3,278 matches
-
actualele Germania, Franța, Ungaria, Olanda, Danemarca, Suedia și Rusia. În aceste peregrinări el a cules multe date utile, nu numai de la medici, chirurgi și alchimiști, dar și din contactele pe care le-a avut cu evrei, țigani, moașe, călăi, bărbieri, ciobani și ghicitoare. A adunat informații prețioase, atât din mediile cele mai înalte ale societății, de la cei învățați, ca și de la cei neștiutori și era văzut adesea printre căruțași și vagabonzi, pe șosele și prin hanuri, situație care a determinat pe
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
pentru a-i pedepsi după o lege nescrisă pe cei doi tovarăși ce l-au ucis și jefuit. Sursa principală de inspirație a romancierului a fost balada populară „Miorița” din care a preluat simbolul, structura epică, conflictul între cei trei ciobani și perseverența femeii care pornește în căutarea ciobanului ucis. Autorul s-a inspirat și din alte două balade populare culese de Vasile Alecsandri pe la mijlocul secolului al XIX-lea: „Șalga” - din care a preluat exemplul unei curajoase ciobănițe ce pornește în
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
pe cei doi tovarăși ce l-au ucis și jefuit. Sursa principală de inspirație a romancierului a fost balada populară „Miorița” din care a preluat simbolul, structura epică, conflictul între cei trei ciobani și perseverența femeii care pornește în căutarea ciobanului ucis. Autorul s-a inspirat și din alte două balade populare culese de Vasile Alecsandri pe la mijlocul secolului al XIX-lea: „Șalga” - din care a preluat exemplul unei curajoase ciobănițe ce pornește în căutarea unei cete de hoți și se răzbună
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
ecranizat într-un film "film omonim", regizat de Mircea Mureșan după un scenariu propriu. Premiera oficială a filmului a avut loc în octombrie 1969. Plecat la Dorna în preajma sărbătorii Sfântului Dumitru (26 octombrie) pentru a cumpăra niște oi de la niște ciobani de pe Rarău, Nechifor Lipan nu se mai întoarce la casa lui de pe măgura Tarcăului și nu mai dă niciun semn de viață. Soția sa, Vitoria, începe să se neliniștească deoarece oierul nu lipsise niciodată de acasă, în ultimii douăzeci de
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
mare de douăzeci de zile. El nu se dusese nici la popasul de iarnă al turmelor de oi din satul Cristești (din apropiere de Iași) aflat pe balta Jijiei, unde urma să plătească taxele de pășunat, nutrețul animalelor și simbriile ciobanilor și să se întoarcă apoi acasă cu fiul său, Gheorghiță. Perioada de întârziere depășește o lună, iar Vitoria visează într-o noapte că Nechifor traversa călare, spre asfințit, o întindere de apă și începe să bănuiască că acesta a murit
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
I.L. Caragiale. Balada „Miorița” se remarcă printr-o atitudine de neputință, de resemnare și de împăcare cu soarta, omul simplu aflându-se într-o incapacitate de a se opune destinului care i se hărăzește. Unii critici au văzut în atitudinea ciobanului moldovean o expresie cristalizată a blândeții ancestrale a poporului român, un defetism nejustificat și inexplicabil. Romanul "Baltagul" respinge această mistificare antipatriotică, prezentând cazul unei femei simple care nu cedează în fața necazurilor și luptă pentru izbânda dreptății, răzbunând moartea năpraznică a
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
În toponimia acestor plaiuri chiar s-a păstrat un luminiș, la buza pădurii, cunoscut sub numele „La mănăstire”, nume parcă predestinat să brăzdeze veacurile tulburi spre zorii unei renașteri. Cei care poposeau fie și pentru cîteva clipe în acest loc, (ciobani, pădurari, localnici), simțeau un fior duhovnicesc aducător de pace și liniște lăuntrică. Simțămînt firesc, cîtă vreme pămîntul acesta era îmbibat de sîngele sfințit al martiriului acelor călugări. Așa se face că în anul 1991 un colectiv de fruntași evlavioși ai
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
conducerea Ungurească de la 1860 de când s-a înființat până la 1919, Mănăstirea, dar sub tutela sârbească adție bisericească. 2) Biserica s-a sfințit la 1862, de protopopul sârb 1862, în inscripție se vorbește de Episcopul de la Vârșeț. 3) Ioța Văegariu, păcurar (cioban) în 1858, când a auzit minunea în văzduh, săvârșirea Sf. Liturghii, fără să vadă nimic, și sunet de clopote. Lăsând în adestarea, a mai colindat cu oile pe acolo, și a mai auzit, asemenea de mai multe ori, a pus
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
nu vom mai reveni asupra lor. Una dintre primnele minuni legate de locul unde a fost întemeiată mănăstirea se referă auzirea unor sfinte cîntări liturgice de către martori oculari, care mai târziu devin ctitori ai mănăstirii. Unul dintre aceștia a fost ciobanul Ioța Văegariu care era cu oile în 1858, cînd a auzit minunea săvârșindu-se în văzduh, Apoi a auzit cântările îngerești din nou tot pe acel loc și a pus o icoană într-un paltin. Într-una din “cronicile sale
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
care aparține de comuna Cârligele, este un vechi lăcaș de cult ortodox, al cărui istoric nu este complet elucidat nici acum. O legendă spune că mânăstirea ar fi luat ființă încă din secolul al XV-lea (perioada 1464-1469), când doi ciobani originari din Dobrogea, Anufie si Irapalie "Dălhăuș", au văzut în inima pădurii o lumină neobișnuită și au auzit un glas spunându-le: Aici este izvorul darurilor Mele". Cei doi frați au înțeles că Maica Domnului dorește să se înalțe un
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
ține de legendă. Asezarea monahală a funcționat până în anul 1959, când a fost dezafectată și a fost reînființată în anul 1990 ca așezământ de maici. Legenda spune că pe la jumătatea secolului al XV-lea au venit pe dealurile astea doi ciobani din Dobrogea. Trei nopți la rând au văzut o flacără în pădure. Și li s-a arătat Maica Domnului, care le-a spus: «Faceți aici o biserică întru pomenirea mea cu hramul Izvorul Tămăduirii, să se vindece sufletește și trupește
Biserica de lemn din Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312443_a_313772]
-
Tămăduirii, să se vindece sufletește și trupește cei care se vor ruga aici»". Biserica au ridicat-o cu ajutorul unui ucenic al Sfântului Nicodim de la Tismana, iar altarul l-au făcut acolo unde se arătase flacăra. Unul dintre cei doi frați ciobani s-a calugărit luându-și numele de Amfil. S-a dus la Constantinopol și acolo a primit în dar, de la Patriarh, o icoană care se spune că a fost pictată de Sfântul Apostol Luca. "Se poate să fi fost făcută
Biserica de lemn din Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312443_a_313772]
-
prin munți la Mănăstirea Pângărați, ocazie cu care a ajuns la schitul Hangu și la schitul Durău. Deși erau flămânzi, ei au plecat de la Hangu la Durău, unde, după ce s-au rătăcit pe drum și au fost călăuziți de un cioban, au aflat că nu se găsește nimic de mâncare. Ei au făcut drumul înapoi la Hangu, unde au mâncar „ca lupii din Valahia”. Printre cei care au trecut pe la Durău se află și scriitorul Alexandru Vlahuță (1858-1919). El și-a
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
se cuvin a fi amintite: trifoiul sălbatic, „lipitoarea” ("Viscaria vulgaria"), „sunzuenele”, scăunelele numite și „scaonu popii” ("Dianthus carthusianorum"), sulfina, chimul, ochiul boului, pojarnița, sunătoarea, arnica, păpădia, clopoțeii și bujorii. Prin ogoare și miriști cresc: iarba roșie, trei frați pătați, traista ciobanului, urda vacii, rocoina, rapița sălbatica, neghina, cicoarea, cocoșeii, știrul, loboda, „purecii” (turița), pălămida, volbura, mohorul, costreiul, pirul, ceapa ciorii, laptele câinelui, susaiul, „iarba scumpă” (colilia) și cânechioara. Specifice pentru lunca Oltului sunt: macul, iarba lui tati ("Pulmonaria augustifolia"), codâia, lintița
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
câini de origine europeană, care nu au un astfel de istoric, fiind produși prin intervenția omului cu scopul de a controla turma (acest tip de activitate necesitând un câine obedient cu o statură medie și corp mobil)-, ci câini de ciobani (Hirtenhunde-germ., Shepherd dogs-engl.) care au o origine mult mai veche, având menirea de a apăra turma de prădători (inclusiv oameni),-selecția făcându-se natural și fiind caracterizați printr-o statură impozantă, agresivitate și independență. Numele băștinaș este "Volkodav" (câinele lup
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
turma de prădători (inclusiv oameni),-selecția făcându-se natural și fiind caracterizați printr-o statură impozantă, agresivitate și independență. Numele băștinaș este "Volkodav" (câinele lup), dar în Rusia este cunoscut sub diminutivul "ovcharka" (овчарка,-rus) care înseamna pe undeva câinele ciobanului. Hrănirea Ciobănescului Caucazian reprezintă un eveniment zilnic (pe lângă atenție, tandrețe și implicarea în diverse activități fizice) prin care stăpânul își ia angajamentul de lider alfa și asigură cu responsabilitate o alimentație adecvată câinelui. Deoarece câinele este o specie înrudită cu
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
de pecenegi.. Unul din cele câteva cuvinte posiblil cumane păstrat în limba romana este béci (-uri), cu înțelesul de subsol, pivniță. În secolul al XIX-lea interesul romantic pentru "barbarii" cumani este resuscitat. O bizară dar implauzibilă conexiune între mocani (cioban din regiunile muntoase a căror "patrii" originare se situează în imediata vecinătate vestică respectiv sud-estică a Țării Făgărașului) și cumani era vehiculată de Gheorghe Asachi care scria în 1843: Mai recent, interesul în cumani și pecenegi a fost reanimat de
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
secolul al XIX-lea. Cercetătorii au stabilit că Curtea Veche a suferit diverse rezidiri și refaceri de-a lungul timpului, începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea până la Vlad Țepeș, de la Basarab cel Tânăr și până la Mircea Ciobanul, de la Matei Basarab până la Constantin Brâncoveanu. Conform urmelor arheologice păstrate a fost identificată prima cetate a Bucureștilor, o cetățuie situată pe malul nordic al Dâmboviței. Situată pe un mic promontoriu, pe o suprafață de 160 mp, cetatea construită din cărămidă
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
păstrat peste 30 de astfel de documente) din Cetatea Bucureștilor. O dovadă pentru cele amintite anterior este un document emis, în anul 1506, din "minunatul scaun al Bucureștilor". Biserica curții, denumită ulterior Biserica Curtea Veche a fost construită de Mircea Ciobanul.
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
Mordechai, în vârstă de 9 ani, a fost unul din puținii supraviețuitori ai masacrului, alături de fratele său Hâim și sora sa Hanna. El a scăpat, sărind de la etajul al doilea al casei părintești. Între asasini s-a numărat și un cioban care a lucrat în slujba familiei, precum și un polițist care era singurul din zona care posedă o armă de foc. Măcelul de la Motza, în care au pierit părinții lui Mordechai,un frate și două surori, precum și doi oaspeți ai familiei
Mordechai Maklef () [Corola-website/Science/310172_a_311501]
-
din epoca bronzului, precum și din perioadele mai recente din secolele VIII - VI î.Hr. până în pragul epocii romane. Legenda spune că demult, înainte de întemeierea Țării Românești, într-o poiană spre marginea de miazănoapte a nesfârșitului Codru al Vlăsiei, a poposit un cioban, Moș Ploae, împreună cu cei 7 feciori ai săi cu turmele sale. Găsind aici iarbă bună pentru oi, dar și ceva pământ rodnic pentru agricultură, nu a plecat mai departe, ci a construit case pentru el și pentru copii lui, întemeind
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
ca toporani în luptă cu pădurea. Așezarea a apărut probabil în prima jumătate a secolului XIV-lea din mileniul trecut, cam în vremea cuprinderii acestor locuri între hotarele tânărului stat Țara Românească. Poate că întemeietorii Ploieștiului au fost într-adevăr ciobani, trecând cu turmele pe un tradițional drum de transhumanță, „"Calea Oilor"”, astăzi o importantă arteră a orașului unde se află sediul poliției municipale. La fel de bine se poate ca acești primi locuitori să fi fost și țărani, fugiți de prin satele
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
de seducătoare ar fi această ipoteză, nu a găsit nici ea prea mulți sprijinitori. Cei mai mulți s-au raliat ipotezei pe care au îmbrățișat-o și Nicolae Iorga, aceea că numele orașului ar veni de la un strămoș comun, acel Moș Ploe, cioban sau țăran. În sprijinul ei a fost adusă analogia cu formarea multor localități din țară, ca și faptul că în cele mai vechi mențiuni se găsește scris „Ploești” și nu „Ploiești”. Potrivit unei alte legende, spre sfârșitul secolului al XV
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
a obținut domnia cu ajutorul Habsburgilor. Pătrunde în Țara Românească prin Banat cu o armată compusă din mercenari (haiduci, de aici și porecla sa) unguri și poloni, precum și din boierii din tabăra antiotomană, refugiați în Transilvania datorită prigoanei inițiate de către Mircea Ciobanul. Lupta cu domnul s-a dat la Mănești (Prahova) pe 15 noiembrie 1552 și s-a încheiat cu victoria lui . Mircea Ciobanul fuge la Giurgiu, apoi trece Dunărea la turci. În decembrie primește steagul de domnie de la sultan, în urma negocierilor
Radu Ilie () [Corola-website/Science/309766_a_311095]
-
sa) unguri și poloni, precum și din boierii din tabăra antiotomană, refugiați în Transilvania datorită prigoanei inițiate de către Mircea Ciobanul. Lupta cu domnul s-a dat la Mănești (Prahova) pe 15 noiembrie 1552 și s-a încheiat cu victoria lui . Mircea Ciobanul fuge la Giurgiu, apoi trece Dunărea la turci. În decembrie primește steagul de domnie de la sultan, în urma negocierilor purtate cu trimisul acestuia. Pe plan intern, se remarcă prin alcătuirea Sfatului Domnesc numai din boieri pribegi ce formau tabăra antiotomană, rivali
Radu Ilie () [Corola-website/Science/309766_a_311095]