Și peste viersul meu; / Cum îi soarele luminos și frumos / Așa să fiu și eu."69 În descântecele "de ursită", focul este "un slujitor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și soacra, / Că nu știu a mătura. De mă mustră și socrul, / Că nu știu să fac focul. De mă mustră și bărbatul, / Că nu știu ca să-i fac patul. De vrei să mă ai `napoi, / Pune la car patru boi / Și-mi du zestrea înapoi, / Să se mire pietrele, / Ce noroc au fetele, / Să se mire țara toată / Ce noroc are o fată. "97 În balade, în schimb, pământul-personaj nu poate găzdui trupul unui om fără odihnă, aflat sub puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de dor s-alină. / Hai, mândră, să bem și noi, / Să ne iubim amândoi."154 Spațiul poetic construiește un univers semantic al contrastelor, prin intermediul paralelismului negativ care explică, în același timp, complementaritatea eu lume: "Eu doinesc, pădurea crapă, / Mândra patru boi adapă, / Nu-i adapă că li-i sete, / Ci-i adapă, că mă vede."155 Omul cosmos este evidențiat de retorica imaginilor poetice care transfigurează incertitudinile universale: "Trandafir cu creanga-n drum / Te-aș iubi, dar nu știu cum? Te-aș lăsa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu coada făloasă, și să te duci la ursitorul meu, de Dumnezeu dat, cu coada să-l lovești, la mine să-l pornești..."202. În poezia populară, viața omului este pusă în paralel cu viața cosmosului, trăind aceeași soartă: "Trage boii și ghicește / Codrul de ce-ngălbenește, / Omul de ce-mbătrânește? Codrul de zăpadă grea, / Omul de inimă rea; Codrul de zăpadă multă, / Omul de inimă ruptă."203 Tânjind la veșnicia naturii, omul percepe antitetic pulsațiile lăuntrice ale universului: "Fost-am tinerel ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
umbla lumea toată, / Tot dau peste tine-odată. / Am să cânt ș-am să muncesc, / Din nou să mă norocesc."230 Determinanții adjectivali, antepuși și postpuși, transformă "norocul" în procesualitate narativă, ilustrată de notațiile explicative: "Săracu, norocu meu, / L-o băut boii-n părău, / L-o băut un bou bălan / Noroc pe lume să n-am, / L-o băut un bou urât / Să n-am noroc pe pământ."231 Imaginea binară contrastantă reface legăturile interne dintre om și cosmosul, devenit antropomorf, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Am să cânt ș-am să muncesc, / Din nou să mă norocesc."230 Determinanții adjectivali, antepuși și postpuși, transformă "norocul" în procesualitate narativă, ilustrată de notațiile explicative: "Săracu, norocu meu, / L-o băut boii-n părău, / L-o băut un bou bălan / Noroc pe lume să n-am, / L-o băut un bou urât / Să n-am noroc pe pământ."231 Imaginea binară contrastantă reface legăturile interne dintre om și cosmosul, devenit antropomorf, sub pecetea "norocului": Tremură frunza pe tei, / Tremură
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
230 Determinanții adjectivali, antepuși și postpuși, transformă "norocul" în procesualitate narativă, ilustrată de notațiile explicative: "Săracu, norocu meu, / L-o băut boii-n părău, / L-o băut un bou bălan / Noroc pe lume să n-am, / L-o băut un bou urât / Să n-am noroc pe pământ."231 Imaginea binară contrastantă reface legăturile interne dintre om și cosmosul, devenit antropomorf, sub pecetea "norocului": Tremură frunza pe tei, / Tremură și ochii mei; Frunza tremură în vânt, / Ochii mei de dor adânc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este simbolizată "familia" anului solar, format din 12 luni; astfel, cele 12 luni, reprezentate antropomorf, în funcție de vârstă, de la copil luna ianuarie , la moș luna decembrie sunt purtate din casă în casă, într-un car împodobit, tras de patru perechi de boi. Anul vechi prezintă, în versuri sau în proză, împlinirile sau neîmplinirile din timpul său, în timp ce fiecare lună ironizează sau satirizează lipsurile, spre hazul tuturor. La final, Anul Nou rostește urătura de belșug și sănătate.46 În calendarul creștin, există două
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ființă mitică a Timpului și în riturile de trecere dintre ani , într-un scenariu sacru imaginar în care pământul este desțelenit de trecut pentru a fi primenit în fața Anului Nou: S-a pornit într-o joi, / Cu plug cu doisprezece boi, / Boi-bourei, / În frunte țintăței, / În coadă codălbei... / Mai mânați măi, / Hăi, hăi! / Și-au arat lunile, / Luncile, / Marțile / Coastele, / Miercurile / Piscurile / Joile / Văile, / Vinerile / Colinele, / Sâmbetele / Dâmburile. Și-ndată s-au apucat / De semănat: / Grâu de vară, / Să răsară / Până-n
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de Crăciun și rostogolite de pe un deal, amintind de drumul soarelui pe bolta cerească.87 Colacul antropomorf, ca semn al soarelui, se cocea de Crăciun și se păstra până primăvara, la Mucenici, când, la pornirea plugului, era pus în coarnele boilor pentru a fi mâncat, în țarină, de gospodari și de animale, sau era "înmormântat" sub brazda plugului, pentru rodnicia pământului (în Bucovina, Basarabia, Moldova, Transilvania).88 Moartea și învierea soarelui, ca reprezentare mitică solstițială etimologic, solstițiul semnificând "oprire", "odihnă a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fertilității, fiind prezente în ceremonialul agrar și în riturile de trecere, ouăle erau purtate în buzunar de plugarul finlandez, în timpul semănatului, estonienii mănâncă ouă în timpul lucrării pământului, iar țăranul român îngropa cojile de ouă în brazdă sau le aruncau înaintea boilor, când porneau la plug; în ceremonialul nupțial românesc, după ce se întorc de la biserică, mirele și mireasa trebuia să mănânce un ou. De Paști, pentru realizarea coparticipației cu strămoșii, cojile de ouă roși erau aruncate pe o apă curgătoare pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
repaosului" (G. Durand), oul găinii are puteri magice, fiind utilizat în ritualurile traiului de zi cu zi: "în ziua de lasatul săcului de postul mare, numaidecât se mănâncă ou, ca să-ți pară postul ușor"; "când pornesc la arat, pun înaintea boilor un ou, ca să nu li se pară greu aratul. Alții pun cuibarele sau ouă clocite, să se sfarme ușor bulgării, cum se sfarmă oul"; "oul întâi de la găină se îngroapă cu locul vacei, când are vițelul întâi, să fie laptele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i cânta, / Unde lucra mândra mea. / Tu să-i spui, cuce, așa: / Ca să-și vândă rochița, / Să-mi descuie temnița; Să-și vândă mărgelele, / Să-mi deschidă fierele; Să-și vândă mândra și șalul, / Să-mi deschidă cremănarul; / Să vândă boii din jug, / Să-mi dea drumul să mă duc, / Să mă duc în țări străine, / Unde nu cunosc pe nime, / Numai frunza și iarba, / Care-i pe toată lumea."309 Complementaritatea vorbire directă vorbire indirectă, din cadrul discursului poetic, învestește cucul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
arî cucii, / Să văd cucul cornărind, / Boii brazda răsturnând. / Ciocârlia fată mare / Li cara la cuci mâncare, / Ciocârlia li făce, / Rândunica li pune, / Perpelița li-așterne. / Dar haita de pupăză / S-a suit sus pe răsteie / Ș-a strigat la boi să steie. Da cucu / Mi-a propit plugu / Și din guriță grăia / Și polița curăția. / Ce ai, pupăză, cu mine / Că eu nu-nșir sfat cu tine. / Eu când s-a disprimavara / Și când oi prinde a cânta / Toată lumea m-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iar seara câțiva oameni au fost chemați la poartă să-i ridice pe cei patru deținuți care, ori erau leșinați, ori nu mai puteau merge. Fuseseră bătuți pe tot corpul cu răngi de fier, bâta de lemn și vâna de bou. Dimineața comandantul și cu politrucul lui le-a ținut deținuților o cuvântare despre lupta de clasă și despre distrugerea dușmanilor poporului. Incheierea unei astfel de prelegeri era întotdeuna cu “mama voastră de imperialiști americani”. Și pentru neîndeplinirea normei se bătea
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cu politrucul lui le-a ținut deținuților o cuvântare despre lupta de clasă și despre distrugerea dușmanilor poporului. Incheierea unei astfel de prelegeri era întotdeuna cu “mama voastră de imperialiști americani”. Și pentru neîndeplinirea normei se bătea cu vâna de bou; se bătea însă și fără motiv și destul de des. Despre munca din colonia Grind, povestește și Aristide Lefa astfel: “Comandantul apărea uneori pe un cal alb să inspecteze munca robilor. Când îl zăreau, milițienii intrau în panică și urletele lor
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
lor rămânând răni sângerânde. Apoi i-au crescut altele, care însă au căzut din nou iarna următoare. Norma pentru fiecare deținut era de 10 maldăre de stuf, iar cei care nu reușeau s-o îndeplinească erau bătuți cu vâna de bou sau cu frânghia udă. Daniel Cristea Enache amintește evocarea lui Ion D. Sîrbu, din colonia Periprava, din timpul sezonului de tăiere a stufului: „Acolo, pe gheață, încălțați în opinci făcute din anvelope vechi, legate cu sârmă, înfofoliți în cârpe, înarmați
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
caraliii aceia sălbatici, criminalii de drept comun și-ți puneau polonicul acela în față, dar când vedeai vița aceea de carne cu spumă ți se întorceau mațele pe dos”. Era carne de cal stricată, adusă 10 Km cu căruța cu boi, pe căldură, ținută în soare. „Nu mâncai, te mulțumeai cu 250g de pâine și atât era...". Inginerul Dan Ottulescu care a ajuns la Periprava în 1962, venit din alte închisori, pentru că uneltise contra siguranței statului își amintește:” Foamea era permanentă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
deoarece deținuții erau așezați în grupuri de câte o sută iar ei nu reușeau să numere corect până la capăt, ci doar până pe la șaptezeici. Ca urmare o luau de la capăt, din nou, o dată de două ori... “la dreapta alinierea, băi boule, și iarăși: unu, doi, trei, patru,... operație definitivă după jumătate de ceas, cu poticneli, înjurături și înghionteli la adresa noastră, vinovați de analfabetismul lor”. O altă dovadă a lipsei totale de orice cunoștințe este dată de părintele Zosim Oancea. Intr-o
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]