14,936 matches
-
raiul, prin închinarea în fața celor care ne-au adus pe lume, prin sentimentul de pioșenie, prin sfințire și prin imnuirea a tot ce a fost, ne pregătim de marea Înălțare spirituală: „Pereții casei bunicilor Sunt prăfuiți de dureri, Pereții casei bunicilor Sunt văruiți cu lacrimi... Dar icoanele de pe pereți ei Ne vorbesc de IUBIRE ” („Casa bunicilor”, pag 52) Ultimele poeme sunt dedicate bunicilor, al căror portret, trasat cu o peniță subțire, învăluit în acuarelele toamnei și amurgului, te impresionează până la lacrimi
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
prin sfințire și prin imnuirea a tot ce a fost, ne pregătim de marea Înălțare spirituală: „Pereții casei bunicilor Sunt prăfuiți de dureri, Pereții casei bunicilor Sunt văruiți cu lacrimi... Dar icoanele de pe pereți ei Ne vorbesc de IUBIRE ” („Casa bunicilor”, pag 52) Ultimele poeme sunt dedicate bunicilor, al căror portret, trasat cu o peniță subțire, învăluit în acuarelele toamnei și amurgului, te impresionează până la lacrimi, readucându-te în copilărie și făcându-te să-i revezi pe bunicii tăi. Retrăim împreună cu
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
ce a fost, ne pregătim de marea Înălțare spirituală: „Pereții casei bunicilor Sunt prăfuiți de dureri, Pereții casei bunicilor Sunt văruiți cu lacrimi... Dar icoanele de pe pereți ei Ne vorbesc de IUBIRE ” („Casa bunicilor”, pag 52) Ultimele poeme sunt dedicate bunicilor, al căror portret, trasat cu o peniță subțire, învăluit în acuarelele toamnei și amurgului, te impresionează până la lacrimi, readucându-te în copilărie și făcându-te să-i revezi pe bunicii tăi. Retrăim împreună cu poeta amintirile anilor frumoși ai copilăriei, chipurile
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
al căror portret, trasat cu o peniță subțire, învăluit în acuarelele toamnei și amurgului, te impresionează până la lacrimi, readucându-te în copilărie și făcându-te să-i revezi pe bunicii tăi. Retrăim împreună cu poeta amintirile anilor frumoși ai copilăriei, chipurile bunicilor și ale părinților. Ultima parte a volumului de poezie al Emiliei este scris sub formă de poeme în proză. Noi așa le percepem, deși poeta a intenționat să scrie Povestiri. Ele se numesc, „Acasă”, ,,Măicuța”, „Agapia”. Câtă lumină primăvăratică și
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
intenționat să scrie Povestiri. Ele se numesc, „Acasă”, ,,Măicuța”, „Agapia”. Câtă lumină primăvăratică și delicatețe, câtă dragoste, câtă puritate, câtă melancolie, câtă slavă, în descrierile și evocările în care o vedem pe fetița care a fost, întorcându-se la casa bunicilor, la Agapia. Eul poetic a ajuns acasă în raiul copilăriei! Lectura cărții este impresionantă, te răscolește. În bunătatea lui, Domnul mi-a scos în cale încă un poet profund, sensibil, complex, creator al unui univers bogat, plin de istorie, de
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CUIBUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CUIBUL Două rândunele mici, Îmbrăcate-n salopete, Zboară-n curte la bunici Și măsoară un perete . Își fac planuri fel de fel, Se privesc și râd la soare, Bat din aripi mărunțel, Da, s-au hotărât, se pare ! Vin și pleacă-n zbor grăbit, Parcă-s fulgere de smoală; Ia te uită
CUIBUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382334_a_383663]
-
ai flori în livadă. Bolnavul X: Nu sunt flori. Tu ai o obsesie în ceea ce privește florile. Florian: Eram copil. S-a întâmplat chiar de ziua mea de naștere. Aveam cinci ani pe atunci. Am intrat în grădină și am rupt gladiolele bunicii. Erau patru gladiole superbe. Imediat ce le-am rupt m-am trezit cu tatăl meu lângă mine mustrându-mă că am rupt florile. I-am explicat că le-am rupt ca să le duc mamei mele la cimitir. Se împlineau cinci ani
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
frumusețea de odinioară au mai rămas câteva pete sângerii răstignite pe niște pari verzi-maronii. Am plâns. Parcă era prima dată în viața mea când am plâns cu adevărat. Simțeam o durere în suflet mai profundă decât durerile provocate de corecțiile bunicilor sau ale tatălui. Ziua următoare am adunat flori, multe flori. Le-am adunat de pe locurile de vechi din cimitir și le-am plantat pe mormântul mamei mele. Speram că acele flori ce aveau și rădăcină să prindă viață acolo unde
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
îndeplineau dorința. Au murit și ele asemenea mamei. Spinarea mea a mai încasat câteva nuiele în urma plângerilor celor ce au observat că le-am furat florile. Bolnavul X: Nu ai știut să le plantezi. Florian: Am știut. Am văzut la bunica mea cum planta răsaduri. Bolnavul X: Depinde de flori. Florian: Orice floare ating are aceeași soartă. La o lună după acea întâmplare am făcut o pasiune pentru asparagusul bunicii. Mi-a permis să-l îngrijesc eu. Asparagusul e o floare
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
ai știut să le plantezi. Florian: Am știut. Am văzut la bunica mea cum planta răsaduri. Bolnavul X: Depinde de flori. Florian: Orice floare ating are aceeași soartă. La o lună după acea întâmplare am făcut o pasiune pentru asparagusul bunicii. Mi-a permis să-l îngrijesc eu. Asparagusul e o floare rezistentă. A îngălbenit ca omul bătrân, ca natura speriată de toamnă până ce a pierit tot. (Asistenta a intrat în salon.) Bolnavul X: (pentru sine): E nebun. Măcar să fie bun
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
e vorba de dulceață, Eu nu pot să o-mpart cu ea. Aș vrea să ne iubim mereu, Și pace-aș face pe vecie, Dar eu exclud ca tatăl meu, Nepotul ei, cel drag, să-i fie. Ea zice că bunica-i fiică, Că străbunicu-i soțul său, Și mie parcă-mi este frică. Eu nu mai am nimic al meu?! De n-ar fi acaparatoare, Eu aș iubi-o toată viața, Dar simt că sufletul mă doare, Să-l dau pe
GĂLUŞCA CU PICIOARE. GRUPAJ POETIC DEDICAT COPIILOR de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382436_a_383765]
-
X: Eu caut, caut o ușă în spatele căreia se află o tânără femeie. Copilul: O tânără femeie? X: Cred că are în jur de treizeci și cinci de ani. Copilul: Aici sunt doar eu. Aceasta e ușa mea. Mi-a lăsat-o bunica când a plecat. Mi-a spus să am grijă de ea, fiindcă noroiul pândește pe la toate colțurile să acopere tot ceea ce este mai pur în lume. X: Și eu am fost cândva copil. Am avut și eu o ușa albă
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
foarte tânără și frumoasă, care dorea să trimită bani, să-l ajute pe tânărul arab pe care-l cunoscuse pe Internet și extrem de curajoasă, vroia chiar să meargă personal în München, să-l caute, fără a-și anunța mama sau bunica, care nu erau de niciun fel de acord cu aceste relații, cu străini necunoscuți. Tânăra era dezamăgită profund de bărbații români pe care-i cunoscuse și era ferm hotărâtă, că doar un arab, va deveni alesul inimii sale. Singura cunoscătoare
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
cea fost și va fi, ce își trăiesc timpul prezent fără-a putea muri, atât se scurg de lent. Ceasul verde cu negru și cifrele albite de timp, între pendule e marele legru, rege puternic chiar și-n Olimp. CASA BUNICII Casa bunicii a plâns din memorie cu lacrimi de mâini căzute-ntre pietre pe ambițioasele paie ce vor să facă istorie într-un loc dezmierdat de sfintele vetre. Casa bunicii zace sub resturi de vremi strânse în bucăți de lemn
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
și va fi, ce își trăiesc timpul prezent fără-a putea muri, atât se scurg de lent. Ceasul verde cu negru și cifrele albite de timp, între pendule e marele legru, rege puternic chiar și-n Olimp. CASA BUNICII Casa bunicii a plâns din memorie cu lacrimi de mâini căzute-ntre pietre pe ambițioasele paie ce vor să facă istorie într-un loc dezmierdat de sfintele vetre. Casa bunicii zace sub resturi de vremi strânse în bucăți de lemn și în
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
e marele legru, rege puternic chiar și-n Olimp. CASA BUNICII Casa bunicii a plâns din memorie cu lacrimi de mâini căzute-ntre pietre pe ambițioasele paie ce vor să facă istorie într-un loc dezmierdat de sfintele vetre. Casa bunicii zace sub resturi de vremi strânse în bucăți de lemn și în cranii, de vrei să-i vorbești în șoaptă s-o chemi cu vorbe curate, nu cu interpelări stranii. Casa bunicii mi-aduce aminte de timpii din moarte aduși
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
într-un loc dezmierdat de sfintele vetre. Casa bunicii zace sub resturi de vremi strânse în bucăți de lemn și în cranii, de vrei să-i vorbești în șoaptă s-o chemi cu vorbe curate, nu cu interpelări stranii. Casa bunicii mi-aduce aminte de timpii din moarte aduși, de gânduri mărunte sau sfinte, pentru care cândva am fost răpuși. FEMEI DE ZIAR UDE ȘI PRESATE În fața-mi apar personaje confecționate din ziare, din știri udate și apoi presate ce se
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
le îmbrăcam numai duminica, când mergeam cu ei la horă. -Mămico de ce mă îmbraci cu hainele bune? -În seara asta mergem la logodnă, se însoară Gicu, te iau și pe tine, să fii cuminte, ai înțeles? A venit bunicul împreună cu bunica, nenea Gicu, unchiul meu și împreună cu părinții mei, am plecat spre casa fetei, ce urma a fi pețită. Bunicul avea o damigeană de o vadră plină cu vin, iar tata o damigeană cu țuică de cinci litri. Bunica, într-o
ÎN PEȚIT de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382524_a_383853]
-
bunicul împreună cu bunica, nenea Gicu, unchiul meu și împreună cu părinții mei, am plecat spre casa fetei, ce urma a fi pețită. Bunicul avea o damigeană de o vadră plină cu vin, iar tata o damigeană cu țuică de cinci litri. Bunica, într-o traistă de cânepă, avea înfășurat într-un ștergar, din in țesut în casă, doi cozonaci uriași, crescuți încă odată cât tava, rumeni și pufoși. Ajunși, la casa unde urma să se petreacă evenimentul, am fost bine primiți, chiar
ÎN PEȚIT de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382524_a_383853]
-
toamnă îmi trăsese o chelfăneală soră cu moartea, pentru furtul unui ciorchine de strugure și ăla acru, din grădina ei. Tatăl fetei , Florea, a primit vasele cu băutură, iar Maria, fata ce urma a fi pețită, a luat cozonacii de la bunica. Am fost invitați să luăm loc la masă, dar mai întâi am dat jos din hainele grele de iarnă, în soba cu vatra joasă, ardea focul, în casă era plăcut, mirosea a busuioc și cozonaci. După ce au luat loc la
ÎN PEȚIT de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382524_a_383853]
-
eu, va mânca și ea -Ține-ți fata, eu nu o iau de aici. Ține-o în vatră , hai băiete să mergem, bunicul a căutat din ochi pe nenea Gicu, acesta dispăruse, unde e femeie fiul tău? A întrebat bunicul pe bunica. -A plecat Ioane, a plecat cu Maria, a zis , să vă tocmiți mai departe, ei se iubesc și nu dau doi bani pe târgul vostru. Bunicul vedea, că e gata, să-i scape printre degete mica afacere, așa că a ridicat
ÎN PEȚIT de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382524_a_383853]
-
strâns cu un batic pe cap, ceea ce o făcea să semene cu o matrioșcă și poate că tocmai aceasta a făcut-o să aibă sentimentul că silueta îi este foarte familiară și că ea, fără nicio urmă de îndoială, este bunica. Care bunică, n-ar fi putut să spună. Dar în timp ce silueta se apropia, chiar dacă în sinea sa se mira încă de apariție și de faptul că nu are deloc formele pline așa cum și le amintea din copilărie, simțea că de
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
un batic pe cap, ceea ce o făcea să semene cu o matrioșcă și poate că tocmai aceasta a făcut-o să aibă sentimentul că silueta îi este foarte familiară și că ea, fără nicio urmă de îndoială, este bunica. Care bunică, n-ar fi putut să spună. Dar în timp ce silueta se apropia, chiar dacă în sinea sa se mira încă de apariție și de faptul că nu are deloc formele pline așa cum și le amintea din copilărie, simțea că de fapt aceasta
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
are deloc formele pline așa cum și le amintea din copilărie, simțea că de fapt aceasta nu are importanță, că oricum ar fi arătat, de fapt tot ce conta, era doar faptul că tocmai când se simțea atât de copleșită, venise bunica, chiar dacă ea nu ceruse nimănui niciun ajutor, pentru că i se părea că ar face un gest inutil. Cui i-ar fi păsat cu adevărat? Și totuși... iată, se bucură în sinea sa. Sau poate - ceva din ea se îndoi o
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
din ea se îndoi o clipă - poate era acea vecină de demult, bătrâna care îi salvase viața? Dar acceptând îmbrățișarea ființei care-i părea atât de cunoscută, își alungă repede dubiile și conchise că fără nicio îndoială trebuia să fie bunica - tocmai pe când aceasta îi șoptea ceva - pentru că doar ea ar fi putut să-i spună cu regret și în acel ton duios-compătimitor ce ajungea la ea ca un ecou îndepărtat, ceva ce o nedumerea :”muncim atât de mult, că nici
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]