KorAP: Find »[drukola/base=cină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...261 >

6,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945

în adâncimi de suflet, câteva reflexe terne și false... și ce comoară vede el acolo, dincolo de foietajul incolor, inodor și insipid al aparențelor... dar frumosul nu ține loc de foame și soarele se retrage repede-n amurg să-și ia cina... cerșetoarea nu și-a luat încă micul dejun... poate că mâine... ... voi înțelege care este totuși nuanța care desparte ridurile înțelepte ale bunicii lor fără nepoți de ridurile unsuroase ale cerșetoarei mele de amintiri? Dacă e să le pui pe

Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

fusese una dintre cele mai prietenoase. — Concentrează-te asupra lui aici, domnule Vultur. Iată sfatul pe care ți-l dau, încheie Virgil Jones. Nu-ți face griji în privința lui acolo. Sau a trecutului. Sau a viitorului. Fă-ți griji pentru cină și pentru bătăturile dumitale. Astea sunt lucrurile pe care le poți controla. Ați zis că o să-mi răspundeți la întrebări când o să mă fac bine, spuse Vultur-în-Zbor. Acum m-am făcut bine. — Mâine-dimineață, zise în grabă Dolores. După o noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ar fi pus laolaltă, după atâta timp, cu alte ființe umane - o schimbare binevenită față de obișnuita lui izolare. Și ar fi ceva liniștitor. Dar și să renunțe cu totul la căutare... A tăiat puiul pentru că era acolo ca să fie tăiat. Cina a avut perioade lungi de tăcere. Dolores O’Toole era cufundată în gânduri neliniștitoare. Ieșea din reverie doar ca să le ofere domnului Jones și lui Vultur-în-Zbor alte porții de pui. Vultur-în-Zbor zări în ochii ei o lumină nouă. Nu știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
voi fi absolut imparțial în cercetările mele. Este o datorie de onoare față de dumneavoastră, care m-ați găzduit. Scolasticismul dă naștere unei atitudini studioase. — Bine, bine, bine, bine, bine, rosti îmbunat domnul Gribb. — Cerule! exclamă Elfrida. Dacă luăm într-adevăr cina cu Cerkasovii, atunci trebuie să fug să mă îmbrac. TREIZECI ȘI ȘAPTE Un bărbat plin de vânătăi, într-un costum rupt, bate de șapte ori la ușa unui bordel. Exact la cea de-a șaptea bătaie ușa se dă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
după mine. Și spune-mi ce i-ai făcut de-ai transformat-o în... în ceea ce a devenit. Sprîncenele albe se ridicară puțin. — Atât de repede, spuse Grimus. Atâta grabă. Nu, prietene, nu-ți voi spune. în nici un caz înainte de cină. Cina a fost una vegetariană, ca și Grimus, dar Prepelicarul o pregătise cu atâta iscusință, încât Vultur-în-Zbor, mare mâncător de carne, nici nu observă absența acesteia. — Originile omului, spuse Grimus, sunt cele de vânător. Prin urmare - sau, vânătoarea, altfel zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mine. Și spune-mi ce i-ai făcut de-ai transformat-o în... în ceea ce a devenit. Sprîncenele albe se ridicară puțin. — Atât de repede, spuse Grimus. Atâta grabă. Nu, prietene, nu-ți voi spune. în nici un caz înainte de cină. Cina a fost una vegetariană, ca și Grimus, dar Prepelicarul o pregătise cu atâta iscusință, încât Vultur-în-Zbor, mare mâncător de carne, nici nu observă absența acesteia. — Originile omului, spuse Grimus, sunt cele de vânător. Prin urmare - sau, vânătoarea, altfel zis, urmărirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
și ea ceva. Iar atunci nu era de mirare că îi purta pică fratelui ei pentru că ajunsese până aici. Ea n-ar fi vrut să-l împartă pe Grimus cu nimeni. Grimus, la rândul lui, o trată pe toată durata cinei ca pe o creatură subumană, o ființă demnă de dispreț, iar Vultur-în-Zbor se trezi că începe să-l displacă pe ciudatul și misteriosul bărbat. Acesta îi spuse Mediei: — Trebuie să te felicit pentru tăria ta. Dar mă tem pentru tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
plini de teamă. El se gândi: Grimus are dreptate. Efectul este mai puternic aici. Ea ar putea ceda în orice moment. Așa că, în ciuda faptului că nu-l dorea pe Grimus în apropierea ei, spuse: Poate că ai dreptate. Atunci după cină, zise Grimus. Desigur, vei fi și tu de față. — îți place casa mea? întrebă nerăbdător Grimus. Foarte drăguță, îi răspunse Media. — Am construit-o ca pe un fel de altar pentru lucrurile mele preferate, zise Grimus. Pentru ideile mele preferate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

înguști decât gleznele. ÎI aruncă o privire zglobie de sub breton lui Charles de Groot. Amintindu-și de ceva, acesta se uită la ceas. Rezervarea e la opt și jumătate, nu? Da, ar trebui să mergem. Mergem ci toții să luăm cina, îmi spuse Sebastian. N-ai vrea să vii și tu? Am dat din cap negativ. —Trebuie să fiu și eu undeva la opt și jumătate. Chiar așa? Ce păcat! zise Suki. Nu prea suntem multe fete. Nu-mi dau seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
că e în regulă“. Vezi? —Dumnezeule, ești îngrozitor de pragmatică! Te-ai gândit să scrii un sitcom pentru Canalul 4? — Ai grijă. Nu batjocori mâna care te hrănește... — Da’ ce, mă hrănește de bunăvoie? Acum era rândul lui Janey să pregătească cina. Era singura mea prietenă adevărată, un editor de scenarii care lucra în prezent la un serial de comedie ajuns în mijlocul filmărilor, dar care nu mergea prea bine, în opinia lui Janey, deși l-ar fi făcut pe Eeyore să arate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
că va suna. Am răspuns la telefon cu cea mai calmă voce, lăsând să se simtă o vagă urmă de surpriză când s-a prezentat, revenind imediat la tonul inițial. (Dumnezeule, ce voce frumoasă avea!) Da, încă eram liberă pentru cină. (Am încercat să dau de înțeles că e mai degrabă un rezultat al întâmplării decât al intenției.) Pe la opt? Bine. Nu, nu voiam să ne vedem în South Kensington. (Îmi venea să vomit). St Christopher’s Place suna grozav. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
întâlnirile, m-am gândit; de ce nu mă întâlnesc mereu cu bărbați bine în baruri unde se servesc cocteiluri americane, cu scaune înalte pe care pot să stau picior peste picior într-un mod provocator și sofisticat? — Cum a fost la cină seara trecută? am întrebat. După ce m-ai dus acasă, vreau să spun. Nimic special. În afară de faptul ca James s-a îmbătat din nou foarte tare. L-ai cunoscut? —Cel care semăna cu un porc mare și roz? Zâmbi. Cam ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
unul în compania celuilalt. Folosind cu viclenie trucul la care recursesem și eu mai devreme, Sebastian nu numai că mă întrebase despre mine, dar reușea să și pară interesat de răspunsuri. Abia dacă atinsesem subiectul fascinant când am realizat că cina se terminase, iar chelnerul ne spunea: — Pot să vă mai aduc ceva? — Doar nota, mulțumesc, a răspuns Sebastian. Când ni s-a adus nota, a pus alături un card de credit argintiu și i-a înapoiat-o chelnerului. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Aș fi vrut să insiste și mi-am ieșit și mai mult din minți pentru că nu o făcea. În mod evident, nu îi plăceam. I-am întors spatele să intru în taxi. Așteaptă puțin, nu-mi ești datoare cu o cină? — A, m-am întors spre el, parcă am zis așa ceva, nu? Ei bine, ce zici de vineri? Bine, sună-mă la serviciu. —OK, noapte bună, atunci. Am intrat în taxi, simțindu-mă total deconcertată. Tâmpenia asta cu întâlnirile nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
a repetat. Capitolul VItc Capitolul VI" L-am sunat pe Sebastian abia vineri după-amiază, sperând ca toată dimineața să fi suferit în așteptarea telefonului meu, dar am fost dezamăgită: avea o voce enervant de relaxată. —Așadar, te mai scot la cină în seara asta? am întrebat. — De fapt, a spus, știu că ar trebui să faci tu cinste, dar mă gândeam că poate ai vrea să vii la mine. Vrei să spui că ai să gătești tu cina? — Ei bine, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
până acolo să trag cu ochiul. Ce o să mâncăm? —Crostini întâi, apoi friptură de ton la grătar cu un sos de fasole neagră, a răspuns lejer ca și când ar fi spus „hamburgeri“. —Vai! Mai bine nu ai veni la mine pentru cină, decât dacă îți plac sendvișurile la toaster. — Oh, deții unul dintre acele aparate speciale de făcut sendvișuri? Nu, nu am nici toaster. Le fac în cuptor. Sunt bune, dacă nu ești pretențios. Am făcut o pauză. —De fapt, poate ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
unul dintre acele aparate speciale de făcut sendvișuri? Nu, nu am nici toaster. Le fac în cuptor. Sunt bune, dacă nu ești pretențios. Am făcut o pauză. —De fapt, poate ar fi bine să nu vii pe la mine la ora cinei. Avea un efect negativ asupra libidoului meu să îl văd cum gătește. Nu am fost un fan al bucătarilor celebri, dar îmi place când văd un bărbat bine preparând o mâncare delicioasă pentru propria mea delectare, degetele lui delicate desfăcând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
plină de plăcere. —Ah, am spus, tremurând din cap până în picioare. Sebastian... —Ce e? Și făcu ceva care nu poate fi spus, care m-ar fi făcut să sar în sus dacă nu m-ar fi ținut el. — Arde cumva cina? —Îți pasă? Mă strânse și mai tare. — Nu prea. De fapt, nu, deloc. I-am mușcat din nou buza de jos. Fiorii de excitație îmi treceau atât de repede pe șira spinării, încât credeam că mă conectase la o priză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
păreai a fi deranjat de asta... am îngânat eu. —...urma să spun că tocmai am fost invitat de Suki Fine la sărbătorirea celor douăzeci și patru de ani ai ei și ai Belindei. Sir Richard ne scoate pe noi, toată gașca, la cină. Am întrebat dacă pot să te aduc și ea a spus că sigur că da. — Ce drăguț, am spus pe un ton blând. Și chiar vorbeam serios, mai mult decât și-ar fi dat el seama; era ocazia perfectă pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
parte pe Sir Richard, iar de cealaltă, pe Minor; James Rattray-Potter era suficient de departe ca să nu-mi cauzeze neplăceri și m-am amuzat singură evitând intenționat privirile lui Sebastian, care încerca cu disperare să-mi atragă atenția. La finalul cinei, am avut impresia că are de gând să se urce pe scaun și să-mi facă semne. —James își face un bine, observă Simon Grenville - nu-i puteam spune „Minorul“, suna prea stupid - în timp ce respectivul se înfigea cu voluptate într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
clar că și el gândea același lucru. Dar nu mi-am imaginat că logodna va avea o viață așa de scurtă cum a avut de fapt. O nefericită alegere de cuvinte, având în vedere circumstanțele. Capitolul 9tc " Capitolul 9" După cină, ne-am îndreptat către un club din Kensington, care era plin de clone ale lui James Rattray-Potter, numite Toby, Jamie și Harry; mari, cu fețe cărnoase, roz, cu bărbiile deja coborând pentru a se transforma în fălci, atârnând spre corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
știi multe despre ce se întâmplă pe aici, i-am răspuns imediat. Oamenii vorbesc cu mine, mi-a răspuns ușor. Îmi place să ascult. Și apuci să spui ceva despre tine? L-am întrebat cu înțelegere, amintindu-mi că la cina de ziua fetelor preferase să întrebe decât să răspundă, spunând hotărât că viața lui era mai puțin interesantă decât a mea. Din anumite motive, încercarea de a-l sensibiliza a reușit repede. A devenit alb ca varul. Bolborosind ceva despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
devreme. Aș dori cecul, totuși. —Cecul? părea nedumerit. —A doua jumătate din plata pentru sculptură. Așa cum ne-am înțeles la instalare. O expresie de viclenie se întinse ca mucegaiul pe fața lui fălcoasă. — Păi, poate putem discuta despre asta la cină diseară. Până la urmă, acum sculptura nu este instalată, nu-i așa? — Ceea ce nu este din vina mea. Fapt demonstrat și de Poliție. Mă săturasem de atâta joacă. — Credeam că dumneavoastră sau Sir Richard achiziționați instalația simbolic, pentru a-i susține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
sugerat să bem ceva după slujbă, dar am primit același răspuns. Mi-a spus că de fapt nu știe când va fi liber. Părea că mai are puțin și-mi închide. Eram la fel de bine-venită ca o halcă de miel la cina unui vegetarian. Mă întrebam dacă ăsta e rezultatul dictaturii lui Richard Fine: fără îndoială că a făcut cunoscut angajaților băncii, așa cum îmi făcuse și mie, că odată Charles îngropat, misterul morții lui ar trebui să aibă aceeași soartă. Fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
să vorbesc din nou cu Belinda Fine. Am alungat însă această idee. Nu voiam ca familia Fine să știe cât de mult sunt interesată de moartea lui Charles, și era foarte posibil ca ea să-i anunțe pe toți în timpul cinei. Probabil deja ajunsesem prea departe cu ea. Nici nu mă întrebam de ce vreau să știu cine l-a omorât pe Charles. Cui dăduse drumul sculpturii mele în capul lui nu îi păsase dacă voi fi sau nu trasă la răspundere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]