7,311 matches
-
a evenimentelor, în care actualul și virtualul să nu se întîlnească niciodată, căci existența simultană le este refuzată de logica obișnuită? Dacă există mai multe puncte de vedere asupra adevărului, poate că, pur și simplu, toate sunt valabile, iar exigența coerenței, așa cum am învățat-o noi, nu e decît o capcană. Desigur, e periculos să faci asemenea afirmații, pentru că relativismul absolut ar conduce la haos și de fapt, Cioran nu a susținut niciodată așa ceva. Dar considerăm că, dincolo de toate cîrcotelile și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Exercițiul gîndirii și expresiei paradoxale la Cioran ar trebui clar delimitat de teritoriul exercițiilor de stil, căci cioburile de viață, de idei, de viziuni, adunate și obligate să coabiteze în interiorul paradoxului nu fac decît să indice o unitate superioară, o coerență regăsită pe un alt nivel de realitate, legitimată și definită de conceptul terțului inclus. Gîndirea contemporană nu se mai poate lipsi de acest principiu epistemologic, spre care conduc și ultimele descoperiri științifice, dar și semnalele imaginarului, niciodată satisfăcut sau conținut
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în discuție. Unii autori, considerați ca reprezentanți de seamă ai curentului, dau dovadă de o afiliere involuntară sau, în orice caz, nedoctrinară și neasumată la ideile sale generale. Un exemplu grăitor este oferit de reacția lui Foucault care, întrebat despre coerența proiectului postmodern, răspunde: "ce anume numim postmodernitate? Eu unul nu sunt la curent!"3, în timp ce Paul Virilio pare a fi de acord cu poststructuralismul și "hipermodernismul", dar mai puțin cu postmodernismul, care reprezintă pentru el cel mult o noțiune cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Poststructuralistul caută: Paralele/Ecouri Contradicții/Paradoxuri Echilibre Schimbări/ Fisuri în: Ton Punct de vedere Timp gramatical Timp Persoană Atitudine Reflecții/ Repetiții Conflicte Simetrie Absențe/Omisiuni Contraste Bizarerii lingvistice Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Modele Aporii Efect: a arăta unitatea textuală și coerența Efect: a arăta lipsa de unitate textuală În termeni similari, Jonathan Culler 54 reia o parte din distincțiile propuse în anul 1976 de către J. Hillis Miller, unul dintre promotorii versiunii americane a poststructuralismului și amintește că, în concepția acestuia, cele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ceva pe care metafizica și-l face, ci, dimpotrivă, metafizica nu poate subzista încă de la început decât prin această "deconstrucție". Ea nu poate funcționa decât într-o incoerență imposibil de corectat, deoarece această incoerență oferă înseși cadrele de posibilitate ale coerenței. Astfel se împletesc, în opinia lui Derrida, posibilitatea și imposibilitatea, discursul critic și cel metafizic. Într-o măsură similară, Jean Baudrillard detectează o componentă ideologică în privilegierea semnificatului, iar teoria "foii de hârtie" a semnului i se pare complet "idealistă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lucru este îndeobște explicat prin faptul că scriitorii și teoreticienii cunoscuți drept postmoderni nu se consideră pe ei înșiși ca fiind înregimentați în vreun curent anume, astfel încât libertatea lor de exprimare este de obicei neîngrădită de amendamentele vreunui soi de coerență pe care "susținătorii" unei idei trebuie să o promoveze. 2.2.2.3. Modernitatea radicalizată și auto-clarificată Anthony Giddens, la rândul său, aduce o serie de obiecții postmodernității, rămânând la convingerea că în întreaga lume, dar mai ales în societățile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernitatea "clasică" decurg din "reflexivitatea extensivă" a "modernității radicalizate", ideea de "depășire" fiind astfel anulată: "A vorbi despre post-modernitate ca depășind modernitatea înseamnă a invoca tocmai acel lucru despre care se spune (acum) că este imposibil: a da o anumită coerență istoriei și a indica locul nostru în ea"131. În susținerea acestui argument este invocat Nietzsche, care, din perspectiva lui Giddens, nu putea să prescrie un fenomen care se întâmplă de abia astăzi în consecință, Nietzsche nu ar fi vorbit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernism" (1986), Călinescu revine la aceste subiecte, dorind să le revizuiască într-o oarecare măsură, în contextul în care postmodernismul a căpătat o largă amploare, transformându-se într-o vocabulă curentă nu doar în America, ci și în Europa, astfel încât coerența acestui nou curent părea să fie instituită: "Cu zece ani în urmă, în Fețele modernității, tratam postmodernismul drept o subcategorie a avangardei, în esență drept un avatar contemporan al vechii avangarde. [...] Încă mai cred că opoziția dintre modernism și avangardă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și preferința postmodernilor pentru montaj, colaj, paradox, paralogie, metonimie, paracriticism etc. În ficțiunea postmodernă este utilizată constant heterotopia, lumile plurale fiind mereu fragmentare și fragmentate, iar discursul postmodern își asumă discontinuitatea și alcătuirea sa din fragmente 212, situație care exclude coerența, linearitatea, lipsa contradicțiilor. Deși Derrida consideră că o "formă primară" a discursului postmodern este colajul/montajul, David Harvey atenționează asupra faptului că reprezintă un risc considerarea lor drept indicii ale distincției dintre modernism și postmodernism, la fel cum și fragmentarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acestui fapt fiind criza reprezentării și ambiguitatea demersului interpretativ, se poate concluziona că scriitura postmodernă "pulverizează gramatica, logica și retorica, contrazice fiecare afirmație de îndată ce o face, amână înțelesul la nesfârșit, ambivalența există în orice cuvânt, vidul apare în orice construcție, coerența structurii se năruie definitiv"327. Pierderea realului, teoretizată de Jean Baudrillard, se traduce la nivelul scriiturii prin adoptarea unor procedee care creează permanent senzația de mișcare, reașezare, rearanjare, fragmentare. Ideile-forță ale unui text sau certitudinile personale nu au dispărut, dar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și pot fi instituite într-un sistem coerent. Însăși abstracția lor ne permite să le combinăm după pofta inimii. [...] Astfel, întreg mediul modern devine, în bloc, un sistem de semne [...] Atâta doar că nu mai avem de-a face cu coerența naturală a unei unități a gustului, ci cu coerența unui sistem cultural de semne"346. Baudrillard utilizează aparatul semiotic în interpretarea structurii vieții cotidiene, care, privită drept sistem de semne pierde naturalitatea organizării pentru a trece într-o ordine ceva
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abstracția lor ne permite să le combinăm după pofta inimii. [...] Astfel, întreg mediul modern devine, în bloc, un sistem de semne [...] Atâta doar că nu mai avem de-a face cu coerența naturală a unei unități a gustului, ci cu coerența unui sistem cultural de semne"346. Baudrillard utilizează aparatul semiotic în interpretarea structurii vieții cotidiene, care, privită drept sistem de semne pierde naturalitatea organizării pentru a trece într-o ordine ceva mai distantă și mai abstractă. În aceeași măsură, se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în general. Conceptele lor s-au imperializat, impunându-se ca modele totale de analiză și interpretare a diferitelor domenii. Baudrillard critică această dominație teoretică și respinge ca neadecvată "mixarea" marxismului și a psihanalizei, deoarece "marxismul, ca și psihanaliza, nu au coerență decât în circumscrierea lor parțială (în ignorarea lor), și nu sunt generalizabile ca scheme de analiză"400. Mai mult, consideră Baudrillard, cele două câmpuri critice se află în plină criză, iar construirea unei teorii noi, radicale, nu se poate înfăptui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Freud, căci seducția deturnează atât producția, schimbul simbolic în economia politică, cât și dorința, unul dintre punctele forte ale concepției freudiene. Pentru gânditorul francez, seducția operează în toate domeniile, mai ales în cele "științifice", consolidate, fixe, care impun adevărul și coerența discursului. Prin jocul aparențelor pe care îl provoacă, retrăgând obiectelor principiul lor de realitate, ea "comite" un tip special de sfidare adusă adevărului instituit și argumentelor sale. Seducția nu poate fi legată de ideea progresului, ea nu este lineară și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Conceptul de seducție se armonizează și cu scăderea încrederii în metanarațiuni, idee dezvoltată de J.-F. Lyotard, deoarece strategia seducției se inserează discursului de așa manieră încât acesta nu mai poate fi considerat definitiv sau stabil, ci este mereu interogat, coerența sau sensul său devenind contextuale și parțiale. Pentru Baudrillard, a seduce înseamnă a fragiliza, prin urmare scriitura care conține seducția nu va mai convinge prin intermediul argumentelor și noțiunilor "tari", a raționamentelor coerente, ci prin "slăbirea" lor, prin utilizarea figurilor retorice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deconstrucția drept elemente componente. De altfel, în concepția lui Baudrillard, seducția deturnează funcționarea normală a semnelor, supralicitându-le și făcându-le să intre în derivă, "căci ea operează o deplasare a polilor. Orice discurs trebuie să aibă întotdeauna drept axiomă coerența, iar seducția aduce înăuntrul lui dezordinea [...] În sens mult mai larg, seducția este o sfidare care dejoacă toate puterile, în măsura în care introduce indeterminarea, hazardul, aleatorul, ludicul. Seducția reabilitează aparența"554. Această relație dintre seducție și manipularea aparențelor a fost sesizată și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
încă în mișcare, profund problematic și nefixat. De la o problemă aparent simplă aceea a periodizării și până la încercarea de a defini fenomenul și de a-i trasa principalele caracteristici, postmodernismul se reliefează în anihilarea datelor fixe, a trăsăturilor ferme, a coerenței interne și într-un portret contradictoriu, ce dezarmează orice rutină de cercetare. În acest sens, putem spune că postmodernismul se bucură de un succès de scandale, care s-a făcut remarcat mai ales printr-o retorică a dezagregării și rupturii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că eseul este postmodern, iar fragmentul modern. 213 În strânsă legătură cu palinodia se află și o altă caracteristică a postmodernismului citatul considerat de unii critici drept figura postmodernă prin excelență. De exemplu, Antoine Compagnon afirmă că "opunându-se dogmelor coerenței, echilibrului și purității care fundamentaseră modernismul, postmodernismul reevaluează ambiguitatea, pluralitatea și coexistența stilurilor; el cultivă deopotrivă citatul vernacular și citatul istoric. Citatul e figura postmodernă cea mai pregnantă" (Antoine Compagnon, op. cit., p. 144). 214 În domeniul artelor, adoptând principiul rebeliunii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discours, Éditions du Seuil, Paris, 2002, p. 571, J.-M. Adam notează că "este preferabil să distingem între text și discurs drept două fațete complementare ale unui obiect comun asumat de către lingvistica textuală care privilegiază organizarea co-textului și coeziunea drept coerență lingvistică, "Textverknüpfung" și de către analiza discursului mai preocupată de contextul interacțiunii verbale și de coerență ca "Textzusammenhang"" (s. a.). Importantă rămâne și înțelegerea textului ca unitate semantică, dar și ca utilizare a limbii într-un anumit context care îi oferă o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să distingem între text și discurs drept două fațete complementare ale unui obiect comun asumat de către lingvistica textuală care privilegiază organizarea co-textului și coeziunea drept coerență lingvistică, "Textverknüpfung" și de către analiza discursului mai preocupată de contextul interacțiunii verbale și de coerență ca "Textzusammenhang"" (s. a.). Importantă rămâne și înțelegerea textului ca unitate semantică, dar și ca utilizare a limbii într-un anumit context care îi oferă o anumită coerență. 252 A. McHoul, "Discourse", în R. E. Asher (editor-in chief), J. M. Y
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Textverknüpfung" și de către analiza discursului mai preocupată de contextul interacțiunii verbale și de coerență ca "Textzusammenhang"" (s. a.). Importantă rămâne și înțelegerea textului ca unitate semantică, dar și ca utilizare a limbii într-un anumit context care îi oferă o anumită coerență. 252 A. McHoul, "Discourse", în R. E. Asher (editor-in chief), J. M. Y. Simpson (coordinating editor), The Encyclopedia of Language and Linguistics, Pergamon Press, Oxford, New York, Seoul, Tokyo, 1994, p. 940. 253 Ibidem, p. 940. 254 Ibidem. 255 Cf. Dominique
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
identificăm același sentiment ca în așa-zisa iubire față de Clara: frica și comoditatea, un mod inerțial de a se cuibări în viață. Faptul că simțămintele îi sunt simple proiecții ale unui egoism funciar, autoiluzionant, reiese limpede din lipsa lor de coerență și continuitate. Dacă profilul personajului principal este inconsistent și neconvingător, psihologia unor grupuri, precum cel din buticul lui Dan și cel al deținuților de diverse categorii, este creionată cu mână sigură. Nicio stridență, niciun cuvânt în plus ori nelalocul său
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
au o incidență asupra lor, compoziția cărora variază În timp de la o țară la alta. De altfel, țările acordă din ce În ce mai mare atenție fiecărui din cele doua nivele de intervenție. În ceea ce privește măsurile specifice destinate să Încurajeze ISD, este important de urmărit coerența acestora, atât Între ele cît și cu politicile comerciale și, În special, cele ce se referă la investițiile de eficacitate, dat fiind faptul că Întreprinderile Își integrează filialele străine În rețelele lor internaționale. Paralel, delimitarea Între primul și al doilea
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
pe stadiu din procesul de producție În zonele geografice În care condițiile de desfășurare ale producției sunt cele mai favorabile și, pe de altă parte, o integrare a producției la un nivel geografic supranațional, contrar strategiei multinaționale, În cadrul căreia realizarea coerenței Între procesele productive segmentate și dispersate În spațiu are loc la nivelul fiecărei economii naționale. Pot fi identificate două tipuri de strategii globale dezvoltate de firme: integrarea transnațională pe orizontală: constă În specializarea filialelor pe produse, În sensul că filialele
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
dome niul respectării și protejării proprietății și int ereselor investitorilor, calitatea reglementărilor privind regimul juridic al investițiilor, mecanisme eficiente de realizare și de lichidare a invest iți ilor sunt, de asemenea, condiții esențiale pentru atragerea fluxurilor de capital. De asemenea, coerența și stabilitatea cadrului legal și corecta aplicare a legislației reprezintă un criteriu decisiv în alocarea fluxurilor de capital. La rândul său, stabilitatea politică și socială, dar și cea ec ono mică, atât regională, cât și specifică unei industrii sau unui
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]