3,262 matches
-
în principal prin dezvoltarea limbii albaneze în domeniul textelor și publicațiilor bisericești, în principal în regiunea catolică din nord, dar și în cea ortodoxă din sud. Reformele protestante au vitalizat speranțele pentru dezvoltarea unei limbi și tradiții literare locale când clericul Gjon Buzuku a adus în albaneză liturghia catolică, încercând să facă pentru albaneză ceea ce făcuse Luther pentru germană. "Meshari" de Gjon Buzuku, publicat în 1555, este considerată a fi prima operă literară scrisă în albaneză. Există dovezi fragmentare datând dinainte de
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
este Biserica Greco-Catolică Ucraineană, care practică aceleași tradiții spirituale și liturgice ca și ortodoxia, și recunoaște primatul papei ca lider al creștinătății. Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene este arhiepiscopul Sviatoslav Șevciuc. În Ucraina există de asemenea 863 de comunități romano-catolice, 474 clerici și un milion de credincioși romano-catolici. Grupul formează aproximativ 2,19% din populație și constă preponderent din etnici polonezi, care trăiesc mai ales în zona de vest a țării. Creștinii protestanți formează și ei 2,19% din populație. Numărul protestanților
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
ales în zona de vest a țării. Creștinii protestanți formează și ei 2,19% din populație. Numărul protestanților a crescut mult după independența Ucrainei. Uniunea Evanghelică Baptistă din Ucraina este cel mai mare grup, cu peste și aproximativ 3000 de clerici. A doua biserică protestantă ca mărime este cea penticostală cu , peste 1500 de biserici locale și peste 2000 de clerici, dar există și alte grupuri și uniuni penticostale care împreună numără peste , cu peste 3000 de biserici locale. Sunt și
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
mult după independența Ucrainei. Uniunea Evanghelică Baptistă din Ucraina este cel mai mare grup, cu peste și aproximativ 3000 de clerici. A doua biserică protestantă ca mărime este cea penticostală cu , peste 1500 de biserici locale și peste 2000 de clerici, dar există și alte grupuri și uniuni penticostale care împreună numără peste , cu peste 3000 de biserici locale. Sunt și multe școli penticostale cum ar fi Seminarul Teologic Penticostal din Liov și Institutul Biblic Kiev. Printre alte grupuri se numără
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
criticată și pentru bogăția excesivă și pentru luxul personal al prelaților. Biserica susținea bipolaritatea culturală și sexuală pentru a motiva superioritatea clerului. Vârsta de căsătorie a fost ridicată la 30 de ani, obligând membrii societății să trăiască în celibat, astfel, clericii nu mai puteau argumenta că aveau o "viață neprihănită" justificând privilegiile față de laici. Mulți preoți trăiau în concubinaj, iar călugării erau imorali. Mulți indivizi din rândurile clasei de mijloc din orașe, ce erau centre meșteșugărești și comerciale, au fost instruiți
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
rândurile clasei de mijloc din orașe, ce erau centre meșteșugărești și comerciale, au fost instruiți și educați să obțină capacitatea de a scrie și citi. Laicii umaniști și artiștii și-au cultivat spiritul ce a contribuit la monopolul cultural al clericilor. Rata alfabetizări a crescut, astfel, mulți indivizi puteau avea acces direct la biblie, facilitând traducerea cărții sfinte în limba vorbită, interpretarea proprie a conținutului și răspândirea acesteia prin intermediul tiparului. Tiparul a avut un rol important în cadrul mișcării reformiste, datorită climatului
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
zone ale Europei, au apărut și s-au cristalizat idei reformiste, precum cele afirmate cu forță de Luther, ce susținea ""sola fide"" (mântuirea prin credință), sacerdoțiul universal (orice creștin era un preot, nu mai era necesar rolul de mediatori al clericilor și al bisericii dintre umanitate și divinitate) și ""sola scriptura"" (autoritatea bibliei, care reprezenta unică sursă a credinței). Martin Luther (1483-1546) a intrat în viață monahală în 1505, în urma unei experiențe personale, fiind surprins de o furtună și a promis
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
învățământul bisericesc, fiind ridicat nivelul cultural al clerului catolic, care putea să combată cu argumente teologice și intelectuale ideile reformatorilor. Un rol major l-au avut seminariile pentru formarea preoților, precum și colegiile iezuite ce asigurau un învățământ de calitate destinat clericilor și laicilor. A fost stabilită obligația preotului de a predică o dată pe săptămâna în limba vorbită, pentru a spori influență învățământului bisericesc asupra credincioșilor. Arhitectura bisericilor se modifică, punând în evidență amvonul de unde vorbea preotul comunității credincioșilor, plasat în centrul
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
nou ocupată de Iosif I. Însă lupta dintre partidele bisericești-iosifenii, adepții patriarhului, și arseniții, cei care nu puteau da uitării depunerea lui Arsenios (mort de multă vreme) și îl acuzau pe Iosif de uzurparea puterii-continua să frământe societatea. Pentru concilierea clericilor neastâmpărați a trebuit să fie convocat un sinod special la Adramyttion. La drept vorbind, lui Andronic II nu-i mergea la patriarhi, care, în timpul domniei lui, s-au schimbat de 10 ori (luându-i în considerație și pe cei întronați
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
la vârsta de un an. În timpul succesorilor lui Carol al XIII-lea, Frederic I și Adolf Frederic, Suedia a trceut prin așa-zisa Epocă a Libertății. Puterea politică aparținea în întregime Parlamentului (Riksdag), instituție formată din patru camere: a nobililor, clericilor, burghezilor și țăranilor. Constituționalismul suedez e adesea comparat cu sistemul parlamentar din Anglia secolului al XVIII-lea, dar în practică ele erau foarte diferite. Adolf Frederic, tatăl lui Gustav, a fost descris de un contemporan englez ca având „titlul de
Gustav al III-lea al Suediei () [Corola-website/Science/317531_a_318860]
-
în 1607 de către arhimandritul Mesrob din Caffa și păstrat la Biblioteca Mechitariștilor din Veneția, este menționat episcopul Hovhannes Secvți ca „episcop al orașului Iași”. În biserica „Sf. Maria” din Iași, episcopul Anton Serepkoienț a hirotonit la 9 august 1646 pe clericul Bedros din Cozlav ca preot și la 20 decembrie 1646 pe Simeon (fiul lui Selfiyar) ca preot și pe Hagop ca dascăl. După cum relatează N.A. Bogdan, domnitorii Moldovei au dat comunității și bisericii armenești din Iași diferite privilegii, unele hrisoave
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Culturii și Cultelor. Lucrările au fost finalizate în octombrie 2008. Biserica armenească din Iași a fost resfințită la 26 octombrie 2008 de către Karekin al II-lea, Catolicos de Ecimiadzin și Patriarh Suprem al tuturor armenilor. La această ceremonie au asistat clerici ai Bisericii Armene din România (printre care și arhiepiscopul Dirayr Mardichian al armenilor din România și Bulgaria), reprezentanți ai administrației centrale (senatorul Varujan Vosganian, ministru al finanțelor), reprezentanți ai administrației locale (prefectul Marius Bodea și primarul Gheorghe Nichita), reprezentanți ai
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
dus la o evoluție separată și total independentă a Bisericii Ruse. Fiodor a murit în 1598 fără să lase un moștenitor, ceea ce a dus la stingerea dinastiei Rurikide. Boris Godunov a hotărât atunci convocarea "Zemski Sobor", (adunarea națională a boierilor, clericilor și oamenilor de rând), care l-au proclamat țar. O serie de facțiuni boierești au refuzat însă să accepte această decizie. A urmat o serie de evenimente care a zdruncinat profund Rusia. După o serie de ani secetoși și de
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
care-l avea, ascultând spovezi și ajutându-i sufletește pe toți credincioșii care veneau la el. Paralel, în contextul care era cel pe care-l trăia, cu ajutorul câtorva colaboratori, lucra la coordonarea tuturor inițiativelor apostolice care-i implica pe creștini, clerici și laici, astfel încât misiunea și acțiunea Bisericii să se întindă peste tot. Pallotti era convins de importanța carității și de punerea ei în aplicare de către toți catolicii pentru a aduce "Vestea cea Bună" tuturor. Astfel, în 1835, a fondat "Pioasa
Vincenzo Pallotti () [Corola-website/Science/318065_a_319394]
-
mișcare inițiată de către monahii unei mănăstiri franceze ce aparținea Ordinului Călugărilor Benedictini, fondată în anul 910 la Cluny. Reforma a luat amploare grație abaților de acolo, care erau pioși și cu o voință de fier. Accentul se punea pe celibatul clericilor și pe lupta cu simonia (termen provenind de la Simon Magul și presupunând vinderea de funcții bisericești și de bunuri spirituale). Papa Grigore al VII-lea a imprimat, însă, mișcării și o direcție politică: noua superioritate morală trebuia să îi caracterizeze
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
-lea a imprimat, însă, mișcării și o direcție politică: noua superioritate morală trebuia să îi caracterizeze și pe conducătorii laici. După acest moment, în special în Sfântul Imperiu Roman, papii au pretins controlul asupra monarhilor și s-au opus numirii clericilor de către împărat. Inițial, această reformă a urmărit să purifice biserica de bunurile și influențele lumești, dar, după ce a intervenit Papa, reforma a urmărit mărirea puterii papalității. Controversa investiturii reprezintă o perioadă de lupte între împărații germani și papii de la Roma
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
trage membrii parohiilor antiohiene (și grecești) în propria jurisdicție. Criza Ben Lomond din 1998, în care o parohie antiohiană din California s-a rupt în două, dintre care, ulterior, una a aderat la Patriarhia Ierusalimului (inclusiv prin re-hirotonirea unora dintre clerici), a dus la exacerbarea acestor tensiuni. Drept urmare, începând cu 2 mai 2003, clerul american antiohian a primit interdicție de la Mitropolitul Filip (Saliba) de New York, de a mai sluji împreună sau de comuniune cu clerul de Ierusalim american (totuși, clerul de
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
a început ca o rezistență pașnică împotriva legilor anticatolice. În vara anului 1926 a izbucnit războiul civil. Luptătorii catolici cunoscuți și cu numele de „cristeros” au declanșat lupta împotriva guvernului central pentru încetarea represiunilor împotriva bisericii, împotriva arestării și executării clericilor, împotriva formațiunilor înarmate a bisericilor schismatice, a secularismului, socialismului, masoneriei, șamd.
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
cincime din totalul populației estoniene (care fusese în cea mai mare parte luterană începând de la ocupația Estoniei de către Suedia în sec. al XVI-lea) era creștină ortodoxă, sub autoritatea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Existau 158 de parohii și 183 de clerici în Biserica estoniană. Exista și o catedră de teologie ortodoxă la Facultatea de Teologie a Universității din Tartu. În Petseri se găsea o mănăstire, două schituri în Narva și Kuremäe, o egumenie în Tallinn și un seminar în Petseri. Străvechea
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
ortodocși din Estonia ocupată au fost astfel regrupați într-o simplă eparhie sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse. Chiar înainte de a doua ocupație sovietică din 1944 și dizolvarea Sinodului estonian, întâistătătorul Bisericii, Mitropolitul Aleksander a plecat în exil împreună cu 21 de clerici și aproximativ 8000 de credincioși ortodocși. Biserica Ortodoxă a Estoniei în Exil, al cărei Sinod s-a reorganizat în Suedia și-a continuat activitatea în conformitate cu statutul său canonic precedent până la restabilirea independenței Estoniei în 1991. Înainte de a muri, în 1953
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
Sinod s-a reorganizat în Suedia și-a continuat activitatea în conformitate cu statutul său canonic precedent până la restabilirea independenței Estoniei în 1991. Înainte de a muri, în 1953, mitropolitul Aleksander și-a transformat comunitatea în exarhat al Patriarhiei Ecumenice. Majoritatea episcopilor și clericilor care au rămas în țară au fost deportați în Siberia. În 1958 a fost ales un nou Sinod în exil, iar Biserica Estoniei s-a reorganizat în Suedia. După destrămarea Uniunii Sovietice, au apărut divergențe în sânul comunității ortodoxe din
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
a Bisericii Ruse din Beijing a fost binecuvântată cu un cler evlavios și învățat. S-au făcut numeroase traduceri de materiale religioase în chineză. Misiunea a publicat patru volume de cercetări în domeniul sinologiei în anii 1850 și 1860. Doi clerici au devenit binecunoscuți studențior în domeniu, Părintele Yakiuf Bichurin, și arhimandritul Palladius, care a realizat și un dicționar foarte valoros. Răscoala boxerilor în 1898-1900, o revoltă antioccidentală și anti-misionară din China, a generat atacuri violente asupra convertiților la creștinism. Și
Biserica Ortodoxă Chineză () [Corola-website/Science/318218_a_319547]
-
în Cartea de Rugăciune,comună în serviciile Bisericii Angliei și hirotonirea episcopală pentru toți miniștrii. 1664,Actul de Rugăciune:a interzis adunările religioase a mai mult de cinci persoane în afara auspiciilor Bisericii din Anglia. 1665,Actul Cinci Mile:a interzis clericilor de a locui la o distanță mai mare de 8 mile. Astăzi,Biserica Anglicană este stabilită biserica Angliei,o biserică distinctă de când cu așezarea sub conducerea Elisabetei I(cu unele întreruperi pe perioada secolului al XVII-lea).Monarhul britanic este
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
prima regiune care i-a sprijinit cererea la tron, cea de la Västergötland , și una în Småland. Gustav a lucrat pentru a ridica impozitele, la sfârșit feudalismul și a adus Reforma în Suedia, înlocuind prerogativele proprietarilor de terenuri locale, nobili și clerici, cu guvernatori numiți și episcopi. Domnia sa de 37 de ani, care a fost cea mai lungă domnie a unui rege suedez până la acea dată, a prins o pauză completă nu numai cu supremația daneză a Uniunii dar și cu Biserica
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
să voteze), au avut drept combatante două mari partide: Partidul Unit (PU), condus de Prim Ministrul Jan Smuts, care era și protopop și Partidul Național Reformat (PN, sau 'Herenigde Nasionale Party' în limba Afrikaans), condus de Daniel Francois Malan, un cleric olandez reformat (protestant). În timpul acestei bătălii politice, atât PU cât și PN au format coaliții cu alte partide mai mici. PU s-a aliniat doctrinei de stânga, aliindu-se cu Partidul Muncitoresc , iar Partidul Afrikaner, pentru a susține drepturile populației
Alegeri legislative în Africa de Sud, 1948 () [Corola-website/Science/319664_a_320993]