3,168 matches
-
Mariei, dar nu a știut de moartea lui Constantin. În septembrie 1612 îi asigura pe călugării din Liov că le va ridica o biserică când se va întoarce fiul său de la tătari. În februarie 1613 îi scria lui Leon Sapieha, cancelarul Lituaniei să o ajute să-și elibereze fiul, "Măria Sa Domnul, fiul meu iubit, care a căzut în mâinile păgânilor". De abia în toamna lui 1613, la un an și câteva luni de la bătălia de la Cornul lui Sas, a primit o
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
fiindcă ambele țări se pregăteau de război, având propriile probleme interne, în consecință, Carol al II-lea a fost sfătuit să se înțeleagă cu Hitler. Întrevederea cu Adolf Hitler a avut loc la Obersalzberg, în data de 24 noiembrie 1938. Cancelarul Germaniei i-a comunicat monarhului că după Anschluss și rezolvarea problemei germanilor din regiunea sudetă, interesele Germaniei în Europa de sud-est sunt exclusiv economice. Documentele legate de convorbirea cu Hitler nu relevă că s-ar fi abordat vreo problemă legată
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
Jonathan Hopkin Hill, Baron Hill of Oareford (n. 24 iulie 1960, Londra) este un politician britanic. Este membru al Partidului Conservator. Între 2013 și 2014 a fost în funcția de șef al camerei Lorzilor, cancelar al ducatului Lancaster și în consiliul privat al Reginei. În 2014 Lord Hill a fost numit Comisar european pentru "Servicii Financiare, Stabilitate Financiară si Piețe de Capital". A demisionat în 2016 după anunțarea rezultatelor Referendumului privind menținerea Regatului Unit în
Jonathan Hill () [Corola-website/Science/332886_a_334215]
-
a făcut parte din comisia numită de domnitor în vederea în vederea restabilirii „hotarului lui Halil Pașa” din Bugeac. La începutul anului 1723, domnitorul Mihai Racoviță descoperă corespondența secretă pe care marele spătar Costantin Costachi o ducea cu oficiali ai Imperiului Rus (cancelarul G. I. Golovkin și general-guvernatorul Kievului, I. I. Trubețkoi), prin intermediul serdarului Lupu Anastasă. Domnitorul nu l-a pedepsit, ci acesta, „"căzînd la învoială cu el, spătarul, a jurat unul altuia să corespondeze împreună"” cu autoritățile ruse, lucru despre care spătarul
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
protecția monarhului Rusiei și promisiunea acestora de a procura tot felul de informații cu privire la mișcările turcilor"”. Tot acest document menționează despre dorința domnului Moldovei ca toată corespondența pe care acesta urma să o transmită în Rusia să ajungă numai la cancelarul Glovkin iar corespondența ce urma să-i fie adresată să nu fie trimisă pe numele său ci a spătarului Constantin Gavriliță (Costantin Costachi). Domnitorul, în schimbul acestor servicii cere, „"ca și spătarul Gavriliță, carte de miluire"”, adică protecția țarului. În 1724
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
rapid la locul atacului, a denunțat "un atentat terorist" de o "excepțională barbarie" și a adăugat că "mai multe [alte] atacuri teroriste în ultimele săptămâni au fost dejucate". Alți lideri politici au condamnat atacul, inclusiv președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, cancelarul german Angela Merkel, prim-ministru italian Matteo Renzi, prim-ministrul britanic David Cameron, președintele rus Vladimir Putin, președintele brazilian Dilma Rousseff, prim-ministru indian Narendra Modi, președintele kosovar Atifete Jahjaga, președintele american Barack Obama, deputatul turc Yalçın Akdoğan, președintele ucrainean
Atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo () [Corola-website/Science/333549_a_334878]
-
va cuprinde întreaga omenire (homosexualitate, prostituție și pedofilie), nașterea unei boli care va ucide milioane de oameni (SIDA), declinul bisericii catolice, catastrofa de la Cernobîl (26 aprilie 1986), Războiul din Golf (1990-91), moartea prințesei Diana (29 august 1997) și alegerea unui cancelar mână de fier în fruntea Germaniei (în 2005).
Siener van Rensburg () [Corola-website/Science/333831_a_335160]
-
o legătură mult mai directă și vie cu Roma). După moartea regelui Matia inițial l-a sprijinit pe Ion Corvin, fiul nelegitim al fostului rege, însă după ce regele Vladislav al II-lea al Ungariei i-a oferit titlul de prim-cancelar al Ungariei, s-a răzgândit și a devenit aliatul acestuia. După numirea lui în 1490 ca prim cancelar regal, în 1493 a devenit paznic a Coroanei Sfinte, titlu menținut până în 1499. În 1500, cu ajutorul prietenilor și aliaților săi din Veneția
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]
-
Ion Corvin, fiul nelegitim al fostului rege, însă după ce regele Vladislav al II-lea al Ungariei i-a oferit titlul de prim-cancelar al Ungariei, s-a răzgândit și a devenit aliatul acestuia. După numirea lui în 1490 ca prim cancelar regal, în 1493 a devenit paznic a Coroanei Sfinte, titlu menținut până în 1499. În 1500, cu ajutorul prietenilor și aliaților săi din Veneția, a obținut titlul de cardinal de la Sfântul Scaun, iar în 1510 a primit și titlul de patriarh al
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]
-
care Franța trebuia să o plătească Tirolului habsburgic pentru cesiunea fiefului lor la vest de Rin. De asemenea, el a stabilit granița la Graubünden în 1652. Ferdinand Carol a fost un conducător absolutist, nu a chemat Dieta după 1648 iar cancelarul său Wilhelm Biener a fost executat ilegal în 1651 după un proces secret. Pe de altă parte, era un iubitor de muzică: opera italiană a prezentat spectacole la curtea sa. Ferdinand Carol s-a căsătorit cu Anna de Medici. Ea
Ferdinand Carol, Arhiduce de Austria () [Corola-website/Science/334744_a_336073]
-
crecut în mod constant sub conducere lui Michelangelo Unterberger și Paul Troger. În anul 1767 arhiducesa Maria Anna și Maria Carolina devin primii membrii de onoare și ca urmare s-au făcut reforme structural-organizatorice importante începând cu anul 1772. Astfel, cancelarul Wenzel Anton von Kaunitz a integrat toate școlile de artă existente în nou înființată Academie Imperiala și Regală Unificată de Arte Frumoase ("KK vereinigten Akademie der Künste bildenden"). Ulterior s-a renunțat la cuvântul "unificat" ("vereinigten"). În anul 1822, Anton
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
din secolul al XVII-lea. Născut la Paris, a început să ia lecții de sculptură de la tatăl său, Nicolas Le Brun. În 1632 a intrat ucenic în atelierul pictorului François Perrier. Doi ani mai târziu el a fost remarcat de cancelarul Séguier, care l-a recomandat pictorului Simon Vouet. L-a părăsit pe Simon Vouet pentru Nicolas Poussin.. În 1642, deja cunoscut la Paris și aflat în grațiile cancelarului, a plecat la Roma în compania lui Poussin. În timpul sejurului italian, Le
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
pictorului François Perrier. Doi ani mai târziu el a fost remarcat de cancelarul Séguier, care l-a recomandat pictorului Simon Vouet. L-a părăsit pe Simon Vouet pentru Nicolas Poussin.. În 1642, deja cunoscut la Paris și aflat în grațiile cancelarului, a plecat la Roma în compania lui Poussin. În timpul sejurului italian, Le Brun a copiat pentru Séguier tablouri de Guido Reni, Rafael precum și galeria Farnèse pictată de familia Carracci. După patru ani petrecuți în Italia, pictorul a părăsit Roma la
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
său Vaux-le-Vicomte, lucru pe care el l-a realizat 1656 și 1661. Decorul somptuos, care este unic în Franța la momentul respectiv, marcheaza consacrarea sa. În 1660, el pictează "Familia lui Darius la picioarele lui Alexandru" și "Portretul ecvestru al Cancelarului Séguier" în onoarea protectorului său și realizează decorul intrării regale a lui Ludovic al XIV-lea în Paris. În 1667 este numit director al Mobilierului regal. La sfârșitul anilor 1650, Mazarin (care a murit în 1661) îl prezintă regelui Ludovic
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
(n. 28 mai 1588, Paris - d. 28 ianuarie 1672, Saint-Germain-en-Laye) a fost un politician francez, înalt funcționar și cancelar al Franței, precum și membru al Academiei Franceze (deținător al Fotoliului 1 între 1635 și 1643). Séguier se trăgea dintr-o familie renumită de juriști, originară din Quercy. Bunicul său fusese magistrat în Parlamentul din Paris. După moartea timpurie a tatălui
Pierre Séguier () [Corola-website/Science/334826_a_336155]
-
Cariera juristică și-a început-o în calitate de consilier în Parlamentul din Paris, unde a preluat în 1624 funcția unchiului său. Pe vremea cardinalului Richelieu, mai precis în 1633, a fost însărcinat cu păstrarea sigiliului Franței, iar în 1635 a devenit cancelar. A instrumentat procese renumite, precum cele împotriva lui Cinq-Mars (1642) și împotriva lui Nicolas Fouquet (1661). Din 1631 a fost interesat de opera lui Charles Le Brun, căruia i-a prilejuit mai târziul studiul artelor la Roma. A fost mecena
Pierre Séguier () [Corola-website/Science/334826_a_336155]
-
o provincie pe care nu o cunoaște deloc. În timpul verii, când a fost absent fără autorizație pentru a asista la intronizarea fratelui său mai mare, François, numit episcop de Agde, a izbucnit o revoltă a țăranilor împotriva taxelor. La inițiativa cancelarului Séguier, Nicolae este imediat revocat de Mazarin. Din fericire, un al doilea incident îi permite să se reabiliteze: pe drumul spre casa, noi revolte se declanșează în Valencia. Cu sânge rece, cu abilitățile sale oratorice și curajul personal, Fouquet reușește
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
rege de 14 ani, [Richard al II-lea al Angliei|Richard al II-lea]]. Puterea se află așadar în mâinile unor aristocrați că Ioan de Gaunt, ce era regent, și Șir Robert Hales, trezorier, și clerici că Simon de Sudbury, cancelar și arhiepiscop de Canterbury. Erau considerați tirani cruzi, neîndurători și egoiști, ce exploatau slăbiciunea regelui minor. După ce ciumă a redus forță de muncă, lucrătorii supraviețuitori au cerut salarii mai mari. Dar statutul lor fixă salariile și restricționa mobilitatea lucrătorilor, pentru
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
pe cei de la The Guardian să catalogheze evenimentul ca unul "bizar și ciudat". Șeful de stat al Braziliei a înmânat trofeul echipei câștigătoare la festivitatea de premiere. Rousseff a înmânat trofeul la festivitatea de premiere. Președintele german Joachim Gauck și cancelarul Angela Merkel au fost și ei prezenți la finală. Merkel a mai fost prezentă la meciul dinte Germania și Portugalia, jucat la Salvador, acolo unde germanii au câștigat cu scorul de 4-0.<br> Președintele Germaniei, Cristina Fernández de Kirchner, a
Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2014 () [Corola-website/Science/332205_a_333534]
-
În 2003, ziaristul francez Dominique Paoli a pretins că a găsit dovezile conform cărora tatăl lui Weygand a fost într-adevăr van der Smissen, dar că mama ar fi fost Mélanie Zichy-Metternich, doamnă de onoare a Carlotei și fiică a cancelarului austriac Klemens Wenzel von Metternich. Paoli afirmă de asemenea că Weygand s-ar fi născut pe la mijlocul anului 1865, nu în ianuarie 1867, așa cum este acceptat din punct de vedere oficial. De-a lungul întregii sale vieți, Weygand a susținut că
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
mai multe săli de concert și săli de repetiții, o sală de muzică de cameră, cu 550 de locuri, studiouri pedagogice, un magazine și un restaurant. Vedere spre port de pe terasă În prezența Președintelui Republicii Federale, Joachim Gauck, și a Cancelarului german Angela Merkel, a lui Olaf Scholz, Primarul orașului Hamburg și a lui Jacques Herzog, Sala Mare a găzduit concertul inaugural. Un edificiu futurist în inima orașului Hamburg Realizată în esențe deschise de lemn, cu pereții albi și fotoliile îmbrăcate
“Elbphilharmonie”, vasul-amiral al muzicii la Hamburg by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105833_a_107125]
-
la conducerea Operei din Viena. Ioan Holender a fost unul dintre cei mai longevivi manageri, deținând postul de director general, depășindu-i pe Richard Wagner, Richard Strauss, Karl Böhm, Lorin Maazel, Herbert von Karajan, Gustav Mahler. Devenise mai cunoscut decât Cancelarul Austriei. Când a preluat conducerea Operei din Viena își putea oare închipui cineva că el va rezista chiar mai mult decât Gustav Mahler? Ce a făcut posibilă această neașteptată poziție a unui refugiat politic necunoscut din România comunistă, care a
Ioan Holender, un arhitect al dialogului între muzică și beneficiarii ei by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105828_a_107120]
-
Zubin Mehta. "A fost meritul său personal de a aduce mari nume ale scenei, de a cultiva repertorii de clasă. Sunt fericit că am fost în stare să lucrez cu el", consemna excelentul dirijor Seiji Ozawa. Ioan Holender pe scenă Cancelarul Austriei,Wolfgang Schusselcasa de bilete a fost întotdeauna închisă " Când am ajuns pentru prima dată la Opera din Viena eram un tânăr bariton. Am fost uimit atunci când Holender, «marele comandant», s-a apropiat de mine ca să mă felicite pentru debutul
Ioan Holender, un arhitect al dialogului între muzică și beneficiarii ei by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105828_a_107120]
-
administrația OCA a făcut obiectul unor acuzații de proastă gestiune a finanțelor proprii. Investigații interne, audituri și alte acțiuni similare au fost de atunci realizate pentru a răspunde acestor acuzații. Între măsurile luate s-a numărat și concedierea și interogarea cancelarului OCA, fostul Protopresbiter Robert S. Kondratick. Site-ul OCA News, un site privat fără legătură cu administrația, a publicat rapoarte și editoriale referitor la acest scandal începând cu ianuarie 2006, inclusiv afirmații despre divizarea Sfântului Sinod. În august 2007, Eparhia
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
Elisabeta a II-a ar fi fost consultată, dar ar fi respins ideea unei înmormântări regale - astfel că Ministerul Justiției a confirmat la început că Universitatea din Leicester va lua decizia finală privind locul de reînhumare a osemintelor. David Monteith, cancelarul canonic al Catedralei Leicester, a spus că scheletul lui Richard va fi reînhumat în catedrală la începutul lui 2014 într-o ceremonie oficiată de ierarhi creștini, dar de natură ecumenică, nu o reînmormântare formală, ci mai degrabă o slujbă de
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]