3,363 matches
-
oarecare".1124 O serie de comentatori opinează că lipsa unei angajări politice efective în procesul de pace denotă un deficit al Uniunii Europene în ceea ce privește relațiile 1125 sale externe în Orientul Mijlociu, deficit care se traduce prin discrepanta/ dezacordul dintre mărimea importantă/capabilitatea acestei organizații și potențialul sau efectiv, respectiv incapacitatea să de a influența alți actori internaționali, în special în regiunea Orientului Mijlociu.1126 Deficitul de putere politică al Uniunii Europene este strâns legat și de lipsa unor instrumente militare, aceasta constituind
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Pentru mai multe detalii a se vedea "Peter Tarnoff Interview: Conversations with History: Institute of Internațional Studies", UC Berkeley, 2000, http://globetrotter.berkeley.edu/ people/Tarnoff/tarnoff-con0.html. Accesat: 16 octombrie 2009. SUA consideră că pentru securitatea națională sunt decisive capabilitățile economice și dimensiunea competitivității în arenă internațională. 96 Alexandra Sarcinschi, op. cît., p. 11. 97 Dan Dungaciu, op. cît., p. 13. 98 Prezentarea documentului s-a făcut în cadrul unui summit organizat de către Consiliul de Securitate al ONU, summit care s-
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
705 Politică Externă și de Securitate Comună, p. 37, http://xa.yimg.com/kq/groups/25208467/ 2092953 106/name/ Lucrare.doc. Accesat: 12 august 2010. 706 În baza aranjamentelor NATO-UE "Berlin-Plus" încheiate în martie 2003, NATO a furnizat mijloace și capabilități necesare pentru sprijinul operațiilor conduse de UE; este vorba de Operația Concordia din fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (martie-decembrie 2003) și Operația Althea din Bosnia-Herțegovina (începând din decembrie 2004); de asemenea, NATO și UE și-au coordonat eforturile în sprijinul
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
conflictelor. Uniunea Europeană În Balcanii de Vest (Stefan Wolff, Annemarie Peen Rodt) 247 13.1. Uniunea Europeană și gestionarea conflictelor etnice: de la prăbușirea comunismului la conflictul din Kosovo 249 13.2. Dezvoltarea sistemului de gestionare a crizelor 257 13.3. Testarea noilor capabilități 263 13.4. Uniunea Europeană și viitoarele conflicte etnopolitice 268 Bibliografie 273 Rezumat 301 Indice de nume 309 Indice tematic 313 Overview 317 Abstract 319 Despre autoritc "Despre autori" Dragoș Paul Aligică este Senior Fellow al Mercatus Center, Fellow la Hudson
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
punct de vedere, liderii politici trebuie să fie conștienți că rolul lor este de a stabili obiective strategice clare și de a aloca resurse pentru realizarea lor. În același timp, liderii militari trebuie să propună strategii și să pregătească toate capabilitățile pentru realizarea acelor obiective. În spiritul dialogului și al dezbaterii academice, În acest volum există, de asemenea, opinii diferite cu privire la anumite aspecte ale securității. Așa, de pildă, adoptând perspectiva realismului clasic, Andrei Miroiu și Simona Soare consideră că, pe plan
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
insecuritate. În lumea reală Însă, amenințările la adresa securității, existente sau potențiale, sunt mult mai mari decât resursele pe care le-am avea la dispoziție să le combatem. Pornind de la această constatare, Donald Snow definește riscul ca o ecuație: RISC = AMENINȚARE - CAPABILITATE (Snow, 2007, p. 168). Intensitatea unei amenințări depinde de aspectele reale sau percepute asupra securității (vezi figura 2.2.). Așadar, termenul de risc este dependent de cele două dimensiuni ale securității, cea obiectivă și cea subiectivă. De aici, interpretările diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și anulate sau să propună strategii de management al riscurilor. De asemenea, dacă se constată o percepție obsesivă a unor amenințări ireale, pot fi propuse strategii de comunicare publică. Reducerea riscului sau combaterea amenințării se poate face și prin creșterea capabilităților de adresare, a elementelor puterii naționale. În termeni de politici publice, aceasta Înseamnă creșterea resurselor pentru rezolvarea unor probleme de securitate națională. Schimbând perspectiva, dacă s-a luat decizia politică de elaborare a unei strategii pentru combaterea unor amenințări, există
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de după 1989, când noțiunea „tradițională” a fost Îmbogățită și lărgită conform schimbărilor de perspectivă asupra fundamentelor ontologice și epistemologice În studiul relațiilor internaționale; această transformare reflectă schimbarea În realitățile practice ale securității, care au demonstrat că o concepție redusă la capabilitate militară nu poate explica multitudinea de factori care influențează securitatea. În fine, securitatea nu este un concept fix. Este una dintre acele noțiuni care se referă, În același timp, la un lucru În sine sau la o stare și un
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de Blitzkrieg („război fulger”). În aceeași perioadă, Giulio Douhet, Hugh Trenchard și Billy Mitchell formulează și primele principii ale strategiei În mediul aerian. În contextul Războiului Rece, rolul factorului aerian a fost redus la acela de instrument de livrare a capabilităților nucleare, ceea ce a determinat o diminuare accentuată a semnificației doctrinare a puterii aeriene convenționale (Meilinger, 1992, p. 26). În schimb, dispariția confuntării bipolare și abandonarea doctrinei descurajării (deterrence) În favoarea celei a constrângerii (coercion) marchează o reîntoarcere la importanța utilizării puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
religia, caracterul național, instituțiile, frontierele etc.; 2) variabile ușor volatile (exponențial și liniar): resursele, componența demografică, capitalul, capacitatea tehnologică, PIB-ul etc.; 3) variabile predictibile: logica alianțelor tipice, decizii și mișcări reactive; 4) variabile constrângătoare: unele schimbări politice, alianțe constituite, capabilitățile militare etc.; 5) variabile accidentale: efecte ale războiului sau revoluțiilor, calamități naturale, unele personalități, unele presiuni externe; 6) variabile incalculabile - sunt excesiv de complexe, implicând mecanisme necunoscute sau neanalizate ale unor cauze (Kahn, 1973, p. 134). Kahn era de părere că
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
este mai degrabă limitat și clar definit. Diferența dintre aceste efecte și cele induse de variabila constrângătoare este una de grad. Predictibilitatea depinde mai mult de detalii decât de patternuri generalizabile sau secvențe. Factori precum schimbările politice, alianțele, bugetul apărării, capabilitățile militare operează În cadrul unui set de constrângeri precise și cunoscute, generând un număr redus de posibilități (Kahn, 1973, p. 145). În sfârșit, ultimele tipuri de variabile sunt cele accidentale și cele incalculabile. Prin natura lor ele sunt impredictibile. Totuși, examinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
viitoare. 8.5. Scenariile În politica de securitate naționalătc "8.5. Scenariile În politica de securitate națională" Azi scenariile sunt un element central În gândirea strategică și de securitate. Pentru proiectarea unor politici și strategii de securitate și construirea de capabilități strategice, este nevoie de cunoștințe teoretice și de dezvoltarea unor abilități practice În construirea de scenarii. Desigur că tipul de scenariu diferă În funcție de nivelurile și domeniile strategice. Într-un fel arată un scenariu pentru politica de securitate a unui stat
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și conceptele operațiunilor NATO. Uniunea Europeană a alcătuit, În 2004, un grup de lucru din partea Institutului pentru Studii Strategice (ISS), cu scopul de a elabora scenarii pentru potențialele crize cu care s-ar putea confrunta În următorul deceniu, de a evalua capabilitățile de apărare și de a propune strategii sau opțiuni strategice (ISS, 2004, pp. 67-70). Scenariile create de grupul de la ISS pleacă de la patru prezumții: 1) pot servi ca descriere largă a viitoarelor misiuni ale PESA; 2) stabilesc cadrul capabilităților de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
evalua capabilitățile de apărare și de a propune strategii sau opțiuni strategice (ISS, 2004, pp. 67-70). Scenariile create de grupul de la ISS pleacă de la patru prezumții: 1) pot servi ca descriere largă a viitoarelor misiuni ale PESA; 2) stabilesc cadrul capabilităților de apărare ale UE; 3) sunt instrumente de planificare strategică a capabilităților și misiunilor; 4) trebuie să fie credibile. Autorii au identificat, de asemenea, următoarele cinci tipuri de scenarii strategice: 1) o operațiune pe scară largă de menținere a păcii
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
ISS, 2004, pp. 67-70). Scenariile create de grupul de la ISS pleacă de la patru prezumții: 1) pot servi ca descriere largă a viitoarelor misiuni ale PESA; 2) stabilesc cadrul capabilităților de apărare ale UE; 3) sunt instrumente de planificare strategică a capabilităților și misiunilor; 4) trebuie să fie credibile. Autorii au identificat, de asemenea, următoarele cinci tipuri de scenarii strategice: 1) o operațiune pe scară largă de menținere a păcii; 2) o operațiune umanitară; 3) un război regional pentru apărarea intereselor europene
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
oarecare libertate pe scena internațională, o libertate de care nu avea să se mai bucure În perioada Războiului Rece. Deși ridica o serie de pretenții teritoriale, România nu dispune În această perioadă - și nici mai târziu nu a dispus - de capabilitățile de a asuma o strategie de politică externă și de securitate ofensivă pentru atingerea intereselor naționale În ceea ce privește reintrarea În posesia teritoriilor pe care le dorea. Ca atare, politica externă și de securitate a României a fost pe toată această perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
În a căuta să supraliciteze ajutorul pe care România Îl putea aduce eventualilor aliați prin intrarea În război de partea lor, joc strategic pe care marile puteri europene l-au acceptat pentru că mai sperau Încă În faptul că puterea și capabilitățile României (deși minore și mai degrabă simbolice) aveau să Încline definitiv balanța În favoarea lor și să pună capăt conflictului. Din poziția de arbitru al balanței de putere În Europa Centrală și de Sud-Est, se considera că România putea să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
distanței considerabile dintre aliați, era foarte greu - și de aceea și foarte puțin probabil - ca aceasta să poată să ofere ajutor militar real României, ceea ce Însemna că trupele naziste trebuiau Înfruntate fără aliați, posibilitate mai degrabă suicidară având În vedere capabilitățile și pregătirea armatei române. Prin urmare, nu existau opțiuni de alianță ale României În 1940, iar singura decizie coerentă În ansamblul mai larg al unui subsistem hegemonic era alinierea cu hegemonul. Schimbarea balanței de putere odată cu intrarea URSS și SUA
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
putere și dimensiuni teritoriale - merita pe deplin (și, am adăuga, așa cum fusese Înainte de cel de-al doilea război mondial) În ochii decidenților politici români. Statutul de „vioară a doua” care, În cel mai fericit caz, Îi era rezervat României din cauza capabilităților sale militare limitate, dar și din cauza procesului de dezvoltare lent și nemulțumitor, nu satisfăcea În nici un caz aspirațiile României de echilibrator al subsistemului 1. De aceea, tendințele de distanțare ale României față de Moscova nu se manifestă nici măcar o singură dată
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
adaptare, cât mai ales de capacitatea de anticipare și de acțiune proactivă” (Strategia de Securitate Națională a României, 2006, p. 2). Pentru prima dată după 1878, România nu mai era amenințată la nivelul fundamental al supraviețuirii. În vederea realizării acestui scop, capabilitățile de intelligence sunt absolut necesare, ceea ce determină imperativ necesitatea constituirii la nivel intern a Comunității de Informații. Platforma de inspirație liberală revine cu tărie și fundamentează doctrina: „Noua strategie de securitate reprezintă un demers major În această direcție și este
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
România nu mai poate implementa o politică centrată exclusiv pe interesele sale naționale, datorită cerințelor de interdependență și interoperabilitate crescute, dar și datorită principiului indivizibilității securității, care, În contextul globalizării, conduce la o ștergere treptată a graniței Între interesele și capabilitățile naționale și cele ale comunității internaționale de securitate, Între politica internă, În general, și cea externă. Schimbările sistemului internațional Însă, rapida trecere spre un multipolarism neechilibrat, ar putea produce reașezări În sistemele de alianță, ar putea reașeza raporturile de forță
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
nucleare În conformitate cu strategia „ripostei flexibile” elaborate de McNamara; - existența unui control civil sporit asupra planificării forțelor și cheltuielilor militare; - o evaluare mai riguroasă, din punct de vedere al costurilor, a alternativelor de Îndeplinire a obiectivelor strategice propuse prin utilizarea unor capabilități militare eficiente. SPPB nu a fost doar o reformă a sistemului de alocare a bugetului În cadrul Departamentului Apărării, ci a constituit o nouă abordare a alternativelor de programe, a sistemelor de armament și, nu În ultimul rând, a obiectivelor multianuale
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
credite: categoriile de forțe ale armatei „așteptau” În anul următor nivelul de resurse avute În anul anterior sau un procent „corect” din totalul cheltuielilor, indiferent de schimbările survenite În obiectivele de Îndeplinit. Obiectivul general al sistemului este de a furniza capabilitățile militare și tot sprijinul necesar pentru a fi utilizate eficient În Îndeplinirea obiectivelor asumate, folosind resursele limitate puse la dispoziție. Sistemul integrează informațiile necesare pentru a dezvolta programe realiste, stabilește responsabilitățile diferiților actori implicați, are o componentă de evaluare care
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
a dorit obținerea unui instrument eficient care să permită decidenților să ia În considerare o multitudine de factori, de cele mai multe ori cu efecte contrare (amenințări la adresa securității naționale, mediul economic, dezvoltările tehnologice, resursele disponibile), care au un impact major asupra capabilităților militare necesare. Se urmărește În acest mod realizarea unei corelări mai bune Între intrări (resursele alocate) și capabilitățile militare rezultate. Principalele obiective urmărite prin utilizarea SPPB sunt: - producerea unui instrument realist, responsabil și solid care să poată acționa mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de cele mai multe ori cu efecte contrare (amenințări la adresa securității naționale, mediul economic, dezvoltările tehnologice, resursele disponibile), care au un impact major asupra capabilităților militare necesare. Se urmărește În acest mod realizarea unei corelări mai bune Între intrări (resursele alocate) și capabilitățile militare rezultate. Principalele obiective urmărite prin utilizarea SPPB sunt: - producerea unui instrument realist, responsabil și solid care să poată acționa mai mult de un an În viitor; - efectuarea corecțiilor necesare În vederea Îndeplinirii obiectivelor stabilite; - elaborarea unui buget de apărare viabil
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]