3,867 matches
-
peiorative și de evitare a exprimărilor încărcate conotativ. Folosirea masivă a eufemismului în cadrul limbajului politic reprezintă una dintre cele mai criticate trăsături ale sale, datorită pervertirii relației cu adevărul pe care o angajează. Înlocuirea conștientă a unor expresii lingvistice cu conotație negativă cu altele neutre sau pozitive urmărește, pe de o parte, evitarea unor efecte negative asupra publicului receptor, iar pe de altă parte, protejarea imaginii de sine pe care o promovează locutorul. Dacă în limbajul comun utilizarea eufemismului este apreciată
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a-și modifica sensul, în funcție de poziționarea utilizatorilor și necesitatea raportării la atitudinea emitentului, pentru receptarea adecvată a semnificatului 388. Modalizatorii explicitează și facilitează receptarea adecvată a semnificației, orientând lectura cititorului. Pe lângă substantivele comune polisemantice, numele proprii dobândesc în publicistica eminesciană conotații politice individuale: Carol I lipsit de autoritate politică, supranumit și "îngăduitorul", I.C. Brătianu este învinuit de practici dictatoriale, Ștefan Mihălescu, implicat în afaceri oneroase în paguba statului român 389 ș.a. O pondere însemnată în vocabularul eminescian o au expresiile în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ghiotura", "a tăia firul în patru", "a tăia în carne vie", "a ieși cu mâna goală", "a pune la cale", "a fi cu mâinile legate", "a mânca pita lui Vodă" ș.a. au rolul de a caracteriza plastic un fapt, iar conotațiile semantice ale idiotismelor sunt influențate de contextul lingvistic în care apar. Din punct de vedere al inserției în text, Stelian Dumistrăcel identifică două maniere principale de integrare 395: fie prin formula citării paremiologice ("De acolo proverbul: toată lumea să moară, numai
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
opiniei publice. În această perspectivă, limbajul politic eminescian se definește printr-un dublu proces de semantizare denotativă (Războiul de Independență, luptele politice interne, situația precară a țărănimii, Congresul de la Berlin, chestiunea evreiască etc.), respectiv de resemantizare conotativă, prin apelul la conotații naționale, mitologice, etnologice ș.a. Deplasarea interesului de pe aspectele informative pe dimensiunea analitică este evidentă în apelul jurnalistului la metafore și simboluri evaluative, la analogii și comparații, menite să accesibilizeze conținuturile abstracte, să le confere "substanță" și "vizibilitate" pentru percepția cititorului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
într-un proces de resemantizare care poartă marca orizontului epistemologic al autorului. Prin natura lui, limbajul jurnalistic este puternic ancorat referențial, ceea ce înseamnă că sensurile de bază ale publicisticii din veacul al XIX-lea rămân aceleași. În schimb, sensurile secunde, conotațiile, nu vor fi niciodată identice, reflectând opțiunea jurnaliștilor pentru un unghi sau altul de prezentare, pentru un mod sau altul de semnificare a evenimentelor din spațiul politic. Așa se explică polemica pe care Eminescu o poartă cu alți colegi de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și instituțiile noastre, în fine ca Dobrogea să fie tratată ca o provincie deosebită, respectându-se legile, datinele, individualitatea lor locală, iar nu ca Românie transdanubiană"398. Eminescu îmbogățește limbajul politic al vremii cu valențe semnificative inedite, prin adăugarea de conotații noi unor semnificații deja consacrate: "Reacțiune! strigă adversarii noștri. Reacție, da, răspundem noi; nu însă reacție prin răsturnare, nu reacție politică în sensul feudal, cum insinuați dv. cu rea credință. Voim și sperăm o reacție socială și economică determinată de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unor tulburări. Un echilibru fragil De cîteva decenii, lucrările istoricilor au pus în valoare redresarea generală care a avut loc în Imperiul Roman în secolul al IV-lea. Chiar noțiunea de Imperiu Tîrziu (fr.Bas-Empire) și de decadență romană, cu conotație peiorativă, a fost înlocuită cu cea de Antichitate tîrzie. Dar în ceea ce privește Galia, această situație rămîne precară și supusă hazardurilor invaziilor. Activități economice și constrîngeri sociale. Reluarea dominației asupra provinciilor galice a fost benefică pentru viața economică, dar cu o producție
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o stare decât ca pe un proces. Susținând că performanța, prin numeroasele variabile pe care le implică - limitele memoriei, distragerea atenției, variații ale concentrării sau interesului etc. - nu poate reflecta niciodată direct competența, Dell Hymes propune ca cea mai importantă conotație a performanței este aceea de „manifestare imperfectă a sistemului de bază”. În plus, subliniază ideea că există o variație a competenței lingvistice în funcție de vorbitor. Hymes consideră distincția competență vs. performanță operată de Chomsky prea limitată pentru a descrie comportamentul lingvistic
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
în care intră în discursul publicitar, o marcă trebuie să aibă grijă ca numele său să fie în armonie cu discursul pe care îl ține, dar și cu produsele vîndute. Or, procesul de creare de sigle are mai degrabă drept conotație eficacitatea tehnologică: este normală conservarea unei sigle de către căile ferate sau de către institutele de sondaje SOFRES sau ISOP, care se bazează pe statistici; în schimb, mărcile de parfumuri sau de haine sînt în general refractare la sigle. În textul următor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
morală. Alegerea numelui "Clinique" pentru o marcă de cosmetice permite "dirijarea" produsului către categoria de medicament și nu către cea de produs cosmetic, dar aceasta cu riscul unor trăsături negative: monotonie, suferință, moarte... Are loc deci o adevărată "prelucrare" a conotațiilor asociate de către istorie unor unități. Noi nu am luat în considerare decît cazurile "pure", dar există multe nume de mărci care aparțin mai multor categorii: "ACCOR", un lanț de hoteluri, este în același timp o deturnare a cuvîntului omofon (= care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de produs. Pentru substantivele proprii, nu putem vorbi de semnificat la fel ca și în cazul cuvintelor din lexic. Referentul lor evocă un ansamblu deschis de contexte istorice, geografice, iar semnificantul lor, constituenții lor sonori (silabe, foneme) sau ortografici eliberează conotații. Publicitatea deja menționată pentru ceasul de lux "Corynthe" (vezi cap. 10) exploatează faptul că acest oraș aparține Greciei antice și este asociat zeilor, eternității, arhitecturii de marmură, perfecțiunii geometrice etc. Ea exploatează, de asemenea, faptul că semnificantul lui "Corynthe" conține
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
mijloace de a face acest lucru, compensarea inadaptării sociale). 2. Experiențele pozitive legate de consum. În general vorbind, persoanele consumă droguri pentru că găsesc în acestea o recompensare în termenii valorilor, nevoilor, a ansamblului structural al vieții. Un drog poate avea conotații pozitive pentru individ și îi poate aduce acestuia beneficii fără ca viața sa socială să fie afectată în mod direct. Experiența consumului poate avea, în primul rând, efecte pozitive ceea ce va duce în mod automat la perpetuarea comportamentului (consumul de cafea
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
23,9% asociază noțiunea de drog cu "dependență/viciu". Cele două variante asociate cu cuvântul drog de populația elevilor de liceu cumulează 48,0 puncte procentuale din totalul menționărilor. În același timp identificăm că 148 de elevi (21%), oferă cuvântului conotații pozitive - plăcere (17-2,3%), anturaj - distracție (23-3,2%), noutate, curiozitate (30-4,1%), euforie, extaz (68-9,4%). 6,9% dintre liceenii participanți la studiu nu au oferit un cuvânt care să fie asociat cu cuvântul drog. Informațiile cu privire la droguri, indiferent de
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
cel mai dăunător cuvânt din limbaj: ÎNCEARCĂ. "Încercarea" permite întotdeauna posibilitatea eșecului. Există multe lucruri pe care le putem face mai ușor decât să "încercăm": putem căuta, învăța, descoperi, explora, putem afla mai mult despre... și toate acestea au o conotație mult mai pozitivă decât "încercarea", care provoacă îngrijorarea doar gândindu-te la ea. Rețineți că nu este nici o problemă dacă este liniște câteva momente sau dacă spuneți pe un ton blând: "Este foarte bine așa". Modele 1. Tehnica inducției de
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
este precizată cu claritate în Textlinguistik: Indiferent de cum ne place să numim diferitele relații care apar între semnul actualizat și mediul său înconjurător, acestea pot întotdeauna doar să contribuie la sensul textului, dar nu pot niciodată să îl constituie. În ceea ce privește conotația, este vorba, la fel ca și la evocare, despre o funcție a semnului, sensul fiind însă o funcție textuală. Tocmai de aceea, contextul este atât de important pentru orice text, deoarece doar prin intermediul lui, indiferent dacă este context verbal sau
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
din cadrul expresiilor idiomatice ar putea fi cartografiate în mod sistematic prin intermediul unei structuri prismatice."326 b) Un al doilea pas îl constituie abandonarea noțiunii tradiționale de compoziționalitate, căreia Geeraerts îi preferă termenul izomorfism: "deoarece termenul de compoziționalitate evocă puternic, datorită conotației sale procesuale, ideea de derivare de-jos-în-sus, ar putea fi mai folositor un termen diferit pentru interpretarea neutră, non-direcțională. Eu propun să folosim termenul de izomorfism aici, unde ceea ce e, în ultimă instanță, în joc este corespondența de unu-la-unu între structura
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
împroșca/ zvârli") evocă un act psihic (sau, cel mult, psihofiziologic: "a emite/spune/propaga"); în schimb, raportul din cadrul celei de-a doua serii de elemente (3-6) este motivat pe bază metaforică, dat fiind că, în acest caz, e vorba despre conotațiile cultural-simbolice ale unei materii ("noroi" → murdărie/impuritate → "afirmații calomnioase/ denigratoare/ mincinoase"). În sfârșit, motivația globală ia naștere ea însăși prin articularea izomorfică a motivațiilor locale. 3.2.1. În funcție de raporturile dintre izomorfism și motivație, Geeraerts propune o clasificare cvadripartită a
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
i-mediatul3 și, în mod special, natura. Astfel știința este una dintre componentele culturale ale imaginarului, devenind imaginea dominantă din perioada modernă. Pe lângă ideea de imaginar științific mai trebuie prezentată ideea de cenzură a imaginarului, care, în acest context teoretic, are conotații specifice. În evoluția sa imaginarul variază, ca modalitate de prezentare, de la forme simple, pure în care imaginea are o încărcătură simbolică redusă și reprezintă i-mediatul într-o formă apropiată de acesta, la imagini care se multiplică prin interpretare și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cu scopul de a limita o imagine și încărcăturile acesteia. Astfel prin negativizare ea va căpăta alt statut în noul imaginar, iar vechile simboluri negate. De exemplu putem considera că termenul demon specifice creștinismului este negativizarea daimonului grec a cărui conotație era pozitivă. La fel și descrierea diavolului este asemănătoare cu imaginea lui Pan, zeul naturii. Toate aceste mecanisme fac ca imaginarul dintr-o anumită perioadă să se perpetueze în alte perioade, iar multe dintre formele noului imaginar să fie doar
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
tradiția creștină este redeschis odată cu reforma. Chiar dacă reforma din Anglia a lui Henric al VIII-lea nu a fost radicală, celelalte perioade ale acesteia cea realizată sub Eduard al VI-lea și Elisabeta I au căpătat la un moment dat conotații dramatice arzându-se statuile și icoanele din biserici, fiind considerate idoli. Cuvântul idol recapătă o conotație negativă adânc implantată în conștiința englezilor din perioada secolelor XVI-XVII. Fie că e vorba de catolicism sau de protestantism nicio religie nu acceptă în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nu a fost radicală, celelalte perioade ale acesteia cea realizată sub Eduard al VI-lea și Elisabeta I au căpătat la un moment dat conotații dramatice arzându-se statuile și icoanele din biserici, fiind considerate idoli. Cuvântul idol recapătă o conotație negativă adânc implantată în conștiința englezilor din perioada secolelor XVI-XVII. Fie că e vorba de catolicism sau de protestantism nicio religie nu acceptă în mod oficial idolii. Mai mult, trecerea de la catolicism la anglicanism poate fi considerată pentru Bacon un
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Orice teorie, orice metodă direcționează mintea umană și o transformă, verificarea oricărei teorii fiind o formă a predicției autorealizatoare la nivelul planului teoretic. Până acum am identificat doar latura negativă a predicției. Dar aceeași formă de construcție are și o conotație pozitivă. Dacă redefinim ideea de realitate, realitatea devenind un "adevăr într-un sistem teoretic", atunci predicția care se autorealizează joacă un rol foarte important în construcția imaginarului științific și în crearea sistemului teoretic pe care se fundamentează acesta. Trebuie făcută
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nu este acordat întâmplător, ci ca urmare a unei licențe stilistice. Nu îl putem acuza pe Morus de necunoașterea limbii când a ales cuvântul outopia. Chiar dacă poate fi acuzat de o degenerare a limbii grecești, acest cuvânt are și alte conotații. Pronunțat latinește cuvântul outopos părea un fel de avatar al sintagmei eleate topos- atopos, fiind format dintr-un derivat de la topos "loc", prin adăugirea prefixului ou-, o particulă cu sens general negativ. Outopia înseamnă prin urmare "locul" care nu există
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
politice, iar cea de-a doua vizează intrarea oamenilor Bisericii în activitatea politică. Imixtiunea politicului în Biserică este posibilă prin interpretarea în sens apusean a formulei "primatul spiritualului", care desemnează dreptul Bisericii de a se amesteca în treburile statutului. Această conotație nu se aplică în Ortodoxie, unde Biserica și Statul sunt două instituții care nu se amestecă una în treburile celeilalte. Autonomia atât de greu obținută de BOR este biunivocă: Biserica nu face politică, iar Statul nu se amestecă în treburile
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și fără această abnegație, întregul aparat administrativ s-ar dezintegra". De la apariția statului constituțional, a democrației în genere, conducătorul politic occidental este demagogul - originea cuvîntului este grecească: demos - popor; agogeo - a conduce - era denumirea dată de Grecia antică conducătorului poporului. "Conotația peiorativă a cuvîntului nu trebuie să ne facă să uităm faptul că nu Cleon, ci Pericle a fost primul care a purtat acest nume. Neavînd nici o funcție sau avînd singura funcție conferită în urma unor alegeri, cea de strateg suprem - celelalte
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]