4,383 matches
-
nevoia să-și capete un loc în rândul științelor, motiv pentru care au încercat să ofere o viziune obiectivă asupra literaturii pe care au vrut s-o categorizeze, să o includă în anumite tipare. Numai că literatura refuză, în general, clișeele, se opune, prin însăși structura ei, integrării riguroase în astfel de categorii. Literatura este o expresie a subiectivității umane, este poate și motivul pentru care creatorii înșiși au refuzat adesea integrarea lor forțată în astfel de grupări. S-a vorbit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca fiind una de tranziție sau ignorarea de către cercetători a unor studii recente care proiectează deceniul al V-lea într-o altă lumină. Deși articolul este o critică virulentă la adresa celor care s-au mulțumit să preia niște sintagme, niște clișee de interpretare fără să încerce să identifice tocmai acele elemente care pot defini perioada amintită ca fiind una de sine stătătoare, nu pare să ofere o alternativă, rămânând o trecere în revistă a ideilor pe această temă. În pofida reținerilor manifestate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se regăsește în aceste texte care, de fapt, compilează structuri, motive specifice literaturii populare și le adaugă fraze-slogan din "lupta de clasă". Dacă nu am cunoaște adevărul, textele lui Dan Deșliu ar putea să pară adevărate parodii atât prin deformarea clișeelor literaturii populare, cât și prin accentuarea excesivă a caracterului didactic, moralizator al lor. De altfel se discută despre deceniul al V-lea ca despre unul caracterizat prin bătălia dintre două formule lirice: literatura "turnului de fildeș"53 și literatura pentru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
exprimate în numărul anterior i se substituie, în articolul Proză pentru poeți, afirmarea tranșantă a necesității reorientării poeților care s-au izolat de comunitate în "turnul lor de fildeș" și care continuă să scrie o poezie desuetă. Sunt refuzate astfel clișeele literaturii. Și de data aceasta, luna (mult ridiculizată de avangardiști și nu numai) este transformată într-un simbol al poeziei sentimentale, meditative de o calitate îndoielnică. Cotidianul va fi așadar preferabil avânturilor imaginației, chiar dacă "și printre oameni ai voie să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întâlni astfel de cronici, ci chiar și în acest prim număr. Astfel, la rubrica Cronica Muzicală, sub titlul Despre stagiunea 1938-1939, se comentează critic ultima stagiune, concluzia: aceasta nu a adus aproape nicio noutate. Se adaugă o discuție despre anumite clișee, reguli care apar în coloanele unor ziare: Există astfel obiceiul - notează Silvian Iosifescu - să se încheie periodic un soiu de bilanț, care să înșire cu minuțiozitate - și în general elogios - lista activităților și evenimentelor desfășurate în domeniul respectiv; zeci de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
așteptările. Dacă raportăm realismul pe care îl promovează Geo Dumitrescu în articolele sale la propriile poezii, înțelegem că acest realism nu are nimic de-a face cu redarea fidelă a realității (opera sa nu este una mimetică), ci cu depășirea clișeelor vetuste și căutarea unor modalități lirice noi, cu o pendulare între concret și abstract: "Odată o să-mi ceri mai mult: (...)/ să te las să-ți speli mîinile în apele sufletului". În același număr, apare și un text al Elenei Diaconu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cel de-al doilea articol prin care Ion Călimară își exersează talentul de pamfletar sau, mai bine zis, de parodist. Pentru că, dacă în primul articol sesizam apropierea de Arghezi, în Malec rezonanțele caragialiene sunt mai pronunțate. O bună parte dintre clișeele literaturii eroice, gândiriste sunt ironizate: Malec are ochii verzi, ochi a căror vedere determină poetul să-i asocieze cu "absolutul mistic al cleștarului ceresc", Malec se lasă cucerită abia după ce e plimbată prin mahalale și i se recită versuri "de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
scrise pentru divertisment. Se cere de la creatorii de literatură sinceritate și inteligență 156. Nu mai este însă o negare a literaturii anterioare, ci o încercare de punere la punct a celei contemporane. Se refuză tiparele de creație, încadrarea în anumite clișee menite să asigure o literatură "de succes"157. E un refuz al epigonismului ("nu invocăm formule consacrate și autoritare, oricât de inactuale sau prestigioase ar fi") și o pledoarie pentru arta autentică, care nu devine modalitate de propagandă a unor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cel estetic, abia numărul al treilea clarifică acest aspect, aici militându-se spre un "nou realism", pentru o subordonare a literaturii față de social sau cum se precizează pentru o atenție mai mare acordată acestui domeniu. Apropierea de viață, renunțarea la clișeele literaturii absolutului nu reprezintă numai o consecință a adoptării unei ideologii de stânga, ci un act de sincronizare cu unele orientări literare ale epocii - amenințarea unui nou război dusese în Europa și la transformări în plan literar. În Albatros se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îndrăznelii,196 chiar și atunci când autoritățile îi restrâng această libertate. Poezia, literatura nu înseamnă, în opinia sa, "scris frumos" pentru că acesta se dovedește a fi lipsit de autenticitatea necesară transmiterii unor emoții puternice. Poezia care literaturizează viața servindu-se de clișee de exprimare este o dovadă de lașitate și, în linia demistificatoare a avangardei, Caraion cere o poezie "fără prejudecăți", a adevărului "în pielea goală"197. Deși recunoaște eventualele pericolele care pândesc o literatură inspirată din viața mulțimii, crede că aceasta
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
evident menirea de a-i contraria pe cei care mai asociau încă limbajul poetic cu enunțurile în stil înalt. Poza boemă este caracteristică lui Stelaru, dar e aici și o încercare de a da autenticitate sentimentelor exprimate, de a refuza clișeele și a se folosi de un limbaj curent (apropiat de cel al lui Miron Radu Paraschivescu). Poeziile închinate Eumenei se constituie din fragmente meditative, din reverii în care ambiguitatea elementelor constitutive este principala tehnică de compunere a imaginarului poetic. Distrugerea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
am să te pot bate niciodată." (Scrisoare nouă). Textul se constituie tocmai pe înșelarea, am spune chiar fentarea orizontului de așteptare. Eul liric adoptă o convenție literară, aceea a epistolei, ar trebui să fie o scrisoare de dragoste, dar respectarea clișeului literar se oprește aici. Are câteva elemente ale tradiției poetice, visul comun, promisiunea, motivul sărutului, dar toate se transformă în elemente accesorii ale unui cadru bulversant. Se refuză și clișeul superiorității artei ("voi lăsa fleacurile astea rimate, ca să-ți fac
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ar trebui să fie o scrisoare de dragoste, dar respectarea clișeului literar se oprește aici. Are câteva elemente ale tradiției poetice, visul comun, promisiunea, motivul sărutului, dar toate se transformă în elemente accesorii ale unui cadru bulversant. Se refuză și clișeul superiorității artei ("voi lăsa fleacurile astea rimate, ca să-ți fac plăcere"), demitizarea atinge și sacrul, "așteptând să plouă peste ele Dumnezeu - latifundiarul/ urina lui gratuită și binecuvântată". Repetițiile formale sau semantice întăresc discrepanța dintre așteptare și oferta lirică. Sunt o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
teama de a se pierde într-un univers poetic fad din punct de vedere expresiv. De altfel, e de precizat că poemele erotice și nu numai sunt violente ca expresie mai ales în creația de tinerețe a poetului, revolta contra clișeelor literare, de gândire, de raportare la lume, la universul sentimental se estompează mai târziu. Poezia devine curgere, alunecare, imaginile se încheagă sub ochii cititorului, există aici o metamorfozare continuă în genul în care se înlănțuie imaginile fantasmatice sau cele ale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tragismul surprins de tabloul lumii în suferință: "fiecare pat creștea c-o floare" și explicitarea metaforei în final "hemoragii de jar puneau în gură/ mari garoafe roșii pe sicriu..." Sunt, în acest poem, imagini de o cutremurătoare concretețe, demitizând vechi clișee literare - și generația aceasta pare să fi reușit să reinventeze motivul lunii integrându-l într-o varietate uimitoare de contexte - și accentuând suferința tocmai prin sublinierea neputinței de exteriorizare: "Luna cât un jnep, cât o femeie,/ atârna la geamuri - buruiană
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Alteori se prezintă decăderea morală, fie direct, fie indirect, ca expresie a unui refuz de a găsi o cale de salvare a eului creator sau a lumii ("sufletul meu nu mai are haine și umblă-n pielea goală ca femeile", Clișeu, "fetele gem noaptea lângă șanțuri/ cu inelul pântecului gol", "după hanuri mucede, întruna/ sânurile se pupă, șoldurile țipă.", Mahalale) și imaginile sacralității sunt mutilate, nu există ideal sau idealizare ("Maica Domnului sluțită avea ochi de castane", Corespondență pe un arbore
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o ipostază a circarului care strigă/ invită adunarea la un spectacol care se vrea apropiat de cel al bâlciului, e o alunecare voită spre derizoriu. În mod paradoxal însă renunțarea la idealizarea trăirilor, a experienței are ca efect desprinderea de clișeele literare care duceau la banalizarea anumitor teme, motive, structuri expresive. Ceea ce devine laitmotiv într-un text precum Biliard nu va fi o structură metaforică evidentă (deși textul nu duce lipsă de astfel de secvențe), ci elemente exclamative, emotive sau conative
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ce căuta: iar ultima noastră reacție/ rămâne netezirea acestui pântec, desproprietărit parțial de buric", Memorie). Prin violența limbajului și prin mesajul transmis, Caraion amintește de literatura avangardei, pentru că regăsim și aici ideea de a înlătura orice prejudecată, de a elimina clișeele de gândire și de exprimare, inutile și mutilante, omul nu mai are nevoie de un "translator" care să-i explice realitatea sau să o transfigureze. Cangrenă sintetizează în lungile sale enumerări trăsăturile principale ale spațiului citadin ("Atât:/ cenușiu, moarte, urât
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unei generații care își cere dreptul de a-și exprima starea nevrotică cauzată de trăirea cu acuitate a unui prezent așezat sub semnul lipsei de ideal, de valori. Abundă elementele care sugerează starea nevrotică generată de o lume închistată în clișee ("disprețuim cumințenia reumatică/ a inșilor bolnavi de centimentri pătrați." - Antreul poemului). Antreul poemului se apropie astfel ca structură și expresie de manifestele avangardei. E un refuz al tradiției poetice și o afirmare a necesității unei poezii lipsite de prejudecăți, de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
veștede/ de care visătorii anină caligrafia romantismului pe cer". Nu e aici un dispreț al peisajelor lunare, ci un refuz al clișeizării literaturii. Poeții acestei epoci concep oarecum înaintea postmodernilor o posibilitate de înnoire a sferei poeticului tocmai prin rediscutarea clișeelor și prin aducerea lor în prim-plan. S-a încercat găsirea unor surse pentru starea lirică sau pentru imaginarul poetului, s-a remarcat adesea amalgamul de procedee, de imagini prin care se constituie textele tonegariene. S-a afirmat chiar că
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care sunt afișați indicii certitudinii, ostentație care tinde să provoace tocmai impresia contrară, aceea că universul (real sau imaginar) e lipsit de certitudini ("evident", "categoric"), adverbul "cum" care fixează contextul sugerează, în fond, pendularea spiritului uman între o serie de clișee care-i definesc existența, inclusiv raportarea sa la necunoscut se înscrie în linia cutumelor. Textul e interesant și pentru modul în care se preia o imagine care a făcut carieră în literatură și se transpune într-un alt registru. Astfel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca paiul grâului". Se păstrează și ceva din tonalitățile exersate de grupul de la Sibiu, o impresie de deplasare în spațiul legendei, al visului care anunță onirismul de mai târziu. Revolta e până la urmă împotriva încremenii lumii în tipare, totul e clișeu și orice atitudine, orice cuvânt, orice scriere nu reușește parcă să scape de mania asta a stereotipiilor. O revoltă cu atât mai ciudată se produce aici cu cât ea nu presupune încercări violente de schimbare a lumii, ci cufundarea în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
răspândea nasturi cu scuturări rare". Sentimentele umane sunt transpuse asupra universului perceput în mod obișnuit ca inanimat. Nu e aici doar o figură de stil, ci o modalitate de a contrui universul poetic, alternativă preferată reducționismului uman și pierderii în clișee. Absurdul lumii e reflectat în răsturnările de imagine, textul renunță la coerență în favoarea unui imaginar care continuă parcă jocurile avangardei, dar scopul pare a fi acela de a se sublinia absurdul existențial. Nimic nu mai are logică, de altfel amalgamarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Oscilația între siguranță și îndoială tinde să devină modalitate primordială de constituire a discursului poetic. În acest caz, poemul alternează interogații, îndoieli, cu axiome. Numitorul comun îl constituie însă dorința de a răsturna prejudecățile, pentru că elementele în legătură cu care există deja clișee de gândire, de exprimare, de asociații sunt luate în răspăr, sunt puse sub semnul întrebării. Evidența este privită cu suspiciune. Și nu intră în această discuție doar evidențele/ adevărurile lumii contemporane, ci și axiomele/ clișeele literare. E ca într-un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
elementele în legătură cu care există deja clișee de gândire, de exprimare, de asociații sunt luate în răspăr, sunt puse sub semnul întrebării. Evidența este privită cu suspiciune. Și nu intră în această discuție doar evidențele/ adevărurile lumii contemporane, ci și axiomele/ clișeele literare. E ca într-un joc în care lectorului i se servesc jumătăți de texte poetice pe care, bazându-se pe experiența de lectură anterioară, ar trebuie să le completeze și ar fi tentat să o facă recurgând la asociațiile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]