5,625 matches
-
orice femeie care a trecut prin această viață să se întoarcă din nou zi după zi. Acest trai de febre și de beții, de ațipiri învinse, de veșnice trăncăneli, de du-te vino, de intrări, de ieșiri, de urcări, de coborâri de scări, de oboseli amăgite cu alcool și râsete, îi fascinează pe acești mizerabili cu atracția și amețeala prăpăstiilor. Ceea ce o salvase pe Marthe de la o întoarcere înspăimântătoare, era mai întâi puținul timp pe care l-a petrecut în acea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Cu precauții suplimentare, am atacat muntele, lăsând în urmă serpentină după serpentină. Manevrele mele erau sigure și precise, iar mașina răspundea bine la comenzi. Mai aveam de parcurs două serpentine și ieșeam din munți, când imprevizibilul s-a produs. În coborâre, am descoperit că frâna nu mai funcționează. Urma curba de jos la dreapta în unghi ascuțit. Distanța până la ea era în jur de 30 de metri. În stânga, versantul aproape vertical descuraja orice tentativă de a îndrepta mașina în acea direcție
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
scrie Kierkegaard, față în față cu un eveniment extraordinar și senzațional care nu le-ar mai îngădui să nu-și dea seama că au a face cu un semn cert, unul dintre acelea stăruitor cerute de farisei, scribi și cărturari. Coborârea de pe cruce, la Golgota, ar fi fost o asemenea pasăre colorată; după ivirea căreia arhiereilor și tuturor celor aflați în perimetrul acela nu le rămânea altceva de făcut decât să se supună evidenței, să îngenuncheze, să cânte osana! (...) A crede
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de fapt de ordin lingvistic, se judeca în temeiul unei confuzii de termeni. Dacă s-ar fi coborât de pe cruce nu mai era nevoie să se creadă, ar fi avut loc doar recunoașterea unui fapt (ca în cazul papagalului roșu: coborârea de pe cruce ar fi constituit un irezistibil papagal roșu). Ni se cere invitație la temerara vitejie și palpitantă aventură ceva mai tainic și mai ciudat: să contestăm evidența și să acordăm încredere unui ne-fapt. Pe căi ocolite lucrează. Căi
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
stinge. Acesta este motivul pentru care el trebuie recreat. Altfel spus, Potopul realizează la scară macrocosmică ceea ce, simbolic, se efectuează în timpul sărbătorii Anului Nou: "sfârșitul Lumii" și al unei umanități păcătoase, pentru a face posibilă o nouă creație 17. 19. Coborârea în Infern: Inanna și Dumuzi Triada zeilor planetari îi cuprindea pe Nanna-Suen (Luna), Utu (Soarele) și Inanna, zeița stelei Venus și a dragostei. Zeii Lunii și ai Soarelui vor cunoaște apogeul în epoca babiloniană. Cât despre Inanna, omologată cu Iștar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
va rămâne decât o jumătate de an în Lumea Inferioară și că sora sa, Gheștinanna, îl va înlocui în timpul celei de a doua jumătăți" (Kramer, p. 144). Același mit, dar cu unele deosebiri semnificative, este povestit în versiunea akkadiană a Coborârii lui Iștar în Infern, înainte de editarea și traducerea textelor sumeriene, s-a putut crede că zeița s-a îndreptat către "Tărâmul fără întoarcere" după "moartea" lui Tammuz, și anume ca să-1 scoată la suprafață. Anumite elemente, absente în versiunea sumeriană
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Se poate ghici o aluzie la acest "mister" în replica disprețuitoare a lui Ghilgameș, când Iștar îi cere să devină soțul ei. El îi reamintește că ea a decretat tânguirile anuale pentru Tammuz 22. Aceste tânguiri erau rituale: se plângea coborârea tânărului zeu în Infern, în ziua a 18-a a lunii Tammuz (iunie-iulie), știindu-se că avea să urce din nou la suprafață șase luni mai târziu. Cultul lui Tammuz se întinde aproape pretutindeni în Orientul Apropiat, în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
structură mai complexă: regii care îl întruchipau și, prin urmare, îi împărtășeau soarta, celebrau în fiecare an recrearea Lumii. Or, pentru a putea să fie creată din nou, Lumea trebuia anihilată: "haosul" precosmogonic implica, de asemenea, "moartea" rituală a regelui, coborârea sa în Infern. Cele două modalități cosmice - viață/moarte, haos/cosmos, fertilitate/sterilitate - constituiau, în fond, cele două momente ale aceluiași proces. Acest "mister", sesizat după descoperirea agriculturii, devine principiul unei explicații unitare a lumii, a vieții și a existenței
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
persoana faraonului mort: după procesul de osirizare, Regele învie ca tânăr Ra. Căci călătoria soarelui reprezintă modelul exemplar al destinului omului: trecerea de la un mod de a exista la altul, de la viață la moarte și, apoi, la o nouă naștere. Coborârea lui Ra în lumea subterană semnifică moartea și învierea sa. Un anumit text îl evocă pe "Ra care se va odihni în Osiris și Osiris care se va odihni în Ra"60. Numeroase aluzii mitologice subliniază dublul aspect al lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de zei pentru apărarea omului, în epoca Imperiului Nou, magia este personificată de un zeu care îl întovărășește pe Ra în barca sa, ca un tribut al zeului solar 65, în fond, călătoria nocturnă a lui Ra în lumea subterană, coborâre periculoasă, semănată de numeroase obstacole, constituie modelul exemplar al călătoriei fiecărui mort către locul de judecată 66. Unul din capitolele cele mai importante ale Cărții Morților, capitolul 125, este consacrat judecății sufletului în marea sală zisă a celor "Două Mă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
reuneau Dactilii, personificare mitologică a unei confrerii de meșteri metalurgi. După cum se știe, grotele au jucat un rol religios încă din paleolitic. Labirintul preia și amplifică acest rol: a pătrunde într-o peșteră sau într-un labirint echivala cu o coborâre în Infern, altfel zis cu o moarte rituală de tip inițiatic. Mitologia faimosului labirint al lui Minos este obscură și fragmentară; dar episoadele cele mai dramatice se raportează la o inițiere. Semnificația originară a acestui scenariu mitico-ritual era probabil uitată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeu care "înfuriat" se "ascunde", adică dispare din lumea înconjurătoare. El nu aparține categoriei zeilor vegetației, care mor și învie periodic. Totuși, "dispariția" sa are aceleași consecințe dezastruoase la toate nivelurile vieții cosmice. De altfel, "dispariție" și "epifanie" înseamnă, totodată, coborâre în infern și întoarcere pe pământ (cf. Dionysos, § 122). Dar ceea ce îl distinge pe Telipinu de zeii vegetației este faptul că "descoperirea" sa și "reanimarea" cu ajutorul albinei înrăutățește situația: abia ritualurile de purificare reușesc să-1 pacifice. Trăsătura specifică a lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din epoca elenistică și până în timpurile iluminismului, nenumărate speculații au încercat să elaboreze o mitologie adamică mai îndrăzneață si, de multe ori, mai originală. 10 Cf. M. Eliade, Forgerons et alchimistes, pp. 89 sq. Când Israel era copil." dinaintea Potopului, coborârea "fiilor lui Dumnezeu", nașterea "eroilor") este semnificativ că cei ce au rcdactat-o le-au menținut în textul final al Facerii, și asta în ciuda unor trăsături antropomorfice cu care ei îl copleșeau pe Iahve. Evenimentul cel mai însemnat al acelui timp
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
op. Cit., p. 227. Olympienii și eroii în sol, nici în antrul în care cobora Pythia (dar se poate admite că ar fi dispărut ca urmare a unor cutremure). S-a tras concluzia, cam pripită, că întreg ansamblul - chasma cu vapori, coborârea Pythiei în coridor (adytori) - ar fi o imagine mitică destul de recentă 19. Totuși adyton-ul exista și, după cum arată Mărie Delcourt (pp. 227 sq.), vechimea și structura telurică a sanctuarului de la Delfi implicau o "coborâre" rituală în regiunile subterane. Deoarece nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că întreg ansamblul - chasma cu vapori, coborârea Pythiei în coridor (adytori) - ar fi o imagine mitică destul de recentă 19. Totuși adyton-ul exista și, după cum arată Mărie Delcourt (pp. 227 sq.), vechimea și structura telurică a sanctuarului de la Delfi implicau o "coborâre" rituală în regiunile subterane. Deoarece nu s-a aflat nici o "cauză naturală" care ar fi putut să producă transa, s-a bănuit autosugestia Pythiei sau sugestionarea ei de la distanță de către profet. In fond, nu se știe nimic. 91. De la "viziune
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care joacă un anumit rol în mitologia și religia sciților, este prezentă în ceremoniile șamanice siberiene 20; ea este, de asemenea, prin excelență arma lui Appollon. Legende similare - comportând transe extatice susceptibile de a fi confundate cu moartea, bilocație, metamorfoze, coborâri în Infern etc. - Circulau în legătură cu alte personaje fabuloase: Aristeas din Proconnez, Hermotimus din Clazomene, Epimenide din Creta, Pitagora. În ce-1 privește Orfeu, ilustrul "profet" al lui Apollon, mitologia sa abundă în isprăvi șamanice (cf. partea a Il-a). Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
face decât o aluzie la agricultură, precizând că Triptolemus a fost primul inițiat în Mistere. Or, conform tradiției, Demeter 1-a trimis pe Triptolemus să-i învețe agricultura pe greci. Unii autori au explicat cumplita secetă ca o consecință a coborârii în Infern a Persephonei, zeiță a vegetației. Dar imnul precizează că seceta a fost provocată mult mai târziu de Demeter, și anume, atunci când s-a retras în sanctuarul ei de la Eleusis. Se poate presupune, după Walter Otto, că mitul originar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și s-a interpretat mitul sfâșierii sale ca ilustrând "pătimirea" cerealelor sau prepararea vinului; deja mitografii citați de Diodor, III, 62. 6 Cf. Textele și referințele discutate de W. Otto, op. Cit, pp. 162-164. "Dispariție", "ocultare" sunt expresii mitologice ale coborârii în Infern, deci ale "morții", într-adevăr, era arătat la Delfi mormântul lui Dionysos; se vorbea, de asemenea, de moartea sa la Argos. De altfel, atunci când Dionysos era invocat din adâncul mării (Plutarh, De Iside, 35), în ritualul de la Argive
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
riturilor secrete și inițiatice sunt atestate în întreaga lume, la toate nivelurile de cultură). În plus, nu trebuie să limităm morfologia speranței eshatologice la expresiile cu care ne-au familiarizat orfismul ori misterele epocii elenistice. Ocultarea și epifania lui Dionysos, coborârile sale în Infern (comparabile cu o moarte urmată de o resurecție) și, mai ales, cultul lui Dionysos-copil19, cu rituri celebrând "trezirea" sa - lăsând deoparte tema mitico-rituală a lui Dionysos-Zagreus, asupra căruia vom insista îndată - indică voința și speranța unei înnoiri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
impertinență tăcută și de mirare". Limitele portretului sunt șterse, vagi, dar este evidentă intenția de a recunoaște discrepanța dintre idealul de frumusețe feminină și femeia vizată aici fără a fi idealizată. Narativul prezent în aceste poeme joacă același rol de coborâre în derizoriu a relației amoroase, "visul ăsta pe care-l creșteam împreună" e dorința de a lucra pământul, de a se comporta exemplar în raport cu tradiția rurală, "vom face copii mari, proști și frumoși" chiar cu regretul că "oricât ar fi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
accentuează caracterul definitiv al afirmațiilor, caracterul iterativ și nelimitat al experienței, al fenomenului descris ("Erau mai mulți decât roua,/ Erau mulți pentru un drum", Îngerii), analogia cu roua indicând, pe de o parte, caracterul fluid al trecerii, imaterialitatea ei și coborârea spiritualului în material, iar, pe de altă parte, regenerarea, mântuirea, comunicarea divinului cu terestrul. Este, în consecință, un simbol răsturnat, îngerii sunt o modalitate de transmitere a graiului divin, pogorârea lor nu e însă una în calitate de mesageri, de purtători ai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în tragic. Finis coronat opus desfășoară aceleași imagini ale universului decăzut și falsificatoriu. "Cârciuma strivită/ și-nfundată în pământ/ se-nfundase cu bețivii și toți măsluitorii/ și odată cu ei o bucată -/ o bucată din chipul satelitului palid". Sugestia afundării, a coborârii și a prizonieratului în adâncuri este prezentă și aici. Adâncul cuprinde totul, atrage atât umanul, cât și divinul, idealul. Cârciuma, motiv al peregrinărilor boeme, devine aici un receptacol al lumii, un loc de întâlnire al tuturor, o matrice fundamentală. Imaginile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este redată aici prin faptul că se reușește închiderea în acest univers claustrant a cerescului, totul e redus ca dimensiune, banalizat. Amestecul din pahare este, de fapt, o ștergere a granițelor dintre universul rațional, conștientizat, și cel intuitiv, inconștient, o coborâre în lumea haotică a inconștientului, sugestie a alienării lumii. Tema nu este nouă în literatură, dar tratarea ei ca un element al cotidianului nu poate să nu surprindă, nu e nicio revoltă aici și nicio încercare de scăpare, nu se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
parodic. Mutația aceasta în domeniul poeticului pare a se concretiza odată cu poeții din generația "pierdută" (activitatea avangardei fusese una, în principal, demolatoare, distrugătoare a universului liricii și nu una constructivă) și pare a deveni definitivă în poezia contemporană. Prin această "coborâre" în banal, în cotidian, atât la nivelul subiectelor alese, cât și la cel al limbajului, al modului în care sunt orchestrate temele, Geo Dumitrescu reușește, în 1946, să lanseze o provocare către cititor (aceea de a accepta un dialog insolit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu poezia marilor căutări, misterele lumii rămân necunoscute, dar acest fapt nu mai provoacă nici un fel de stare angosantă. Eul poetic trece printr-un proces de dereglare a simțurilor, dar cauza, afirmată explicit, nu mai este decât alcoolul. E o coborâre a spațiului celest în universul banal, cotidian, omul nu mai găsește sau nu mai vrea să caute o cale de acces spre înălțimi și atunci recurge la refacerea alcătuirilor lumii după bunul său plac. Se produce astfel o reconstituire a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]