5,610 matches
-
În timpul zilei În timp ce În cursul nopții fugarii erau maltratați cu mijloace de tortură sofistificate Încât sărmanii urlau de durere cerând ajutor...! O parte din tinerii arestați ce trecuseră temporar prin celula lui Tony Pavone, vorbeau puțin, suficient de timorați, trăind coșmarul Încercării nereușite. Nu se știe din ce motive Însă, tânărul fugar Mateianu Viorel a rămas În arestul miliției aproape două săptămâni, timp În care Tony Pavone a reușit să-și formuleze o imagine dureroasă despre Exodul tineretului român către granița
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
victoria finală din 9 Mai 1945, iar Hitler se va sinucide blestemând România pentru trădare și cu gândul la arma atomică care nu a reușit să-i aparțină pentru a instala crematorii pe Întreaga planetă, fapt ce-i va produce coșmaruri și după moarte...! În ce privește Japonia, care nu cerea armistițiu, luptând În continuare În Asia producând morți și distrugeri materiale, la 6 August 1945, Aliații au aruncat din avion bomba atomică asupra Hiroșimei iar două zile mai târziu asupra orașului Nagasaki
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
viața umană și ce rămânea. Nu puteai fi un Înțelept nemișcat, demodat. Trebuia să te instruiești. Trebuia să fii destul de tare pentru a nu fi terorizat de efectele locale ale metamorfozei, pentru a trăi cu dezintegrarea, cu străzi nebunești, cu coșmaruri murdare, monstruozități aduse la viață, dependenți de droguri, bețivi și perverși ce-și sărbătoreau disperarea la vedere, În mijloc de oraș. Trebuia să fii În stare să suporți Încâlcelile sufletului, imaginea dizolvării crude. Trebuia să fii răbdător cu stupiditățile puterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se veșteji. Fu obligat să cedeze, să se confrunte cu anume lucruri de nesuportat. Aceste lucruri nu se supuneau controlului. Trebuiau Îndurate. Deveniseră o putere Înăuntrul lui căreia nu-i păsa dacă el le putea suferi sau nu. Viziuni sau coșmaruri pentru alții, pentru el evenimente la lumina zilei, În deplină conștiență. De bună seamă că Sammler nu fusese martor la lucruri refuzate tuturor celorlalți. Alții trecuseră prin ceva asemănător. Înainte, și după. Mai ales noneuropenii aveau un mod mai tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de îngrijorare, știi. O să găsim noi ceva. Nu, nu, a zis ea, deodată plină de regret. Nu trebuia să mă reped la tine. — Nu-ți face griji, am zis. A dat din cap. — Săraca de tine, Barbara, probabil e un coșmar să trăiești cu mine zilele astea. — Nuuu, am zis, ridicându-mă să pun de ceai, absolut deloc. După ce am luat un ceai și m-am gândit că probabil și-a revenit din acea criză, am plecat la magazin să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
parc-ar fi fost mai bine să nu mai respiri decât să nu iubești destul pe cineva. Jina a deschis ochii și-a dat pilota de-o parte. Trebuia să facă două drumuri ca să-și trezească fiul pentru școală. Deși coșmarurile de copil ale lui Danny se potoliseră, în majoritatea dimineților, băiatul încă se mai trezea cu ochii încețoșați și morocănos. Danny avea unsprezece ani, dar deseori, peste noapte, Jina îi găsea lumina aprinsă în cameră. Clopoțelul pentru întârziați sunase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rămas doar un scâncet. Jina a cumpărat casa din Danville și n-a mai reușit să-și aducă aminte cât de abruptă era linia orizontului la cascada Salmon. Singura legătură cu trecutul care nu s-a risipit au reprezentat-o coșmarurile lui Danny - mai întâi au fost urletele, apoi plânsetul, apoi insistențele aproape iritante că bărbatul era acolo, era chiar acolo, nu-l vezi ? Nu-i auzi pașii care scârțâie a ud pe covor ? Nu vezi bălțile unde a stat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu vocea sugrumată. O să vrea să știe totul despre tatăl lui. Tu ești singurul tată pe care l-a cunoscut, a spus ea, dar fără să-l privească în ochi. Sudoarea pe care o ștersese de pe fruntea fiului ei în timpul coșmarurilor fusese rece ca apa de râu și albastră. N-am vrut ca tu să ... Mike și-a retras brațul și și-a coborât mâna de-a lungul gâtului. Am crezut că eu o să fiu cel care-o să-ți ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi făcut fără nici o problemă, ba chiar cu bucurie - de pildă să-i dea copilului biberonul - Alice se cocoșa de spate, mușchii gâtului i se încordau, iar palmele îi transpirau. După ce bunica s-a împușcat, mama lui Alice a reluat coșmarul de a fi progenitura unei poetese, în vreme ce Alice suferea din cauza rușinii de a vedea în moartea bunicii un act inevitabil, ba chiar aproape o ușurare. Amândouă au trecut prin toate etapele doliului, inclusiv prin aceea pe care nimeni nu îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
respectiv. Ahmad s-a strecurat tiptil pe lângă una din lateralele cabanei, înspre stocul generos de lemne pentru foc. Pe linia orizontului, incendiile pornite de el străluceau mai slab decât înainte. Cu toate că auzise zumzetul avioanelor-cisternă, pagubele erau încă minime. Până și coșmarurile lui erau ineficiente - fiecare pădure pe care o incendia se regenera ca prin farmec, fiecare necredincios pe care-l distrugea se ridica și mai puternic prin copiii lui. Asemenea lui Khidr, Ahmad se simțea cel mai aproape de Dumnezeu în pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și răutatea pierdeam bunătatea și candoarea potrivnic mi-era totul agățat de unghia neputinței mele Lucifer mă tragea în Infern fără far pe țărm obosisem să lupt cu umbre în pereții destinului visele prevesteau sorți pe șine fiecare noapte era coșmar ochii încărcați de durere lăcrimau rochia de mireasă și-a scuturat creta a rămas o rochie de doliu. am coborât atunci în adâncul ființei mele unde mai pâlpâia flacăra speranței și a iubirii lumânarea drumului regăsit am aprins la troița
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sau pe o răsuflare de vânt cât de toamnă îmi este mie că rostirea mi-e fără cuvânt să-ți scriu pe o rază de lună când nopții îi alungă abisul și tu nu mai vii ca o zână doar coșmarul îmi bântuie visul să-ți scriu pe clipa ce bate cât ne-am irosit noi amândoi să le uit apoi pe toate nescrise ramână teancuri de foi poete mă risipesc în cercul care se strânge se tot strânge un punct
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă ce trage să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere și furt mizerie mentală voi mai știți de lumea astrală vise coșmaruri raiul visat în iad s-a schimbat ecoul nostru și el confiscat copil al timpului pierdut născut dator din pântec vândut. Eternul neant mă înalț spre neant pe calea întinsă a eternului privesc în jos și-mi continui drumul purtat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Băh, tu n-ai somn? l-am întrebat frecându-mi ochii cu grijă ca să-l pot studia. Ți-am zis să ieși la înviorare și tu continui să dormi? Cine ești tu ca să-mi spui ce trebuie să fac? Sunt coșmarul tău de aici, spuse el încercând să-și înfigă mâna în capul meu. Am eschivat dându-mă după unul din paturile etajate care erau peste tot în încăpere și când a ajuns suficient de aproape de mine, l-am lovit fără
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
consumau în neputința care-l încerca. Îl simțeam în mâinile mele din ce în ce mai moale când deodată cineva strigă speriat: Șase, șase... vine grăsanca! I-am dat drumul din strânsoare și întinzându-i mâna, l-am ajutat să se ridice. Eu sunt coșmarul tău de azi dacă n-o să ne înțelegem... Cine ești mă, țigane? întrebă pedagoga uimită. Sunt un ghinionist, i-am răspuns și ca răsplată am primit o palmă peste obraz. Sper că a fost o întâmplare, i-am zis scrâșnind
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mai pierdut, și i-am răspuns în șoaptă: Am venit să învăț... să repar un pendul... Ce să faci mă? întrebă Marius care râdea cu gura până la urechi. Hai scoală, că ai visat urât! Meseria asta văd că-ți produce coșmaruri. Am tras adânc aer în piept de parcă ieșisem de sub apă. Aveam fruntea plină de broboane de transpirație și stăteam ghemuit cu spatele la păturile de lână care înțepau prin pijama ca o barbă nerasă. Cearșaful de pe pat mi se adunase la picioare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
la înmormântare și eram la o școală unde aveam să învăț cum se repară un ceas, fiindcă timpul trecutului nu-l mai puteam repara. Visasem cumva sau de fapt îmi amintisem ce cautam departe de casă. Când o să scapi de coșmaruri? m-a întrebat Marius. Când o să pot să mă desprind de lumea din care vin. Uitându-mă la tine cât ești de plăpând, mă întreb ce te-ai face dacă ai fi condamnat să trăiești cu mine acolo? Poate aș
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aparte, nu avea o adresă permanentă. El acționa În numele reclamantei, dar În momentele de răscruce, lăsase totul baltă, În mîinile unei femei În pragul alcoolismului, care se hrănea cu monologuri, rîdea În hohote simțindu-se gîdilată de un soț-fantomă, avea coșmaruri cu ochii larg deschiși. Era un consilier iresponsabil, care nici măcar nu se arăta la față... Nu, nu conta. Nu aveam de gînd să mai scotocesc prin adevărurile clientei mele, nici să-mi vîr nasul În ciorba ei. Atîta vreme cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prost dispus sau răsufla ușurat, poate se rătăcise sau căzuse și se. zdrelise, poate Își socotea, concentrat, toți bănuții de buzunar, sau devenise rob al amintirilor, poate Își aduna laolaltă toate Întîlnirile de a doua zi, poate era singur cu coșmarurile lui sau Își smulgea părul din cap din cauza mustrărilor de cuget sau poate Își privea, cu suflarea tăiată, o rană adîncă sîngerîndă... Dar eu eram cel care se afla atunci, acolo... fără nici o Îndoială, eu și nu altul. Aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a apucat și de ce riscă să rămână gravide de atâta sex apocaliptic, ele îmi răspundeau „pe linie”: - Păi, doamnă, n-ați auzit că vine bomba cu neutroni? Ce să ne mai batem capul? Îți dai seama ce a urmat. Un coșmar. Avorturi cu andrele, cu tuburi cu apă distilată, feți aruncați la tomberoane, procuratură, ședințe interminabile cu hărți ale focarelor avortive din București, înfierări cu mânie pronatalistă, fuste pe sub care se ascundeau sarcini avansate, strangulate cu ștergarul, să nu se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
illo tempora și nu ne angajează moral altfel decât vag. Eu, Mircea, am doar amintirile prietenilor mei și pe cele ale străinilor despre experiența trăită a acelui decembrie neadevărat de demn. Despre teroarea exaltată în fața taburilor, despre acea noapte de coșmar dintre 2l și 22, despre catharsisul colectiv din 22. Eram la Gura Râului lângă Zărnești, într-o tabără cu elevii mei, încă din l7 decembrie. În l9 am încercat să-mi conving prietenii, pe Anca și pe Vlad P., care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
este chinul unui părinte cu trei cruci de dus: un copil care nu era ca noi, un copil pe care îl căuta în cărți ca să îl priceapă și un copil pierdut pentru totdeauna. La toate s-au adăugat anii de coșmar în care Mathew a avut și epilepsie. Ei au avut 26 de ani de cruce de cărat: aceea de a-l avea, și restul de ani de cruce, acela de a nu-l mai avea. Într-o zi, Adriana îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
modificase ceva care simțeam că era esențial. Dacă până și Lung, îmi spuneam... Prin mica sumă de bani ce-o trimiteam în secret soției sale prin tatăl Anei (ea știa că toți banii vin de la el), mă eliberam de un coșmar, de ceva încâlcit care-mi stătea în destin, se săvârșea o eliberare de care aveam nevoie, printr-o solidarizare, la fel de secretă, cu el care era prizonier în plasa puterii. Vezi, domnule învățător, am ajuns complici într-o noapte care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unele dintre ele (unele urmau să devină membre ale Comisiei). Astfel, la prima ocazie sesiunea Comisiei Dunării din 1992 -, România, printr-unul dintre colegii mei care ne-au reprezentat țara, a pus în discuție această problemă; era timpul ca acest coșmar blestemat și nedrept de dominație și sufocare a riveranilor din partea neaveniților hrăpăreți să înceteze. În contextul evoluțiilor din fosta U.R.S.S. (și pentru ca Federația Rusă să tragă de timp spre a putea influența ulterior poziția altor state), s-a convenit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
singură zi. În mod normal, era la fel de tare ca fripturile pe care obișnuia să le facă (până când am implorat-o să renunțe). —Mamă, sunt bine, nu te învinovăți. Sunt mamă, e responsabilitatea mea să mă simt vinovată. Nu cumva ai coșmaruri? m-a întrebat, într-un nou acces de îngrijorare. —N-am coșmaruri, mamă, nu visez deloc. Trebuie să fie din cauza pastilelor. S-a încruntat: —Nu e normal, a spus. Ar trebui să ai coșmaruri. O să încerc, i-am promis. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]