3,293 matches
-
clătinat din cap. — Probabil va trebui să aștepți mult un taxi. Vă duc eu. E în drum spre casă. Am pregătit-o amândoi pe Fiona, ajutând-o să-și pună două pulovere groase peste rochie, șosete groase de lână și cizme. Când am terminat, arăta ușor ridicolă. Am purtat-o pe jumătate în brațe, pe jumătate a coborât pe picioarele ei scara și în câteva minute eram în sclipitorul Renault albastru al doctorului. Încercam să-mi păstrez calmul, dar am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
servitorii, Michael așteptă un timp înainte de a se lansa în prima replică. — Nu pot spune că am o impresie foarte bună despre clima de aici, zise chicotind nervos. Data viitoare, cred că o să-mi aduc o pelerină de ploaie și cizme. — Ce-i mai rău abia de-acum încolo o să vină, i-o reteză Pyles. Michael căzu pe gânduri. — Te referi la vreme, presupun. Diseară vor fi furtuni, murmură el. Tunete, fulgere și ploaie să te orbească, nu altceva, destulă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pământul e pârjolit de iarnă. Cum în acest ceas depărtat de soare nu crește nimic comestibil în sânul maicii noastre pământul, tot creștinul îl privește indiferent și-l tratează cu dispreț, zvârlindu-i în obraz orice nu-i face trebuință. Cizme vechi, moloz, oase, sticle, cutii, lighene crăpate, pungi, înghețat bocnă, pământul nu poate primi și nu poate ascunde nimic și până la vară când or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-l vezi? Nu, nu-l văd. Uite, e bărbatul cel înalt cu părul blond și lung de i atinge umerii, cu cămașa cea cu flori. Cu cămașa din borangic și cu brâul lat, cu ițarii de culoarea untului și cu cizmele din piele biulgher. Îl vezi cum poartă înainte? Ia te uită cum se uită lumea la el. Cum, el e ? Da, el este, cu nevastă-sa. Da′ ce costume naționale au amândoi, că nu mai are nimeni ca ei. Și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
umerii rotunjiți sub tunica lejeră pe care o purta, cu patru cartușe mari prinse pe piept În locul unde ar fi trebuit să se afle buzunarul stâng, de aici coborî la mâinile mari, arse de soare, la pantalonii terfeliți și la cizmele jegoase și Înapoi la fața lui roșie. Observă cum rumeneala feței era Întreruptă de dunga albă pe care i-o lăsase pe frunte pălăria Stetson, atârnată acum de unul din stâlpii ce susțineau cortul. — Ei, să bem pentru leu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întâmplă dincolo de greabănul taurului, dar totuși mai erau tipi scunzi și el n-a reușit să se impună publicului. Dintre picadori, primul era un tip cu față de vultur, Încărunțit, slăbuț, dar cu picioare și mâini de oțel, care purta mereu cizme de văcar și bea prea mult În fiecare seară, aruncând ocheade tuturor femeilor din pensiune. Celălat era un uriaș cu fața smeadă și frumoasă, cu părul negru ca al indienilor și cu mâini enorme. Amândoi erau picadori excelenți, chiar dacă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În fața lor zâmbind, cu profilul său vulturesc Încărunțit. — Un torero, zise unul din preoți către celălalt. — Și Încă unul tare, zise picadorul, zâmbindu-și și părăsind camera În haina lui cenușie, strânsă pe talie, crăcănat În pantalonii strâmți, Încălțat cu cizmele de văcar cu toc, care bocăneau pe podea. Trăia În lumea mică, limitată, a profesiei sale, care se manifesta prin eficiență individuală, nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-și potrivi pălăria În hol, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aia bună. Nu de asta oribilă, cu vorbe. Vrei să bem ceva? Soarele a apus deja. — Crezi că ar trebui să bei? Eu o să beau una. Să bem amândoi. Molo, letti dui whisky cu sifon! — Ar trebui să-ți pui cizmele, ca să nu te muște țânțarii. — Mai Încolo, după ce-o să fac o baie... Se-nsera și ei beau și chiar Înainte să se-ntunece complet, când nu mai era destulă lumină ca să poți trage după ceva, o hienă trecu pe câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
strofocă o dată și apoi se opri. Nu mai putea merge, zăpada se așezase pe șine Într-un strat solid. Furtuna care se abătuse asupra muntelui făcuse crusta de zăpadă tare ca scândura. După ce și-a ceruit schiurile, Nick Își băgă cizmele În lăcașul de metal și strânse clema puternic. Sări din funicular Într-o parte, pe zăpada tare, apoi se Întoarse dintr-o săritură, se ghemui și, Împingându-se-n bețe, Își dădu drumul pe pantă. Profilat pe albul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tocmai Încercase unul din caii lui Razzo, asta după ce venise de la Torino la patru dimineața și luase un taxi direct spre grajduri, și, În timp ce soarele Începea să se ridice peste roua care acoperea totul, eu Îl ajutam să-și scoată cizmele, apoi Își lua o pereche de teniși și toate bluzele alea și Îi dădeam drumu’. — Hai, puștiule, Îmi zicea În timp ce Își Încălzea gleznele În fața vestiarului jocheilor, hai să-i dăm drumu’. Apoi făceam poate un tur de stadion, cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sleit și atunci nu-și putea menține greutatea fără alergătură. Îmi aduc aminte că eram odată la San Siro și Regoli, un macaronar mic de statură care alerga pentru Buzoni, a ieșit din padoc după ce se cântărise și, lovindu-și cizmele cu cravașa se Îndrepta spre bar ca să bea ceva rece. Și taică-miu, care se cântărise și el și ieșise cu șaua sub braț, roșu la față, obosit și cu costumul de mătase cam strâmt, Îl privea pe tânărul Regoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ajuns la vestiarul jocheilor, Între copaci; și lumea era adunată și acolo, dar omul de la ușă Îl salută din cap pe tata și intrarăm; toți Își făceau treaba pe-acolo, se-mbrăcau, Își trăgeau bluze peste cap, alții Își trăgeau cizmele și mirosea fierbinte, a transpirație și a vaselină. Lumea se adunase afară și privea Înăuntru. Bătrânul se așeză lângă George Gardner, care-și trăgea pantalonii, și-l Întrebă „Care-i treaba, George?“ pe cel mai firesc ton, pentru că n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
piciorul drept ridicat pentru a-l feri și căzând În stânga pentru a ține calul Între el și taur. Cum calul era săltat În aer și slăbit, se prăbuși, cu taurul Înfigându-și coarnele În el; picadorul Îl Îmbrânci bine cu cizmele și se trase Într-o parte, așteptând să fie ridicat și scos de acolo. Manuel lăsă taurul să se-nfigă În calul prăbușit. Nu se grăbea, picadorul era-n siguranță. În plus, Îngrijorarea Îi făcea bine unui picador de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse John. — Te-aștepți să le facă plăcere să spună „Grüss Gott“. — Nu-ți răspund niciodată. Ne-am oprit În drum, ca să ne uităm la paracliserul care Înfigea lopata În pământul proaspăt afânat. Un țăran cu o barbă neagră și cizme Înalte din piele stătea lângă mormânt. Paracliserul se opri din săpat și Își Îndreptă spatele. Țăranul cu cizmele Înalte Îi luă lopata și continuă să umple mormântul - presăra pământul egal, ca un grădinar care presară bălegarul. Săparea mormântului părea nefirească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oprit În drum, ca să ne uităm la paracliserul care Înfigea lopata În pământul proaspăt afânat. Un țăran cu o barbă neagră și cizme Înalte din piele stătea lângă mormânt. Paracliserul se opri din săpat și Își Îndreptă spatele. Țăranul cu cizmele Înalte Îi luă lopata și continuă să umple mormântul - presăra pământul egal, ca un grădinar care presară bălegarul. Săparea mormântului părea nefirească În dimineața aceea de mai. Nu-mi Închipuiam cum ar putea muri cineva. — Imaginează-ți cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În bucătărie. Înăuntru, lumina soarelui se răsfrângea În paharele goale de pe masă. John se culcă cu capul pe coate. Uitându-mă pe fereastră, văzui doi bărbați care urcau treptele hanului. Intrară În sală. Unul era țăranul cu barbă și cu cizmele lungi. Celălalt era paracliserul. Se așezară la masa de lângă fereastră. Fata veni la ei. Țăranul nu dădu vreun semn c-ar fi observat-o. Își pusese mâinile pe masă. Era Îmbrăcat Într-o uniformă militară veche, peticită la coate. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Încăperea. Nimeni nu vorbea când intrarăm și ferastra de la ghișeul de bilete era Închisă. — Nu vrei să-nchizi ușa aia? spuse cineva. M-am uitat să văd cine vorbise. Era unul dintre albi. Purta pantaloni din piele de cerb și cizme de cauciuc, ca tăietorii de lemne, și, ca și restul tipilor, avea o cămașă-n carouri, Însă nu purta șapcă; fața Îi era albă și mâinile la fel, albe și mici. — N-ai de gând s-o Închizi odată? — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ei bine, aceste cuvinte se pierdură în depărtare odată cu individul care o și luase la picior spre Kenya, unde se anunțase un maaare concurs de alergat dotat cu certificate de depozit bancar și pește marinat. Priviți-vă deci, stimabililor talpa cizmelor, pantofilor și, mai sigur, a picioarelor, și dacă sunt în bună regulă, aliniați-vă la start. Odată cu creșterea prețurilor la respirat de aer, alte nenumărate bucurii vă așteaptă. ZAMBINELE CU MAGIUN Bună ziua. Dumneavoastră vindeți aici ? Bună ziua. Eu. Aveți dicție. Nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
MOȘ Y 66 Noapte de Crăciun frumos așezată peste cuplul Ionescu de la șase, ambii sforăind lin și monoton după tactul pendulei. Și ne-am opri aici cu descrierea dacă n-ar apărea din nimic al treilea personaj, un individ cu cizme roșii, barbă albă, rubașcă roșie, mustață albă, căciuliță roșie, nas roșu și mai roș și pe dincolo. După ce îi trage o pereche de palme părintești domnului Ionescu și un singur ghiont doamnei, personajul zice: Bună seara. Copiii dorm? Sigur că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
revers și, dacă o întoarceți, invers.Alături de aceste calități, pasta noastră mei e și neagră pentru pantofi negri și marou pentru cei respectiv marou, fiind translucidă, deci un produs inteligent numai pentru cetățenii cu pantofi, ghete, sandale, șlapi, clapi și cizme inteligente. De unde și expresia: Bă, ești o cizmă!, adică “bravo!, îți merge mintea, ai un IQ dat naibii!”Numa’astăzi și numa’aku, pentru tot săracu, dintr-o primă șarjă promoțională, vă putem oferi gratuit câte un borcan Bom Bom-Beo
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
calități, pasta noastră mei e și neagră pentru pantofi negri și marou pentru cei respectiv marou, fiind translucidă, deci un produs inteligent numai pentru cetățenii cu pantofi, ghete, sandale, șlapi, clapi și cizme inteligente. De unde și expresia: Bă, ești o cizmă!, adică “bravo!, îți merge mintea, ai un IQ dat naibii!”Numa’astăzi și numa’aku, pentru tot săracu, dintr-o primă șarjă promoțională, vă putem oferi gratuit câte un borcan Bom Bom-Beo dacă răspundeți cu un da afirmativ la întrebarea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
se mai produce curcubeul, scînteia, așadar electricitatea. Drept rezultat, bătrînii nu mai detectează pe nimeni și nimeni nu-i mai detectează, se trece peste ei cu pantoful, cu seninătate, cu mătura și privirea pierdută-n sus, În gînduri, cu detașare, cizma de senator, drezina, Mercedesul, testamentul, treierătoarea, dricul. Nu mai emit acel bîzÎit constant specific tensiunii umane una probabil alternativă, nu mă pricep, ceea ce nu mă Împiedică să exclam În fiecare dimineață Înainte de-a mă trezi: „Mare invenție, curentul electric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
strîns În jur de douăzeci de creații ale lui Dumnezeu care muncesc și luptă, la care se adaugă mulți cetățeni pașnici. Lovesc cu sete, cu cruzime, cu ce pot. Fără milă. Se frîng coaste. Sar canini, urletele sînt astupate cu cizma de cauciuc. Sonor: Călușarii. Tot mai tare. După două, trei minute, din grămadă este scoasă victima, un trup inert, dezarticulat, fără cămașă, acoperit de sînge, cu răni deschise pe spinare, ochii tumefiați și capul atîrnînd Într-o parte, și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
voi scrie diseară. Pentru că ea este Helena, femeia misterioasă de curînd sosită-n oraș cu dorința de-a se răzbuna pe Gene Hackman, care-i ucisese tatăl Într-o Conversație pierdută. În acest scop, actrița poartă cămășuțe de noapte adezive, cizme negre, și-l omoară. C-un glonț obișnuit, ce produce Însă-n pieptul lui Gene o gaură prin care trec razele solare, spectatorul se bucură că s-a făcut dimineață și pleacă acasă În regia lui Sam Raimi. Că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
BRCE, s-a născut tipografia, parc-am fi cretini in corpore. Dar lămurirea cea mai devastatoare vine abia acum. „O investiție se face nu cu bani, ci din Încredere, din capacitatea de-a gîndi vizionar.” Ca să reușești, „trebuie să Încalți” cizmele de cauciuc al șantierului, „În demnitatea de a nu cerși și a pune mîna pe lopată”. Cum spunea un antic. Iată, bravi cititori sau ce sînteți, cheia reușitei În stil românesc. La Început cauți o Întîmplare. Apoi cazi Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]