9,952 matches
-
desenez în creion, L-am observat de cum m-am așezat pe terasă, stă sprijinit de zidul vechi al Muzeului de Artă, oamenii trec nepăsători pe lângă el, n-are nici mâna întinsă, nici o cutie goală prin preajmă sau, cel puțin, un carton pe care să-i arunci ceva mărunțiș, poate nici nu-i cerșetor, o fi beat, soarele se joacă pe chipul lui îmbătrânit, încadrat de o barbă încâlcită, căruntă, poartă pe el îmbrăcăminte pentru toate anotimpurile, ca și cum ar fi dus deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu ucenicia la meșterul Vasile, vorbește el într-un târziu, și-n acei ani cât am stat pe lângă el mi-a transmis mie toată știința lui, învățându-mă pe mine tot ceea ce știa, lăsându-mi mie moștenire toate uneltele și cartoanele lui, mie ultimul și cel mai tânăr dintre toți ucenicii lui, tace meșterul Luca și se ridică de pe scaun pășind în cadrul întunecat al ușii deschise, stă mult proptit acolo de ușă, dau să mă ridic și eu și încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ar strica deloc, Mulțumesc, meștere! Eu o am de la meșterul Vasile, când a simțit că i se apropie ceasul m-a chemat la el, aveam șaptesprezece ani, m-am înfățișat înaintea lui și mi-a dăruit cartea asta și toate cartoanele lui, abia dacă știa să citească și-l vedeam zilnic cât am lucrat cu el citind din cartea asta, era Biblia lui, dar a murit împăcat că a avut cui să lase moștenire această neobișnuită avere a lui, Și meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-i dau tot ce știu! Eu zâmbesc, Poate n-ai căutat îndeajuns, meștere! Eu nu sunt cel pe care-l cauți! și parcă nu eu am formulat aceste cuvinte, ci altcineva, celălalt, Eu nu voi putea picta niciodată după cartoane și canoane! vorbește cineva dinlăuntrul meu cu multă trufie, E rândul meșterului să zâmbească la orgolioasele mele cuvinte, E adevărat că în meseria asta e nevoie de multă umilință, într-un fel se aseamănă cu darul sfințeniei, te afli permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cât ești mai trufaș, îmi răsună în urechi cuvintele meșterului, Te ispitesc cu geniu! Te ispitesc cu sfințenie și umilință! Astăzi, Theo, vorbește meșterul adresându-mi-se tot mie, celui trufaș, astăzi și eu aș putea să pictez liber, fără cartoane, fără calc, aș fi în stare s-o fac după atâția ani de experiență, însă pictura în biserică se desfășoară asemenea unei sărbăptori, ține minte asta, retrăiești de fiecare dată totul ca și cum ar fi întâia oară, ca și cum ai fi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi întâia oară, ca și cum ai fi acolo, Și eu mă mir în sinea mea de această uimitoare intuiție a meșterului pe care, sunt convins, n-a citit-o din cărți, ci a descoperit-o el însuși deși, Copiez desenul după cartoane vechi de zeci de ani și-n toate bisericile în care am lucrat am făcut la fel, cred în desenele astea pentru că ele mă fac să retrăiesc de fiecare dată taina primei imagini sfinte pe care eu am pictat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-n cealaltă nelipsita țigară carpați fără și-ar vrea să-mi dea răspunsul potrivit, Nu, Theo! nu există o astfel de poveste, deși ar fi fost mai bine ca să fie, drept pildă, cei mai mulți zugravi greșeau din neștiință, lucrau după cartoane și nu prea aveau timp să citească erminiile, circulau un fel de caiete, prescurtări ale erminiilor, toate zdrențuite, apoi bisericile diferă între ele din punct de vedere arhitectonic, nu întâlnești aceiași pereți în toate bisericile, adeseori îți rămâne o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
băiete, e că n-am crescut pe nimeni pe lângă mine așa cum m-a crescut meșterul Vasile pe mine, poate e ultima biserică pe care o pictez și voi muri neîmpăcat, ce să fac cu cartea asta, ce să fac cu cartoanele?! Dă-mi-le mie, meștere! și altcineva vorbește parcă în locul meu, o vietate măruntă s-a ridicat de undeva din întunericul ființei mele și a vorbit, iar atunci când s-a ridicat și s-a apropiat de lumină mă depășea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vesela horă a bucuriei de a fi împreună, de când l-am cunoscut pe meșterul Luca m-am apropiat de pictura religioasă și pot să-ți spun acum, după atâția ani de când lucrez cu el, că prefer să pictez sfinți după cartoane decât atleți frumoși în întreceri sportive, Și care-i diferența? țâșnește necruțătoare întrebarea mea, Janos își strivește mucul de țigară pe treptele de piatră, nu-i zăresc chipul întors spre curtea mănăstirii, stă cu câteva trepte mai jos decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu meșterul, nici n-aveam timp, dar înainte de a începe mi-a spus, Ascultă, mă, Janos, parcă așa te cheamă, ești ungur? Pe jumătate, meștere! Mă, Janos, ungur pe jumătate și om întreg, eu îs om bătrân și-n afară de cartoanele mele nu mi-a spus nimeni niciodată cum să pictez, am făcut după ajutorul lui Dumnezeu, tot Dumnezeu ne-a ajuta și acum! Eu nu mai auzisem în viața mea un om vorbind cu atâta simplitate, Le-o facem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cortul mărturiei, de exemplu, acesta reprezintă o figură a Mariei și a întrupării lui Cristos, trebuie să înțelegi că tot ce se înfățișează în altar e legat într-un fel sau altul de liturghie, legat de cortul mărturiei am un carton copiat după imaginea acestuia de la biserica domnească de la Argeș și de-a lungul timpului eu m-am orientat după scena asta, e o compoziție uluitoare! Vei vedea! Tot aici, și corpul lui greoi face o mișcare jur-împrejurul axei sale, cuprinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meșterul Luca i-a trimis o scrisoare prin care îl împuternicea să-mi dea mie toate instrumentele lui de lucru rămase în biserică și pe deasupra mi-a mai trimis o ladă mare de lemn, în care meșterul își ținuse toate cartoanele, schițele, în ladă am mai găsit un caiet scris de mână, copiat probabil de meșter, caiet ce cuprinde indicații pentru amestecul culorilor, despre succesiunea straturilor de culoare, câteva foi, îmi dau seama răsfoindu-l în grabă, desene multe, regăsesc firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui blând semnificația profundă a acestui gest, comparându-l cu actul hirotonisirii preoților, atingând și preluând aceste desene și cărți eu primeam nemijlocit harul meseriei pe care, la rândul meu, voi fi nevoit să-l transmit, lada cu schițele și cartoanele meșterului, o veche ladă de zestre cu incrustații solare stă acum închisă în odaia mea sub fereastra ce dă spre pădure, Prevăzută pentru mine de părintele Ioan această odaie spoită în albastru-deschis a cărei simplitate mă înfioară va fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ne ridicăm de la masă și ne întoarcem în biserică, iarăși tencuiala proaspătă, iarăși amestecul culorilor, desenul Iui și execuția grăbită să nu se usuce peretele, gâtul său răsucit după liniile Pantocratorului, eu udând mereu peretele, învârtind culorile, ajutându-l la carton și spre seară un nou Pantocrator pe boltă sub punctul terminus al intrării soarelui în biserică, nu e nou Pantocratorul, e același cu cel de ieri, cu cel visat de mine, convins văzându-l că am visat peste noapte ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spun numele cu voce tare, mai ales într-un asemenea loc sfânt, nu-ți vei vinde sufletul și nu te vei pierde, nu-i nimeni pe lavița din colțul odăii de pe care cu grijă ai adunat în seara asta toate cartoanele, ca să-i faci loc, în caz că va veni, zadarnic îl aștepți și dacă vei scrie în acest caiet, de dragul literaturii, că te-a vizitat și ați făcut odioasa înțelegere, vei minți și eu voi depune oricând mărturie împotriva ta, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în odaia mea știu cu precizie ce caut, deschid lada de lemn trimisă mie zestre de meșterul Luca, adun toate schițele lui, le întind iarăși pe pat, pe masă, le cercetez a câta oară? misterul nu se află aici, aceste cartoane nu sunt decât o formă trecătoare pentru ceea ce este nepieritor, le strâng apoi fără nici o remușcare și le fac sul, cu ele sub braț intru în biserica întunecoasă, urc scara de lemn spre schelă, umbrele din biserica întunecată încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apoi mă mânjesc eu însumi de vopsele, pe față, pe trup, și mă trezesc brusc, în zvârcolelile mele vărsasem ulcioarele cu albastrul și roșul din mantia Pantocratorului, la lumina lanternei mă văd tot uns de vopsele, lângă mine sulul cu cartoane al meșterului Luca stropit de vopsele, îl înhaț, nepăsător la toată vopseaua ce se întărește pe mine și cobor de pe schelă, ies din biserică cu o liniște în suflet de început sau sfârșit de lume, trec întâi pe Ia mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe mine și cobor de pe schelă, ies din biserică cu o liniște în suflet de început sau sfârșit de lume, trec întâi pe Ia mine prin odaie să caut niște chibrituri și la marginea pădurii înalț un foc verde din cartoanele lăsate mie de meșterul Luca drept moștenire, privesc fascinat acest foc de paie, până nu mai rămâne decât scrumul, Am văzut și eu, Daniel, în noaptea aceea focul, Apoi mă întorc în biserică să pictez, mi-am făcut mortarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și clopotele ne chemau la slujbă, În zilele care au urmat eu și Theo am pictat fără întrerupere, pe când a început școala eram gata cu bolta, zac în nemișcare în iarbă și-mi amintesc frenezia cu care picta Theo, fără cartoane, direct pe tencuiala udă, picta cu patima rece a celui ce știa dinainte totul și totuși purta crunta bătălie, Rămân în nemișcare cu ochii pe cer, soarele a coborât peste pădure și-mi trec prin minte imagini, cuvinte din zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Africa. Dar când Ashling a venit acasă cu vești glorioase de la mama lui Clodagh, conform cărora alimente urmau să fie livrate acolo, Monica a trecut la altceva și a început să plângă pentru un băiețel găsit într-o cutie de carton. —Sărmanul bebeluș, spunea ea printre hohote. Sărmanul copil, lipsit de apărare. În timp ce mama lor plângea, tatăl lor zâmbea destul pentru amândoi. Zâmbea mereu. Zâmbea generos. Avea o slujbă importantă și solicitantă. Asta îi spunea toată lumea lui Ashling: „Tăticul tău are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tâmpenii, chiuveta înțesată cu vasele adunate de-a lungul săptămânii. De necrezut chiar. Pentru o fată care o ducea atât de bine, Lisa avea o casă foarte murdară. Într-o casă dintr-un colț sumbru din Ringsend, aproape de mare, pe deasupra cartoanelor cu celofan care rămăseseră din comanda lor de mâncare indiană, Mai s-a întors către Jack și i-a spus, într-un final, ceea ce era imposibil de spus: Nu îți mai pasă destul încât să te mai cerți cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe celălalt, împărțind mai mult decât câteva bucăți de pește crud. În schimb, el și-a tras un scaun lângă biroul Lisei, și ea l-a privit cum scoate cu mâinile lui mari și sigure bețișoare, șervețele și cutii de carton din adâncurile pungii de hârtie. Punând o cutie în fața Lisei, a rupt capacul de plastic, prezentând rândurile de rulouri de pește cu un frumos: —Prânzul doamnei. Ai grijă să nu vomiți. Nu își dădea seama exact ce simțea în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
continuat să meargă. A ieșit de pe strada principală și a intrat pe alei lăturalnice și întunecoaseă poate că acesta era el. Un morman de oase fără pic de carne pe ele zăcea adunat sub o haină, pe o cutie de carton. —Scuză-mă. Jack s-a chircit lângă el și o față mică, slabă și foarte tânără s-a ridicat către el. Defensivă și înfricoșată. Nu era Boo. —Scuze, spuse Jack, îndepărtându-se. Îmi pare rău că te-am deranjat. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
începutul lui ’39 și, probabil, procesul se ținuse în toamna aceluiași an. Mă lăsă să aștept acolo și se întoarse peste vreo zece minute cu două bibliorafturi mari, legate în piele. Paginile de ziar erau lipite pe coli masive din carton negru și erau aranjate cronologic, așa că a trebuit să răsfoiesc dosarul, pagină cu pagină, de la 1 februarie până la 12 februarie, până să găsesc ce voiam. Pe 11 februarie 1939 o bandă de patru persoane a jefuit o mașină blindată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
neagră, mulată pe trup. — Da, i-am răspuns. CAPITOLUL NOUĂ Secția University era asediată de reporteri. Parcarea era plină, iar la bordură erau aliniate dubițe de la radio, așa că am parcat paralel cu una din ele, am pus sub ștergător un carton cu inscripția „Vehicul oficial al poliției“ și m-am strecurat prin cordonul de jurnaliști cu bărbia în piept, ca să nu fiu recunoscut. Figura n-a ținut. Am auzit „Buck-kee!“ și „Blei-cher!“, apoi au încercat să mă înhațe. Mi-au rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]