3,719 matches
-
podul palmei, brăzdate de scrijelituri intenționate, făcute atunci, când de față se aflau Vânătorul și Fata lui mlădie. Prin involuntara simetrie a mișcării, cealaltă mână lăsă să-i scape jos, pe pardoseala de gresie, cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată printr-un clinchet ușor de cioburi sparte. De după ușă, apăru soția Profesorului, care își plesni palmele răsunător la constatarea catastrofei. Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înalt, ușor corpolent, cu față roșie și netedă, poartă o pereche de pantaloni maro, cămașă albă și vestă cafenie, care-i acoperă pântecele rotund. În fața lui, lângă o farfurie cu trei felii de pâine prăjită unse cu brânză, aburește o ceașcă mică de cafea. Gustă precaut din cană și cu un plescăit mulțumit al buzelor, stinge țigara în scrumieră după care începe să mănânce cu poftă. Din când în când privește spre fereastra larg deschisă, acolo unde razele încă blânde ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
umăr. Majordomul apare tăcut lângă ei, purtând pe tava cu încrustații orientale cafelele pregătite din timp. Mai doriți ceva, mademoiselle? Nu, merci 28 Pierre. Poți pleca. După ce își cere permisiunea, Marius aprinde o țigară din care trage cu sete. Ridică ceașca și zgâlțâie ușor conținutul. Inspiră aroma plăcută cu nările fremătând de plăcere. Soarbe atent din cafea ca și cum ar dori să prelungească cât mai mult deliciul clipei. Vântul blând ce se joacă prin părul lui, tuns scurt, cazon, scoate la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cât de mică certitudine legată de soarta lui. Înainte mereu se amuzase copios atunci când una sau alta dintre prietenele ei îi povestea cu ochi încrezători că își văzuseră alesul sub forma unei siluete vag așternută pe fundul sau pereții unei cești de cafea. Gâsculițe credule și stupiditate primitivă, concluzionase ea atunci scurt, dar permanenta așteptare încordată și coșmarul nopților nedormite au făcut uitate acele comentarii, acum căutând aproape zilnic răspunsuri în stratul gros de zaț la îngrijorările ei. Era teafăr? Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ei. Era teafăr? Fusese cumva rănit? Căzuse prizonier? Niciodată nu se gândise la moarte, aducea ghinion și atunci când i se părea că vede nenumărate cruci negre pe smalțul alb, își alunga spaima, spunându-și că poate nu învârtise ea bine ceașca. Zâmbește firav amintindu-și că în urmă cu numai patru-cinci zile văzuse două sicrie. Simțise chiar și un iz ușor de iute-crud, specific lemnului proaspăt tăiat. Semn rău, se cutremurase ea atunci cu gândul la cine știe ce nenorocire. Dar uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nedormite de pe chipul Smarandei. Pe fața de masă albă, ajurată, bucătăreasa aranjase lângă serviciul de ceai, un coșuleț cu fursecuri și un altul cu chifle calde. Aroma dulce-acrișoară a lichidului fierbinte inundă încăperea. Mănâncă tăcuți, doar clinchetul lingurițelor și zgomotul ceștilor în farfurii tulbură liniștea. Se privesc fără a spune nimic în timp ce mâinile își continuă automat mișcările. Chiar dacă obosite, fețele lor arată împăcate și mulțumite. În plină domnie a zeului Marte reușiseră să fure un dram de fericire. Un lux rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îndelung cu pămătuful, apoi, atent și precis, trece cu briciul peste obraji. Răsuflă ușurat când termină. Reușise să nu se taie. Numai în chiloți, își încropește un mic dejun. O roșie și câteva bucăți tari de brânză. Pe fundul unei cești din chiuvetă găsește resturile cafelei surogat băută ieri dimineață în grabă. E rece și fără gust, mai mult zaț, dar decât nimic e bună și așa. O înghite cu lăcomie și bea ultima picătură exact când sună telefonul. Lung, insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dintre ele are ușa deschisă și înăuntru se văd o mulțime de dosare. În partea stângă a ușii se află o masă mică, obișnuită, pe care se vede o mașină de scris nemțească, un teanc de foi albe și o ceașcă de cafea. Scaunul cu spetează din lemn vopsit maro, în ton cu restul mobilierului, scârțâie încet atunci când rusoaica se așează și începe să dactilografieze indiferentă niște documente fără să stea cu ochii pe claviatură, dovadă a unei experiențe îndelungate. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
munca țăranilor în scop de îmbogățire! Numai marele Stalin a reușit să termine cu ei și iată-l azi, aici, cu grade pe umăr și putere de a pune în practică viziunea lui. Și o va face. Duce către buze ceașca de cafea. Soarbe zgomotos și pofticios. Mmmm, un adevărat deliciu! Nu pierdea niciodată ocazia să-și satisfacă această plăcere, alături de multe altele. Îi plăcea la București. Pentru un tânăr de douăzeci și șase de ani, sănătos și cu chef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
intimitate. Doamnă Hagiaturian, au sosit. Într-o atitudine respectuoasă, privește spătarul înalt al fotoliului din piele crem, în ton cu restul mobilierului, care nu lasă să se vadă nimic din persoana căreia i se adresează. Imediat, se aude sunetul unei cești ciocnite grăbit de farfuria din porțelan pusă pe masa joasă aflată în dreapta fotoliului. Ah, în sfârșit! Mulțumesc, Anatol. Cu o prezență aparent fragilă, doamna cu păr argintiu care-și face apariția, în jurul vârstei de șaizeci ani, pășește cu greutate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și numai ei, în țările mai liberale. De la rudimentare procese de fabricație, care au secrete, și nevoie de șansă, pentru a prinde o anumită aromă, o anumită tărie, treci, după două-trei camere, la înțelegerea mecanismelor sociale care au permis apariția ceștilor cu toartă, pentru noua băutură fierbinte, au modificat regulile de servire, tabieturile, viața lumii. Cît de banală e dependența societății moderne de endorfinele stimulate de-un mic pătrat cafeniu, de care aproape că nici o dietă nu izbutește să ne despartă
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
umilitoare. Mica noastră casă cu grădiniță mi se părea un colț al paradisului și totdeauna se întîmpla s-o găsesc aplecată asupra a ceva; știa să insufle viață lucrurilor. Toată copilăria mea am băut cafea cu lapte dintr-o frumoasă ceașcă de porțelan, cu flori roșii și albastre. Mișcările mâinilor mamei, când mi-o punea înainte, erau atât de încetinite și îmi sugerau atât de curios sentimentul că această ceașcă nu e un simplu obiect care putea fi schimbat, încît fără
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Toată copilăria mea am băut cafea cu lapte dintr-o frumoasă ceașcă de porțelan, cu flori roșii și albastre. Mișcările mâinilor mamei, când mi-o punea înainte, erau atât de încetinite și îmi sugerau atât de curios sentimentul că această ceașcă nu e un simplu obiect care putea fi schimbat, încît fără să știu de ce (fiindcă mama nu-mi spunea nimic) impulsurile mele de copil se armonizau și-mi beam cafeaua aplecat cu grijă asupra mesei. Nu obiectul mi se părea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încît fără să știu de ce (fiindcă mama nu-mi spunea nimic) impulsurile mele de copil se armonizau și-mi beam cafeaua aplecat cu grijă asupra mesei. Nu obiectul mi se părea de preț, ci sufletul mamei împrăștiat în lucruri. Această ceașcă există, cred, și astăzi, deși mama a murit... Nu toți oamenii se simt bine într-o implicare în viața obiectelor create de mâini umane destoinice care le făcuseră, pe cât era mama în a le feri, în a-și păstra bogăția
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fără fler, cu toate că serviți acum altă cauză... Du-te și mă spune că ai fost mirosit de unul și te-a înjurat... ... Trecurăm în sfârșit la masa noastră și chelnerul ne și aduse filtre, le pusese mai dinainte. Turnarăm în cești... "Ar fi prea simplu", zise Ion. "Adică?" "Să te duci să predai copiilor abecedarul." "Și de ce n-ar fi simplu?' Lucrurile sânt mai complicate", rosti el sibilinic și se ridică încet, ai fi zis ca un moșneag cu umerii încovoiați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ridică încet, ai fi zis ca un moșneag cu umerii încovoiați de atâta înțelepciune și se îndepărtă și dispăru după o perdea. Rămăsei singur câteva minute și mă uitai să văd ce făcea individul cu ziarul. Dispăruse, lăsând în urma lui ceașca de cafea pe care o băuse, ca o enigmă: era sau nu; era cel care o comandase un... Hm! gândii, Ion exagerează, nu poate un om să-și bea liniștit o cafea și să răsfoiască un ziar, fără să-l
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
studiază bine istoria, niște accidente, oceanul uman a fost aproape tot timpul zgâlțâit de furtuni, cuceriri și tiranie. E drept că mulți tirani și cuceritori au sfârșit pe eșafod, Hitler s-a împușcat!" Se opri și își turnă cafea în ceașcă. "Sînt contradicții în ceea ce îmi spui, îi zisei. Întâi o remarcă: adevărata putere nu constă în faptul de a dispune de soarta altora. Odată, la o petrecere, cineva i-a aruncat unui unchi de-al meu un pahar de vin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca și când ar fi fost normal să le găsească astfel (servitoare de mare tradiție, care nu trăncănea și n-avea curiozități care n-o priveau), iar Matilda mă privi la ceai cu un vag interes, ba chiar îmi turnă ea în ceașcă, lucru pe care alteori nu-l făcea... Totuși o vreme tăcerea se instala între noi, dar nu când era vorba de lucruri practice. Mănîncă și tu cu prietenul tău la braseria voastră, azi n-am gătit nimic, n-am găsit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Matilda ieși totuși...în rochie de oraș (o schimbase pe cea violetă, încheiată la gât, cu care își primise musafirii), își luă la revedere și rămaserăm singuri. În hol zăceau pe jos paharele sparte peste care ce căzuse pe masă, cești de cafea cu mucuri de țigări înfipte în zaț (ăsta era nesimțitul de Ion Micu, care nu văzuse sau nu-i păsase că scrumiere se aflau peste tot), sticle de vin goale pe șemineu, pahare cu vin nebăut sau pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și ce... Dar ce importanță are?..." Și după câteva clipe de intensă luciditate, când credeam că o s-o pot asculta pe Matilda ore întregi, mă trezii a doua zi pe la orele șase tot cu ea lângă mine și cu o ceașcă de bulion de pasăre în mână, zicîndu-mi că trebuie să-l înghit... Ea, îmi spuse, dimineața mă lăsase să dorm (cică dormeam fără respirație), dar că mi se mișcau ochii în cap (și imită mișcarea ochilor mei, ceva holbat), se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stăpâni unici ... Da, da, murmurai, libertatea e un triumf uman chiar în adâncuri... sânt adâncuri acceptate... pentru semenii lor... în timp ce noi, tot semeni ai noștri, fără să ne întrebe dacă acceptăm..." Și mă svîrcolii în pat, dădui la o parte ceașca Matildei și adormii iar. Mă trezii târziu noaptea în întuneric. Aprinsei veioza. Ea dormea. Ușa dormitorului era deschisă, ieșii în hol, ușa dormitorului fetiței era și ea deschisă, pesemne să audă maică-sa tot ce i s-ar putea întîmpla
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ginerele, nu că i-ar fi fost lui ceva în inimă pentru ea, dar s-o fi gândit că tot i-o mai fi rămas nevesti-sii o secvență de milă în suflet pentru mă-sa, zice: dă-i, dragă, o ceașcă de supă, să-i treacă răul care-l simte. Nu, maică, zise bătrâna, că dacă mănânc, iar m-apucă amețelile, și fata: unde nu te-ar apuca!... Și în altă zi trecea pe drum prin fața Liceului Andrei Șaguna un maior
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar crede că îți e superior, fiindcă el e cu masele, care nu l-au pus acolo de florile mărului, ci tocmai ca să te stârpească pe tine... (Domnu Jenică, ceru el chelnerului care se apropiase, mai adu un filtru, o ceașcă și bere...) Napoleon a zis că nu există idei care să reziste în fața tunurilor. Iar eu spun că nu există idei care să reziste în fața unui torționar conștient. Mie nu mi s-a întîmplat, dar s-a întîmplat altora, ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părea lui rău, adică de dat la iveală neputința lui de a înghiți astfel de subtilități, că poți fi altceva decât ceea ce vede toată lumea că ești. A fi? Se poate ascunde? "Vrei să spui, zise tata dând la o parte ceașca de cafea ca și când s-ar fi scârbit de conținutul ei pe care îl băuse, că poți tu, pentru tine, așa, să te crezi altcineva decât ești? Cine crezi, deveni el deodată agresiv, că nu se crede altcineva decât e? Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
timpul strâmb, Matilda îi spune să se culce, ea nu se culcă, îi spune să-și facă lecțiile, nu și le face, e chemată la masă, la masă sparge, cică din greșeală, ba un pahar, ba o farfurie, ba o ceașcă de ceai, iar Matildei îi e frică s-o mai pedepsească, e și mai rea după ce o pedepsește. I se face ordine în odaie, peste o oră umple odaia cu hârtii rupte, pătează totul cu cerneală, mese, cearceafuri, până și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]