3,254 matches
-
geografică a Americii de Sud, situată la sud de Tropicul Capricornului. Cu toate că această regiune include și o parte din sud-estul Braziliei, în termeni de geografie politică, cuprinde în mod tradițional Argentina, Chile, Paraguay și Uruguay. În sensul cel mai strict, include doar Argentina, Chile și Uruguay, fiind mărginit la nord de către statele Brazilia, Paraguay, Bolivia și Peru, la vest de Oceanul Pacific, și la sud de strâmtoarea ce leagă Oceanul Pacific de cel Oceanul Atlantic. Uneori Conul Sudic este considerat a fi un subcontinent al continentului America de Sud
Conul Sudic () [Corola-website/Science/318144_a_319473]
-
leagă Oceanul Pacific de cel Oceanul Atlantic. Uneori Conul Sudic este considerat a fi un subcontinent al continentului America de Sud. Conul Sudic ocupă o suprafață de 7,3 milioane km și are o populație de circa 61 milioane de oameni (Argentina - 40 milioane, Chile - 17 milioane). Cele mai mari valori ale densității se înregistrează în sud-estul Braziliei, Uruguay și partea centrală a statului Chile. Cele mai mari orașe sunt Sao Paulo și Buenos Aires. Limba principală vorbită în regiune este spaniola, din cauza colonizării spaniole din
Conul Sudic () [Corola-website/Science/318144_a_319473]
-
jucat 6 meciuri, a marcat 4 goluri, si a fost numit cel mai bun jucător al turneului. Pe 11 noiembrie 2011 timp de 32 de minute Luis Suarez a reușit un poker (4 goluri într-un meci) împotriva celor din Chile, meci contând pentru preliminariile Campionatul Mondial de Fotbal 2014. Suárez a terminat calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2014 că golgheter în secțiunea sud-americană cu 11 goluri. În noiembrie 2013, Uruguay a câștigat Iordania cu 5-0 la general într-un
Luis Suárez () [Corola-website/Science/319752_a_321081]
-
Nutria ("Myocastor coypus") este un mamifer rozător semiacvatic originar din America de Sud. Țările de origine sunt Argentina, Brazilia, Chile, Bolivia, Paraguay și Uruguay. Face parte din "Ordinul Rodentia", fiind numită și "Castor de Chile" sau "Biber de Baltă". În mediul său natural, nutria trăiește în colonii și populează zonele din jurul lacurilor care au malurile acoperite de vegetație hidrofită și
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
Nutria ("Myocastor coypus") este un mamifer rozător semiacvatic originar din America de Sud. Țările de origine sunt Argentina, Brazilia, Chile, Bolivia, Paraguay și Uruguay. Face parte din "Ordinul Rodentia", fiind numită și "Castor de Chile" sau "Biber de Baltă". În mediul său natural, nutria trăiește în colonii și populează zonele din jurul lacurilor care au malurile acoperite de vegetație hidrofită și zonele din preajma apelor curgătoare. Cuiburile lor sunt reprezentate de galerii lungi de 3-5 m, care
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
unde a obținut și doctoratul în științe PhD și unde mai târziu, în 1968 a devenit profesor titular la catedra de științe politice și sociologie. Regimul de dictatură militară din țara sa l-a silit să plece în exil în Chile și apoi în Franța, de unde i s-a permis să se întoarcă în 1968. A predat în trecut la École des Hautes Études en Sciences Sociales și la Collège de France la Paris, precum și la universitatea Paris-Nanterre, de asemenea la
Fernando Henrique Cardoso () [Corola-website/Science/319053_a_320382]
-
Alegerile prezidențiale din Chile din 2009-2010 s-au bazat pe sistemul a două tururi de scrutin, întrucat niciunul dintre candidați nu a obținut un vot majoritar în primă fază. Primul tur de scrutin a avut loc la 13 decembrie 2009. În ultimul tur au
Alegeri prezidențiale în Chile, 2009-2010 () [Corola-website/Science/319267_a_320596]
-
Politica chiliana este dominată de două mari coaliții: una de centru-stânga, Coaliția Partidelor Democrate ("Concertación de Partidos por la Democracia"), compusă din Partidul Creștin Democrat, Partidul Socialist, Partidul Democrat și Partidul Radical Social Democrat; a doua de centru-dreapta, Alianța pentru Chile compusă din Uniunea Independent Democrată și Reînnoirea Națională. Coaliția l-a ales drept candidat pe fostul președinte Eduardo Frei Ruiz-Tagle, în timp ce Alianță l-a ales pe fostul candidat la președinție Sebastián Piñera, care mai era susținut, de altfel, de noul
Alegeri prezidențiale în Chile, 2009-2010 () [Corola-website/Science/319267_a_320596]
-
a ales drept candidat pe fostul președinte Eduardo Frei Ruiz-Tagle, în timp ce Alianță l-a ales pe fostul candidat la președinție Sebastián Piñera, care mai era susținut, de altfel, de noul grup electoral Coaliția pentru Schimbare. Ambele partide ale Alinatei pentru Chile — RN și UDI — l-au ales pe Sebastián Piñera drept candidat la președinție, ambele partide fiind reunite în Coaliția pentru Schimbare. În această coaliție a intrat și Partidul ChileFirst precum și alte grupări minoritare. Coaliția Partidelor Democrate l-au desemnat drept
Alegeri prezidențiale în Chile, 2009-2010 () [Corola-website/Science/319267_a_320596]
-
20% din voturi, devenind asfel o amenințare chiar și pentru marile coaliții. Totuși el a fost desemnat candidat din partea Patidelor Umaniste și Ecologiste, cărora li s-au adăugat și grupuri mai mici de stânga, unite sub emblemă Nouă Majoritate pentru Chile pe 13 septembrie 2009. Și-a anunțat oficial candidatura pe 10 septembrie 2009. Primele dezbateri au fost organizate de TVN și au avut loc în Studio 9 în Santiago. A fost transmis în direct pe 23 septembrie 2009, la orele
Alegeri prezidențiale în Chile, 2009-2010 () [Corola-website/Science/319267_a_320596]
-
Zămora (n. 18 ianuarie 1967, Santiago) este un fost jucător chilian de fotbal. Alături de Elías Figueroa și Marcelo Sălaș, el a devenit unul dintre cei mai cunoscuți fotbaliști chilieni. A fost un membru al echipei naționale de fotbal a statului Chile jucând la Campionatul Mondial din 1998. A jucat pentru două cluburi mari din Spania, Sevilla și Real Madrid C.F. dar și pentru clubul italian Internazionale Milano. A câștigat campionatul Spaniei în sezonul 1994-1995, fiind și golgheterul sezonului. Cu Inter Milan
Iván Zamorano () [Corola-website/Science/316551_a_317880]
-
Muller, Berti Vogts sau Sepp Maier, Breitner a reușit să devină campion mondial. În chiar primul meci al Germaniei de Vest la acest turneu final, Breitner a deschis scorul pentru naționala sa în partida cu Echipa națională de fotbal a Chile. Scorul final avea să rămână 1-0, iar naționala lui Breitner avea să câștige primele puncte care au ajutat-o să ajungă în faza a doua a grupelor. În meciul cu Iugoslavia, Breitner și Gerd Muller au reușit să aducă victoria
Paul Breitner () [Corola-website/Science/316544_a_317873]
-
unde trăiește actualmente și se consacră scrisului. „Și dacă e adevărat?” cunoaște un imens succes în librării. Cartea este publicată în 36 de limbi: din China, unde este tradus în mandarină și cantoneză, trecând prin Statele Unite, Japonia, Regatul Unit, Portugalia, Chile, Argentina, Brazilia și, evident, până în România. În Franța s-a vândut în peste 3.500.000 de exemplare, fiind cea mai vândută carte a anului 2000 (conform publicației Livres Hebdo). Cel de al doilea roman al lui Marc Levy, „Unde
Marc Levy () [Corola-website/Science/316726_a_318055]
-
oară titlul de campioană a Americii de Sud. În anul 1959, timp de aproape o lună, "El Monumental" găzduiește toate cele 21 de meciuri ale Campionatului Sud-American de Fotbal găzduit de Argentina. Jocul de deschidere este cel între echipa țării organizatoare și Chile (scor 6-1), la 7 martie, în prezența a circa 70.000 de spectatori. Ultimul meci al turneului are loc la 4 aprilie, punând din nou față în fața reprezentativele Argentinei și Braziliei. Partida, la care asistă 85.000 de spectatori, se
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
9 iulie, pe același stadion, echipa Argentinei este învinsă de reprezentativă Uruguayului cu 0-1 în semifinale și este eliminată. Meciul pentru locul al treilea, din 11 iulie, dintre Argentina și Columbia (1-2), respectiv finală din 12 iulie dintre Uruguay și Chile (1-0), se disputa de asemenea pe "El Monumental". În 2011, Argentina este din nou țară organizatoare, de data aceasta pentru a 43-a ediție Copa América. Cu toate acestea, o singură partida se desfășoară pe cel mai mare stadion argentinian
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
stadionul din capitală Argentinei, în prezența a circa 60.000 de spectatori. River reușește să se impună cu 3-2, după ce în Uruguay pierduse cu 0-2. Până la urmă argentinienii vor pierde finală, în meciul care s-a rejucat la Santiago, în Chile. Zece ani mai tarziu, la 28 iulie 1976, River Plate îi are ca adversari pe brazilienii de la Cruzeiro, în manșa a doua a finalei Copei Libertadores. Pe "El Monumental", în fața unei audiențe de 90.000 de oameni, River câștiga cu
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
o influență considerabilă asupra politicilor Antarctice ale națiunilor (în special în timpul dictaturii militare sub șirurile de nealegeri ale președintelui din 1964 pînă în 1985), chiar dacă acolo nu este un cap concis despre Zona Antarctică Braziliană similar celuia al Argentinei sau Chile. În februarie 1991, președintele Fernando Collor de Mello reafirmă interesul Braziliei în regiune,în urma vizitei la baza antarctică braziliană, unde a stat timp de trei zile. El a devenit primul președinte brazilian care pune piciorul nu doar în Zona Antarctică
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
astfel de stațiuni sînt : Pe lîngă stațiunile de cercetare braziliene,în Zona Antarctică Braziliană (în special în regiunile Lívingston e as Ilhas și Rei Jorge) mai activează numeroase baze aparținînd altor state ca : Peru, Germania, Uruguay, Argentina, Marea Britanie, Bulgaria, Polonia, Chile, Coreea, China. Zona Antarctică Braziliană are o economie slab dezvoltată, ca urmare a condițiilor naturale și a poziției economico-geografice nefavorabile (inaccesibilitatea teritoriului,distanțe foarte mari față de centrele economico-culturale, etc.). Principalele ramuri ale economiei acestei zone îndepărtate o reprezintă pescuitul (pește
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
și greu accesibile. Femela depune 1-2 ouă. Acest unic reprezentant al genului "Vultur" este una dintre cele mai longevive păsări,putând atinge vârsta de 50 de ani. Condorul andin este simbolul național al mai multor țări din America Latină (Argentina, Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador și Peru) și joacă un rol important în cultura popoarelor din Anzi. Cu toate acestea, în secolul al XX-lea populația condorilor s-a micșorat semnificativ, motiv pentru care specia a fost inclusă în Cartea Roșie drept specie
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
sunt răspândiți în munții Anzi, în estul Americii de Sud. Demarcația nordică a arealului de răspândire o reprezintă statele Venezuela și Columbia, în care pasărea este întâlnită foarte rar. Spre sud, arealul include și regiuni muntoase ale unor țări ca Ecuador, Peru, Chile, Bolivia și perimetrul estic al Argentinei, până la Țara de Foc. În partea nordică a arealului condorii viețuiesc doar la altitudini de 3.000-5.000 m, în timp ce în restul arealului ei populează și arii joase — poalele munților și podișuri. La începutul
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
vârfuri alpine, cât și podișuri relativ întinse, locuri propice pentru patrulare de la înălțime. Un asemenea landșaft este numit "páramo". Uneori, condorii migrează accidental în regiuni atipice habitatului lor, cum ar fi câmpiile Boliviei vestice și ale Braziliei sud-estice, deșerturile din Chile și Peru sau pădurile de fag din Patagonia. Condorii arată spectaculos când plutesc lin la înălțimi mari, făcând cercuri în curenții ascendenți de aer cald. În timpul zborului, ei își țin aripile orizontal și drept (într-un singur plan), cu vârfurile
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
nu s-au obișnuit, au fost puse în libertate numai femelele. Experimentul a reușit și toți indivizii aduși au fost prinși și reintroduși în America Latină, locul lor ocupându-l condorii californieni. Condorul andin este simbol național al Argentinei, Peru, Boliviei, Chile, Columbiei și Ecuadorului. În ultimele patru el este și pasărea națională. Joacă un rol primordial în cultura popoarelor andice, la fel ca vulturul cu cap alb în America de Nord. Primele picturi rupestre reprezentând acest animal au apărut cu cca. 4500 ani
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
prada în gheare. Având o încărcătură spirituală apreciabilă, imaginea condorilor andini se găsește deseori pe timbrele poștale. Astfel de timbre au apărut în Ecuador în 1958, în Argentina anului 1960, în Peru pe parcursul anului 1973, în Columbia în 1992, în Chile în primul an al secolului curent și în Venezuela patru ani mai târziu. De asemenea, silueta lor este gravată pe unele monede columbiene și chiliene. Condorul andin este unul din simbolurile acestei regiuni și, de aceea, apare pe stemele mai
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
secolului curent și în Venezuela patru ani mai târziu. De asemenea, silueta lor este gravată pe unele monede columbiene și chiliene. Condorul andin este unul din simbolurile acestei regiuni și, de aceea, apare pe stemele mai multor state sud-americane: Bolivia, Chile, Columbia și Ecuador.
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
practic un documentar al vizitei lui Joan Baez la Hanoi, Vietnamul de Nord, în Decembrie 1972, timp în care ea și echipa de înregistrare au supraviețuit unui bombardament. "Gracias a la Vida" (1974) (cântecul cu același nume fiind originar din Chile și cântat de Violeta Parra) a fost un succes atât în Statele Unite cât și în America Latină. Includea cântecul "Cucurrucucu paloma". Cochetând cu muzica pop comercială cât și compunându-și propriile cântece, Joan Baez înregistrează "Diamonds & Rust" (1975), albumul care devine
Joan Baez () [Corola-website/Science/315176_a_316505]