4,790 matches
-
de dolari în tine. — Cine mi-a luat apărătoarea de ochi? întrebă cu o voce cruntă domnișoara Trixie. Unde mă aflu? Ia-ți mâinile de pe mine! — Drăguțo, începu doamna Levy, dar domnișoara Trixie adormise din nou, într-o rână, mânjind canapeaua cu crema de pe față. — Ascultă, Zâna cea Bună! Cât te-a costat până acum acest mic joc? Și să știi că n-am de gând să dau bani ca să schimb tapițeria divanului! — Ai dreptate. Cheltuiește-ți toți banii pe cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
liniști când făcu asta. — E în regulă, Dave. O să vezi c-o să fie bine, acum. Henry reveni pe drum și porni spre vest. Capitolul 36 — Ce vrei să spui? întrebă Lynn Kendall, uitându-se la Dave, care stătea liniștit pe canapeaua din camera de zi. Maimuța asta e fiul tău? — Păi, nu chiar ... Nu chiar? Începu să se învârtă prin cameră. Ce naiba înseamnă asta, Henry? Fusese o după-amiază normală de sâmbătă. Fiica lor adolescentă, Tracy, era în curtea din spate, bronzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Ești mama mea? Lynn Kendall nu leșină de-a binelea, dar începu să tremure, iar când genunchii i se înmuiară, Henry o prinse și o ajută să se așeze în fotoliul ei favorit, cu fața spre măsuța de cafea de lângă canapea. Dave nu se mișcă. Doar îi privea, cu ochii mari. Henry se duse în bucătărie, îi pregăti soției sale niște limonadă și i-o aduse. — Uite, bea asta, zise el. — Dă-mi un martini, la naiba. — Zilele alea au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sunt Jamie. — Numele meu e Dave. Aveți copaci în care să mă cațăr? — Sigur! Unul mare! Vino! Jamie porni spre ușă. Dave se uită întrebător la Lynn și la Henry. — Du-te, spuse Henry. E în regulă. Dave sări de pe canapea și alergă spre ușă, urmându-l pe Jamie. De unde știi că n-o să fugă? întrebă Lynn. — Nu cred c-o să facă asta. Pentru că e fiul tău ... Ușa se trânti cu zgomot. Afară o auziră pe fiica lor țipând ascuțit. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spunându-i Frankenstein. Iar copiii de lângă ea plângeau, înspăimântați de ce se întâmpla în jurul lor. Apoi, polițiștii îl împinseră pe Sanger în mașina nemarcată, cu o mână îmbrăcată în mănușă de cauciuc pe capul lui, ajutându-l să se așeze pe canapeaua din spate. Când ușa se trânti în urma lui, Sanger își spuse: Am dat de dracu’. Stătea în celula lui, privind la televizorul din hol, încercând să audă comentariul, peste discuțiile celorlalți din celulă, încercând să ignore mirosul vag de vomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și puțin umedă. — Doctori blestemați, zise el. Nu mai fac nici un test, la naiba. — Dr. Robbins n-a pomenit nimic de vreun test. Șoferul deschise ușa. Watson se urcă greoi, târându-și piciorul. Femeia îl ajută. Watson se prăbuși pe canapeaua din spate, strâmbându-se. Femeia se urcă pe partea cealaltă. — Te doare rău? — E mai rău noaptea. Vrei o pilulă? — Am luat deja una, zise el și inspiră adânc. Știe Robbins ce naiba e asta? — Cred că da. — Ți-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și s-a Îndreptat târșâindu-și picioarele spre un scaun liber, molfăindu-și capetele mustății. Întreaga familie era stânsă În jurul unei mese vechi de mahon Încărcată cu mâncare, deși nimeni nu părea să mănânce. Gemenele mătușii Varsenig dormeau liniștite pe canapea. Un văr Îndepărtat, Kevork Karaoglanian, era și el acolo, venise cu avionul de la Minneapolis pentru un eveniment social organizat de Comunitatea Tinerilor Armeni din Regiunea Golfului. În ultimele trei luni, Kevork participase conștiincios la fiecare eveniment organizat de grup - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-ți primesc banii. E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, arabul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia, frizerul găsește la ușă un bilet de mulțumire și un coș plin de curmale. Una din gemenele care dormeau pe canapea a Început să se agite și să scâncească, Însă s-a oprit imediat. — Chiar În ziua imediat următoare, un turc se duce să se tundă la același frizer. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul zice din nou - „Nici gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de chihlimbar În mână, nemișcată și tăcută, până cănd cineva a băgat de seamă În ce situație se afla și a ridicat-o. — Cum era mai departe? a Întrebat alarmată Petite-Ma după ce au convins-o să se Întindă pe canapea și i-au așezat câteva perne moi sub cap. La sajda trebuie să spui Subhana rabbiyal-ala. Trebuie s-o spui de cel puțin trei ori. Așa am făcut. Am spus de trei ori. Subhana rabbiyal-ala, Subhana rabbiyal-ala, Subhana rabbiyal-ala3, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
astea. Pe când degetele ei zbârcite și osoase mângâiau clapele pianului, zilele petrecute Împreună cu Riza Selim Kazanci au licărit În depărtare ca un far vechi și Încețoșat care o Îndruma pe un drum greșit printre apele furtunose ale Alzheimerului. Pe o canapea dintr-un apartament renovat ce dădea spre Turnul Galata, un cartier În care străzile nu dormeau niciodată, iar pietrele de pavaj cunoșteau multe secrete, sub razele soarelui reflectate de ferestrele clădirilor dărăpănate și printre țipetele pescărușilor, Asya Kazanci stătea goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fiecare zi Înghițim Încă o pilulă de falsitate... Ce citea Don Quichote, se Întreba Asya În mintea ei năstrușnică. Ce scria pe pagina aia? Își dăduse oare sculptorul osteneala să mâzgălească fie și câteva cuvinte? Curioasă, s-a ridicat de pe canapea și s-a apropiat de sculptură. Vai, din păcate nu era nici un cuvânt pe pagina de lemn. A tras un fum lung, Înainte să se Întoarcă la locul ei și să Înceapă din nou să se plângă. — Mă enervează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe care Îl umpluse din nou. Spune și de ce dintre toate locurile din lumea asta vrea să vină aici? Doar ca turistă? — Habar n-am, a mormăit Asya, care stătea În genunchi pe jos, căutându-și una din șosete pe sub canapea. Dar având În vedere că e studentă, bag mâna-n foc că face niscaiva cercetări de genul „Islamul și oprimarea femeilor“ sau „precedente patriarhale În Orientul Mijlociu“. Altfel de ce-ar vrea să stea În casa noastră de nebuni - știi, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
paharul Într-un toast: — Șerefe! CAPITOLUL PAISPREZECE Apă — Să intru și să le spun să dea mai Încet? a Întrebat mătușa Feride. Stătea În fața camerei fetelor cu ochii la clanță. — Of, lasă-le În pace! a strigat mătușa Zeliha de pe canapeaua pe care se prăbușise. Sunt un pic amețite și când ești un pic amețit asculți muzică la maxim. Ca să-și impună punctul de vedere a strigat apoi: — LA MAXIM! — Amețite! a urlat bunica Gülsüm. Ia seama, de ce sunt amețite? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au culcat Încă, a spus mătușa Feride plimbându-se Încoace și-ncolo prin fața camerei fetelor. Oare s-a Întâmplat ceva? Femeile mai În vârstă se duseseră la culcare, la fel și mătușa Cevriye, profesoara cea disciplinată. Mătușa Zeliha ațipise pe canapea. — De ce nu te duci la culcare, soro, și nu mă lași pe mine să păzesc ușa ca să mă asigur că sunt bine? a Întrebat mătușa Banu strângând umărul surorii ei. Uneori, când boala ei se agrava, mătușa Feride se alarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ălaă, Armanoush Tchakhmakhchian a urmărit vârtejul acela de femei Întorcându-se pe călcâie și plecând. Într-o armonie perfectă și cu mișcări neșovăielnice, oaspeții au schimbat locurile cu nou-veniții. Asemeni păsărilor dintr-un stol, s-au cocoțat pe fotolii, pe canapea și pe pernele de pe podea, atât de Înghesuiți unii În alții, Încât umerii li se atingeau. Au salutat fără cuvinte și au plâns strident; toate femeile acelea care puteau fi atât de tăcute când erau singure, dar care erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de mâncare gătită. La fel ca mirosurile, sunetele erau și ele controlate. Muzica nu era permisă; nici televizorul, nici radioul. Gândindu-se la Johnny Cash, Armanoush s-a uitat În jur căutând-o pe Asya. A zărit-o stând pe canapea Împreună cu câțiva vecini, ținând capul ridicat și trăgând absentă de o șuviță de păr În timp ce se uita la mort. Chiar În clipa În care se pregătea să se Îndrepte spre ea, Armanoush a zărit-o pe mătușa Zeliha stând lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai văzusem niciodată pînă atunci un portjartier, ca să nu mai vorbesc de un corset pentru talii de viespe, veșminte care pentru mine țineau de domeniul science-fiction, singurul la care mă puteam gîndi contemplînd acele făpturi ademenitoare. CÎnd, lungit fiind pe canapeaua unui psihanalist, mă voi lăsa În voia unui istoric minuțios al măreției și servituților masturbării, voi avea plăcerea să aud spunîndu-mi-se că noțiunea de auto-erotism nu se aplică aceluia care se masturbează uitîndu-se la poze, ci, dimpotrivă, e un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fac dragoste sub cerul liber și În plin soare! Oare din pricină că n-am atras-o pe Maryse Într-o rîpă sau Într-un tufiș În vara aceea am făcut atît de rar dragoste În natură? Păstrez mai curînd amintirea unor canapele și paturi king size de prin hoteluri - am făcut socoteala că doar la Paris am fost În optzeci și două de hoteluri diferite, dar nu Întotdeauna cu o femeie, deoarece a existat o Întreagă perioadă din viața mea cînd nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care amintea de un platou de cinema și unde ai fi sărutat-o cu plăcere pe Scarlett O’Hara a dumitale, nu e așa, dragul meu Rhett? Un salon unde am petrecut o după-amiază Încîntătoare pălăvrăgind cu Tina În timp ce Împingeam canapelele ca să le așezăm cu fața spre ecran. Tina se uita la mine cu ochii ei limpezi. Numeroși portughezi, mi-a spus ea, avuseseră strămoși cu ochi albaștri, de sînge celtic, strămoși vizigoți. Dacă nu cumva vreuna din bunicile ei avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
legătură cu un neamț frumos printre dunele din Rio Grande do Norte! Dar bunicile ei erau niște catolice mult prea fervente ca să fi cedat acestui soi de ispită. — Și iată cum ai lăsat să treacă norocul pe lîngă dumneata. CÎte canapele erau ca să vă permiteți să cedați ispitei În loc să vă ocupați de genele recesive și dominante? — Îi spuneam Tinei că scopul meu era să ating În filmele mele o anumită austeritate cézanniană. — Văd austeritatea asta cézanniană mai curînd În comportamentul dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de la proprietarul tavernei. De fapt, acolo se aflau mai multe copii ale unei fotografii, în care apărea din nou fata aceea, prostituata care a fost adusă la secție pentru că furase o sută de ruble. Poza o arăta goală, întinsă pe canapeaua lui Govorov. Își ținea brațele sub cap și picioarele în unghi drept unul față de celălalt, cu un genunchi în sus și cu altul în afară. Însetat, cu buzele strânse și lipite de dinți, Salitov se simțea amețit de insistența imaginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Prokuror-ul puse stăpânire pe biroul lui Porfiri. Din când în când, mai ales când studia fotografiile pornografice găsite în apartamentul lui Govorov, își ridica privirea dezaprobator către Porfiri, ca și acum acesta ar trebui tras la răspundere. Porfiri stătea pe canapeaua maro din piele falsă fumând țigară după țigară. Ocazional, prokuror-ul părea pe punctul de a spune ceva, însă de fiecare dată își schimba gândul. În sfârșit așeză ultima bucată de hârtie, rândul scris de Anna Alexandrovna, înapoi în dosar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
hârtie, rândul scris de Anna Alexandrovna, înapoi în dosar și se lăsă pe sapte în scaunul lui Porfiri. Avea ochii fixați asupra acestuia, care se ridică și stinse țigara pe care o fuma în scrumiera de cristal așezată pe brațul canapelei. ă Așadar, Porfiri Petrovici, începu Liputin. Dumneata crezi că Anna Alexandrovna este criminalul? Chiar se poate așa ceva? O femeie? Pe deasupra, o femeie de rangul ei? Doar nu crezi că modestia și simțul rușinii i-ar permite să comită așa ceva? ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Roman. — Dă-mi voie să te conduc Într-o cameră unde Îți poți lăsa haina. — Mulțumesc. Traversând holul, simți o privire ațintită asupra ei. O femeie durdulie, cu un păr negru scurt și cârlionțat, se uita lung la ea de pe canapea. Purta o rochie colorată, marocană, și avea un aer oriental. Pe fruntea ei o duzină de coșuri păreau gata să explodeze. Un chelner Îi blocă vederea cu o tavă plină cu pahare, care se opri chiar În fața ei. Femeia luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o duzină de coșuri păreau gata să explodeze. Un chelner Îi blocă vederea cu o tavă plină cu pahare, care se opri chiar În fața ei. Femeia luă două pahare și se uită fermecător la ospătar. Apoi ascunse un pahar sub canapea și Își Înmuie buzele date cu un ruj țipător În celălalt. Kitty se Îndepărtă repede, Întrebându-se cine era femeia aceea. Câteva minute mai târziu, Își făcu intrarea Într-o rochie grena din mătase naturală și dantelă, ușor uzată, decoltată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]