3,275 matches
-
candidat viabil. Când Giuliano della Rovere a fost ales papă în 1503 sub numele de Papa Iulius al II-lea, el a emis o bulă prin care impunea anularea oricărui scrutin papal afectat de simonie, precum și caterisirea și excomunicarea oricărui cardinal care și-ar vinde votul. Deși între Alexandru al VI-lea și Iulius al II-lea s-a interpus domnia de douăzeci și șase de zile a papei Pius al III-lea, presupusa lipsă de scrupule a papei Borgia rămăsese
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
între Alexandru al VI-lea și Iulius al II-lea s-a interpus domnia de douăzeci și șase de zile a papei Pius al III-lea, presupusa lipsă de scrupule a papei Borgia rămăsese în memoria instituțională a Curiei Romane. Cardinal în timpul domniei lui Alexandru al VI-lea, Iulius al II-lea fusese atacat politic și adesea militar în afara zidurilor castelului său de la Ostia.
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
II-lea al Spaniei, Papa Pius al IV-lea a primit o ladă de cartofi din Peru. Papa ar fi făcut o glumă ca o aluzie la asemănarea dintre cuvintele "papas" și "papa". Pius a trimis o parte din cartofi cardinalului Olandei și prefectului spaniol De Mons în Hainaut, Filip de Silvry, care era și el bolnav. Câțiva tuberculi obținuți prin înmulțire au ajuns la grădina botanică din Viena, potrivit botanistului Carolus Clusius, care era custode al acestei grădini din 1573
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
suveran al Courland dar acest lucru a fost respins de către Parlamentul Comunității polonezo-lituaniană ("Sejm"). Ofensat, Ioan Cazimir a plecat în 1638 în Spania pentru a deveni vicerege al Portugaliei însă a fost capturat de agenții francezi și închis din ordinul Cardinalului Richelieu până în anul 1640. A fost eliberat de o misiune diplomatică a voievodului de Smolensk, Krzysztof Gosiewski. În 1641 Ioan Cazimir a decis să devină iezuit. În 1642 a părăsit din nou uniunea polono-lituaniană însoțind-o pe sora sa în
Ioan Cazimir al II-lea Vasa () [Corola-website/Science/324244_a_325573]
-
Władysław, provocând o ruptură diplomatică între Uniune și Papă. Ioan Cazimir a fost făcut cardinal, dar în decembrie 1646, găsindu-se nepotrivit pentru viața bisericească, el s-a întors în Polonia. În octombrie 1647 el a demisionat din funcția de cardinal pentru alegerile pentru tronul polonez. A încercat să obțină sprijinul Habsburgilor printr-o căsătorie cu o prințesă austriacă. În 1648 Ioan Cazimir a fost ales pentru a-i succedat fratelui său vitreg la tronul polonez. Domnia ultimului Vasas în Uniunea
Ioan Cazimir al II-lea Vasa () [Corola-website/Science/324244_a_325573]
-
aderării la catolicism, Caloian a lăsat chestiunea deschisă, menținând speranțele lui Inocențiu al III-lea; de asemenea, solicita papei recunoașterea titlului patriarhal pentru conducătorul Bisericii bulgare. Nedorind să ducă până acolo concesiile, papa Inocențiu l-a trimis in Bulgaria pe cardinalul Leon cu misiunea de a-l numi pe arhiepiscopul Vasile de Tărnovo doar ca primat al bulgarilor și vlahilor, iar pentru Ioniță Caloian a rezervat doar coroana regală, cu titulatura de "rex Bulgarorum et Blachorum" ("rex Bulgarie et Blachie"), iar
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
a doua fiică a lui Cosimo al II-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana și a soției acestuia, Arhiducesa Maria Madalena de Austria. Printre frații Margheritei s-au inclus: Ferdinando al II-lea de Medici, Mare Duce de Toscana, Cardinalul Gian Carlo de Medici, Cardinalul Leopoldo de Medici și Anna, soția lui Ferdinand Karl al Austriei. Ceilalți frați ai Margheritei au murit în copilărie sau adolescență. Bunicii paterni au fost Ferdinando I de Medici, Mare Duce de Toscana și Cristina
Margherita de' Medici () [Corola-website/Science/326702_a_328031]
-
Cosimo al II-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana și a soției acestuia, Arhiducesa Maria Madalena de Austria. Printre frații Margheritei s-au inclus: Ferdinando al II-lea de Medici, Mare Duce de Toscana, Cardinalul Gian Carlo de Medici, Cardinalul Leopoldo de Medici și Anna, soția lui Ferdinand Karl al Austriei. Ceilalți frați ai Margheritei au murit în copilărie sau adolescență. Bunicii paterni au fost Ferdinando I de Medici, Mare Duce de Toscana și Cristina de Lorena. Ferdinando a fost
Margherita de' Medici () [Corola-website/Science/326702_a_328031]
-
în mai multe locuri (), după declarațiile unor martori oculari. În 1947, Părintele Karol Józef Wojtyła, un tânăr preot polonez care mai tarziu va deveni Papă Ioan Paul al II-lea, a vizitat pe Padre Pio, care i-a ascultat spovedania. Cardinalul austriac a consemnat că Wojtyła i s-a destăinuit că în timpul întâlnirii Padre Pio i-a spus că va urca într-o zi în „cel mai înalt post al Bisericii deși sunt necesare încă anumite confirmări”. Cardinalul Stickler continuă povestirea
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
a ascultat spovedania. Cardinalul austriac a consemnat că Wojtyła i s-a destăinuit că în timpul întâlnirii Padre Pio i-a spus că va urca într-o zi în „cel mai înalt post al Bisericii deși sunt necesare încă anumite confirmări”. Cardinalul Stickler continuă povestirea spunând că Wojtyla a crezut că profeția s-a împlinit atunci când a devenit cardinal, nu papă, după cum s-a văzut în lucrările sale. (Secretarul lui Ioan Paul, , neagă prezicerea, în timp ce biografia lui , "Witness to Hope", care conține
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
Pio i-a spus că va urca într-o zi în „cel mai înalt post al Bisericii deși sunt necesare încă anumite confirmări”. Cardinalul Stickler continuă povestirea spunând că Wojtyla a crezut că profeția s-a împlinit atunci când a devenit cardinal, nu papă, după cum s-a văzut în lucrările sale. (Secretarul lui Ioan Paul, , neagă prezicerea, în timp ce biografia lui , "Witness to Hope", care conține o descriere a acestei întâlniri, nu o menționează) Conform mărturiilor orale, Episcopul Wojtyła îi scrie lui Padre
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
faptul că mâinile lui Padre Pio „arată de parcă tocmai ar fi avut parte de o manichiură”. S-a sperat că figură lui Padre Pio va putea fi refăcuta de către specialiști, ceea ce s-a și întâmplat cu ajutorul unei măști de silicon. Cardinalul , lider al , celebrează Liturghia pentru 15,ooo de participanți pe 24 aprilie la sanctuarul din Sân Giovanni Rotondo , înainte ca trupul să poată fi arătat într-un cavou de cristal, marmură și argint într-una din criptele mănăstirii. Padre Pio
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
(n. 31 decembrie 1947, Mainz-Finthen) este un teolog catolic, din 2012 prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței. Între 2002-2012 a fost episcop de Regensburg. În consistoriul din 22 februarie 2014 a fost ridicat de papa Francisc la rangul de cardinal. A studiat teologia la Mainz, München și Freiburg. În 1977 și-a susținut lucrarea de doctorat cu o teză despre teologul evanghelic Dietrich Bonhoeffer, care a fost ucis de naziști. În anul 1985 a obținut titlul de profesor cu o
Gerhard Ludwig Müller () [Corola-website/Science/326832_a_328161]
-
de acord să accepte împăcăciunea cu tatăl său. Un rolul mare în reconcilierea dintre Robert și Wilhelm, l-a jucat mama sa, Matilda de Flandra care pe ascuns a oferit ajutor fiului său. Situația în relațiile anglo-normande s-au schimbat cardinal în 1096, cînd , inspirat de apelurile lui Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont, a decis să participe la cruciadă în Palestina. Pentru a susține acest eveniment, Robert a cerut ajutor de la William al II-lea. Frații au intrat
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
, ducesa de Mercœur și Vendôme (6 mai 1636 - 8 februarie 1657) a fost nepoata a Cardinalului Mazarin. A fost cea mai mare dintre faimoasele cinci surori Mancini care împreună cu cele două verișoare Martinozzi erau cunoscute la curtea Franței drept "Mazarinettes". S-a căsătorit cu Louis de Bourbon, duce de Vendôme, nepot al regelui Henric al IV
Laura Mancini () [Corola-website/Science/325074_a_326403]
-
Mancini" cunoscută și drept "Laure Victoire" sau simplu "Victoire", în Franța, a fost numită după bunica paterna, Vittoria Capoccii. După decesul tatălui ei, baronul Lorenzo Mancini, surorile au fost aduse în Franța de mama lor, Geronima Mazzarini. Fratele Geronimei era Cardinalul Mazarin, primul ministru al tânărului rege Ludovic al XIV-lea. Geronima a sperat că fratele ei va aranja căsătorii avantajoase pentru fiicele ei. Frumusețea fetelor le-a adus curând în centrul atenției. Cele patru surori ale Laurei au fost: Surorile
Laura Mancini () [Corola-website/Science/325074_a_326403]
-
XIV-lea. Geronima a sperat că fratele ei va aranja căsătorii avantajoase pentru fiicele ei. Frumusețea fetelor le-a adus curând în centrul atenției. Cele patru surori ale Laurei au fost: Surorile Mancini nu erau singurele membre feminine ale familiei Cardinalului Mazarin aduse la curtea Franței. Celelalte arau verișoarele Laurei, fiicele surorii celei mari ale lui Mazarin; Lăură Martinozzi care s-a căsătorit cu Alfonso IV d'Este, Duce de Modena și a fost mama viitoarei regine a Angliei, Mary de
Laura Mancini () [Corola-website/Science/325074_a_326403]
-
, ducesa de Bouillon (1649 - 20 iunie 1714), a fost cea mai mica din cele cinci surori Mancini, care împreună cu verișoarele lor din familia Martinozzi au devenit cunoscute la curtea regelui Ludovic al XIV-lea drept "Mazarinettes" după unchiul matern, Cardinalul Mazarin. Tatăl ei era baronul Lorenzo Mancini, un aristocrat italian care era astrolog și practica necromanția. După decesul lui, în 1650, mama ei, Geronima Mazzarini, și-a adus fetele la Paris sperând că influența fratelui ei, Cardinalul Mazarin, să le
Marie Anne Mancini () [Corola-website/Science/325086_a_326415]
-
după unchiul matern, Cardinalul Mazarin. Tatăl ei era baronul Lorenzo Mancini, un aristocrat italian care era astrolog și practica necromanția. După decesul lui, în 1650, mama ei, Geronima Mazzarini, și-a adus fetele la Paris sperând că influența fratelui ei, Cardinalul Mazarin, să le ajute să facă căsătorii avantajoase. Celelalte patru surori Mancini erau: Surorile Mancini nu erau singurele membre feminine ale familiei Cardinalului Mazarin aduse la curtea Franței. Celelalte arau verișoarele Mariei Anne, fiicele surorii celei mari ale lui Mazarin
Marie Anne Mancini () [Corola-website/Science/325086_a_326415]
-
în 1650, mama ei, Geronima Mazzarini, și-a adus fetele la Paris sperând că influența fratelui ei, Cardinalul Mazarin, să le ajute să facă căsătorii avantajoase. Celelalte patru surori Mancini erau: Surorile Mancini nu erau singurele membre feminine ale familiei Cardinalului Mazarin aduse la curtea Franței. Celelalte arau verișoarele Mariei Anne, fiicele surorii celei mari ale lui Mazarin; Lăură Martinozzi care s-a căsătorit cu Alfonso IV d'Este, Duce de Modena și a fost mama viitoarei regine a Angliei, Mary
Marie Anne Mancini () [Corola-website/Science/325086_a_326415]
-
, ducesa Mazarin (6 iunie 1646, Romă - 9 noiembrie 1699, Chelsea), a fost nepoata favorită a Cardinalului Mazarin, primul ministru al Franței; a fost metresa regelui Carol al II-lea al Angliei, Scoției și Irlandei. A fost a patra din cele cinci surori Mancini, care împreună cu verișoarele lor din familia Martinozzi au devenit cunoscute la curtea regelui
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
și a crescut la Romă. Tatăl ei era baronul Lorenzo Mancini, un aristocrat italian care era astrolog și practica necromanția. După decesul lui, în 1650, mama ei, Geronima Mazzarini, și-a adus fetele la Paris sperând că influența fratelui ei, Cardinalul Mazarin, să le ajute să facă căsătorii avantajoase. Celelalte patru surori Mancini erau: Surorile Mancini nu erau singurele membre feminine ale familiei Cardinalului Mazarin aduse la curtea Franței. Celelalte arau verișoarele Hortensei, fiicele surorii celei mari ale lui Mazarin; Lăură
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
în 1650, mama ei, Geronima Mazzarini, și-a adus fetele la Paris sperând că influența fratelui ei, Cardinalul Mazarin, să le ajute să facă căsătorii avantajoase. Celelalte patru surori Mancini erau: Surorile Mancini nu erau singurele membre feminine ale familiei Cardinalului Mazarin aduse la curtea Franței. Celelalte arau verișoarele Hortensei, fiicele surorii celei mari ale lui Mazarin; Lăură Martinozzi care s-a căsătorit cu Alfonso IV d'Este, Duce de Modena și a fost mama viitoarei regine a Angliei, Mary de
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
15 ani, Hortense s-a căsătorit cu unul dintre cei mai bogați oameni din Europa, Armand-Charles de la Porte, duce de La Meilleraye. După căsătoria cu Hortense, el a primit și titlul de duce de Mazarin. Câteva zile mai târziu, la moartea Cardinalului Mazarin (9 martie 1661), el a avut accces la imensă moștenire a soției sale, care a inclus și Palatul Mazarin din Paris. Soțul ei a obligat-o să părăsească Parisul și să se mute cu el la țară. I-a
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
al III-lea, însă în continuare a fost ocupat de Otto de Braunschweig din 1209, care l-a numit duce pe Dipold de Vohburg. Din 1213, ducatul a fost trecut sub conducerea papală directă, având un guvernator, de obicei un cardinal, deși va rămâne ca un pion în cadrul luptelor împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen până la stingerea dinastiei de Hohenstaufen. Teritoriile fostului ducat de Spoleto au fost anexate de către Statul papal și, în parte, de către Regatul Neapolelui.
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]