27,125 matches
-
Își Înfige floreta Într-un raft de sus și trage spre el, trasă În țeapă și licărind asemeni unui pește Înfipt Într-o suliță, Moarte la Veneția. Altă solicitare l-ar putea trimite În capătul unui coridor, unde ar da colțul după un raft, ar face o fandare stînga În direcția literaturii pentru copii și adolescenți și apoi, chircindu-se, s-ar avînta spre dreapta - și acolo, vîrful săbiei lui s-ar Înfige În Cartea de bucate a lui Betty Crocker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am fost și eu de față. Am tot sperat că se va Întoarce, dacă nu el, atunci măcar altcineva - John Steinbeck, Robert Frost sau chiar și Grace Metalious. Cu toții stăteau destul de aproape. Mai era apoi Robert Lowell, care locuia după colț. Însă nici el n-a venit. Un singur scriitor a venit În timpul șederii mele aici și, la Început, a fost o mare dezamăgire. Încă nu era celebru, iar Alvin, vorbind despre el cu Norman Într-o zi, cînd scriitorul tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de buzunar, cu 227 de pagini Îngălbenite. Pe copertă, pe un fundal galben canar, New Yorkul era În flăcări, dominat de prezența masivă, deasupra liniei cerului incendiat, a unui șobolan uriaș, mai mare decît Empire State Building, cu ochi și colți roșii, de pe care se prelingeau picături de sînge. Titlul era scris cu litere mînjite de sînge În partea de sus a copertei : Cuibul. Iar jos, cu litere care mi s-au părut insultător de mici, se afla numele E. J.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe birou și vorbim despre cărți, femei și baseball. LÎngă această imagine am lipit expresia UN EXTRAORDINAR PARTENER DE DISCUȚII. Și, uneori, Încă aducînd destul de bine cu Fred Astaire - Însă acum Îngîndurat, scîrbit de viață, cu o Lucky Strike În colțul gurii, ca un francez - bat cu furie disperată la un vechi Remington. Îmi place sunetul pe care Îl scoate carul cînd trag foaia cu putere și bag furios o alta. Aș putea s-o țin așa la nesfîrșit, să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dacă un șobolan ar năvăli de după un seif și i s-ar agăța de pantof ? În lumea reală, există diferențe peste care nu poți să treci. Viața e scurtă, dar tot e posibil să Înveți cîteva lucruri Înainte de a da colțul. Unul dintre lucrurile pe care le-am observat este felul În care extremele se contopesc. Dragostea nețărmurită devine ură nețărmurită, pacea absolută devine război zgomotos, plictiseala fără margini devine entuziasm uriaș. Așa era și cu Norman și cu mine. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a Încuiat magazinul peste noapte și a tușit o dată (un obicei de-al lui, un fel de salut adresat serii), și pașii lui s-au Îndepărtat pe trotuar, m-am rostogolit spre parter și m-am năpustit În prăvălie, spre colțul unde era cartea. Încă se mai afla acolo : o felie galbenă făcută sandviș ca brînza Între copertele negre ca smoala are unui dicționar sîrbo-croat și cea mai palidă, În nuanța secarei, a volumului Noțiuni de bază ale germanei de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ușor aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și lăzi de lemn, așezate În stive, una peste alta, aproape pînă la tavan. În vîrful stivei celei mai ridicate, Într-o poziție precară, se afla un cărucior roșu de copii, de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe care o scotea dintr-o cutie. Am descoperit Împreună că șobolanilor nu le plac deloc murăturile. Era destul de mult timp plecat, uneori ziua și alteori noaptea, uneori la biblioteca publică din Piața Copley și alteori la barul Flood din colț, Însă cel mai adesea În locuri necunoscute. Întotdeauna cînd ieșea Își lua un costum bleumarin. Avea două asemenea costume, identice. Și le spăla singur În chiuvetă și le usca pe scara de incendiu sau pe calorifer, Însă de călcat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
celei Mari. De fapt, nu era chiar așa de greu. Decenii de umezeală făcuseră lemnul moale ca buretele și cît se poate de ronțăibil și În mai puțin de două zile gaura a fost gata, cu marginile frumos netezite și colțurile perfect rotunjite. Abia așteptam s-o Încerc, surescitat la maximum. Mă plimbam prin cameră ca un nebun, scoteam cărți din raft și le lăsam deschise pe podea - nu mă puteam concentra asupra cuvintelor - sau ronțăiam cu gîndul aiurea și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
crescut și au Început să apară birocrațiile. Pentru a putea hrăni milioane de lucrători, agricultura s-a extins și s-a intensificat. Au fost introduse plugul de fier, discul și săpăliga, și chiar și mașini rudimentare de treierat. În fiecare colț al piramidei au fost construite cîte un palat uriaș și un complex de temple, pentru John Hunter și preoții lui. La moartea lui John Hunter, acesta a fost urmat de fiul său, necruțătorul și scînteietorul Kevin Hunter și acesta, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Și Carl, soțul lui Sissy, a fost oprit de poliție pentru depășirea vitezei regulamentare și ghici cine era În mașină, era Ellen Brunson semn de exclamare semn de exclamare”). Și, curînd, plîngeau de mama focului cu toții, pînă și Regele, cu colțurile gurii mari lăsate În jos. Arăta ca un clovn trist. Și mama continua să citească În timp ce plîngea, ceea ce făcea totul și mai insuportabil. Nimic din lucrurile lui Jerry nu-i făcuse să plîngă, nici măcar biata lui rufărie de corp ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
au apărut ca să dea iama În magazin În cele cinci minute alocate Încît a fost nevoie să fie chemați polițiști călare pentru a ține În frîu mulțimea, care la un moment dat cobora pînă la capătul străzii Cornhill și după colț. Veneau echipați cu pungi de hîrtie, rucsacuri, cutii de carton, chiar și valize, și le umpleau pe toate pînă sus. Unii oameni se ambalau atît de tare că luau și lucruri de care nu aveau de fapt nevoie și seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am Înclinat. Am făcut semnul adio fermoar, și am văzut că a priceput. A rîs, Însă rîsul ei nu semăna cu al tău. Era Încă frumoasă, deși vedeam limpede că timpul sau tristețea Îi Îngreunaseră ușor bărbia și-i Încrețiseră colțurile ochilor. Erau albaștri. M-am dus la fereastră. Afară era beznă. A venit lîngă mine și a rămas În spatele meu. O simțeam cum mă privește. Îi simțeam rochia neagră ca un nor În spatele meu. M-am simțit Înalt. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-se În ritm, lent și marcat. M-am cățărat În fotoliu cu floricelele mele și am privit-o. A lăsat să-i cadă rochia, a ridicat-o cu degetul cel mare de la un picior și a aruncat-o Într-un colț. Nu avea nimic pe sub ea. A dansat așa, goală. Și-a mîngîiat cuibul de blană de șobolan dintre picioare. Avea ochii Întredeschiși și buzele la fel. N-am Înțeles niciodată expresia asta, deși bănuiesc că ea indică un anume tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
le-am băut, una cîte una. Erau sărate. Știam din cărți că ăsta e și gustul lacrimilor. S-a ridicat În fund, aruncîndu-mă cît colo pe pat. — A expirat timpul, a zis. A traversat camera și s-a dus În colțul În care Își aruncase rochia. S-a aplecat și am văzut că Își trage pe ea niște pantaloni negri. Ce s-a Întîmplat cu rochia ? N-a răspuns. Pantalonilor negri le-a urmat o cămașă albă, apoi un sacou negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pot urca vreodată Înapoi. Am coborît În prăvălie. Vitrina era spartă și ploaia lăsase o mică băltoacă la marginea pervazului. Am băut-o pe toată, după care am lins toți aburii de umezeală de pe geamul spart. M-am tîrÎt În colțul În care fusese casa de marcat și am adormit. Pentru prima oară În ultimele săptămîni, nu am visat absolut nimic. După masa tîrziu, am fost trezit de o zduguitură puternică, urmată de o rafală de praf și tencuială căzută. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
muri În acest fel. Probabil că aș fi plutit doar, ușor, spre pămînt, ca o frunză. Consemnez aceste gînduri fiindcă asta mi-a venit În cap atunci cînd am zărit cartea. Era prinsă sub boiler, i se vedea doar un colț. Am recunoscut-o imediat și m-am dus și am tras-o afară. Am recunoscut urmele dințișorilor mei de lapte pe copertă, și unele dintre paginile smulse Încă mai purtau amprentele lăbuțelor murdare ale lui Flo, acolo unde se opintise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
forța de a le rupe. Și atunci am știut. Mi-a luat mult timp și a fost nevoie de toată puterea mea ca să car volumul În spatele boilerului și să-l bag În ce mai rămăsese din vechiul nostru adăpost din colț, cîteva mormane de confetti murdare, aproape fără nici un miros. Odată campat acolo, sunetele lumii abia dacă mai ajungeau pînă la mine. Huruitul camioanelor s-a preschimbat În vînt. Bubuiturile pereților ce se prăbușeau au devenit brizanți ce băteau peste stîncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În război și după golurile murdare căscate Între casele din cartierul Bloomsbury: din spatele zidurilor dărîmate se ivea cîte o sobă teșită, aidoma sobelor pictate pe pereții căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lacomă; Îi mărturisise de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi o puteai vedea mîncînd dulciuri; pe scări mirosea ca Într-o cofetărie; prin toate colțurile zăceau uitate pungi lipicioase. CÎnd nu o găseai acasă, puteai fi sigur că stă la rînd undeva pentru cine știe ce gumă de mestecat cu aromă de fructe. — CÎntărește pe puțin doi funți jum’ate, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dacă lui personal nu-i era frică, asta se datora nu atît curajului, cît singurătății sale. S-ar putea să nu fie... Trebui să aștepte ca șuierul să contenească, urmat de explozia bombei - de data asta foarte aproape - probabil la colțul străzii vecine (exemplarul din Micul duce căzuse). — ...să nu fie mare lucru. Așteptară să mai cadă cîteva bombe, de parcă traiectoria i-ar fi urmărit pe ei, dar păreau să se fi oprit. Nu, mulțumesc... adică da, aș mai vrea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
identitate. Oamenii nu mai Îndrăznesc să se ducă la hotel, ca pe vremuri. Iar doar pe baza unei mașini nu se poate dovedi nimic. — Îmi Închipui că-ți vine destul de greu. Nu putem rezista decît strîngînd cureaua, stînd cuminți la colț pînă la Încheierea păcii. Apoi o avalanșă de divorțuri și logodne desfăcute! Ținînd sticla În mînă, domnul Rennit părea să privească viitorul cu un optimism prudent. — Mă scuzi că te servesc Într-o ceașcă de ceai, urmă el. CÎnd o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbindu-i cu glas străin unui necunoscut. Senzația nu era nouă pentru el: i se Întîmplase de multe ori să se ia după vreo femeie, să intre pe urmele ei din magazin În magazin sau s-o aștepte la un colț de stradă, numai pentru că i se păruse că seamănă Întrucîtva cu femeia pe care o iubește, de parcă ar fi pierdut-o și Încă nădăjduia s-o găsească Într-o zi În mulțime. — Ați venit În legătură cu un cozonac? Întrebă fata. Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puține Întrebări. Era o lume pe care nici n-o bănuiesc cei ce-și trăiesc viața În tihnă, frecventînd garden-party-urile, asistînd regulat la liturghie, petrecîndu-și weekendul la țară, jucînd bridge cu miză redusă și avînd cont deschis la băcanul din colț. Nu era o lume interlopă, deși pe coridoarele ei Întunecoase și tăcute te puteai Întîlni cu vreun corupător de minore sau cu vreun falsificator de bani Încă necondamnat. În această lume, Îți petreceai timpul (căci trebuia să ți-l petreci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe era speriat și sleit de puteri: cutreierase jumătate din Londra, În toiul obișnuitului bombardament nocturn. Era o Londră pustie, În care din cînd În cînd tăcerea era sfîșiată de zgomote și de alte semne ale unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un magazin de umbrele; pe strada Wardour trebuise să treacă printr-un morman de moloz - un individ cu fața tăvălită parcă Într-o făină cenușie stătea rezemat de un zid, rîzÎnd În hohote, În timp ce un gardian se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]