3,539 matches
-
1848): "the Universe ... is the most sublime of poems", and the Divinity, "the Supreme Artist". The sole aim, which legitimizes the poetical act, seems to be the writer's struggle to replicate, through his verse, the unbounded harmony of the Cosmos. His reflection on the "truth" about the origin and the destiny of the universe is clarified, primarily, yet not exclusively, through its aesthetic reality. At the origin of all things, Edgar Poe places the "extreme simplicity", or the absolute unity
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
from that which is above, working the miracles of one". 73 Paul Valéry, "Notes et digressions", în Introduction à la méthode de Léonard de Vinci, 1919, p. 31: "Être sans visage, sans origine, auquel se rapporte toute la tentative du cosmos". 74 Ion Barbu, "V. Aderca: De vorbă cu Ion Barbu. Zece ani de poezie", 1929, în Versuri și proza, 1984, p. 138. 75 Ion Barbu, "Poetica Domnului Arghezi", în Versuri și proza, 1984, p. 152. 76 Idem, p. 160. 77
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
omului contemporan. Prima este o consecință a individualismului, a afirmării individului prin eliberarea de "marele lanț al ființei" care-l lega pe om de tot ceea ce-l înconjoară. Această eliberare i-a adus, însă, omului o nouă condiționare: rupt de cosmos, omului i s-a îngustat orizontul și a fost obligat să centreze totul pe sine. Pierderea solidarității existențiale cu cosmosul duce și la apariția celei de-a doua angoase, determinate de primatul rațiunii instrumentale 26. Dacă natura nu mai are
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
lega pe om de tot ceea ce-l înconjoară. Această eliberare i-a adus, însă, omului o nouă condiționare: rupt de cosmos, omului i s-a îngustat orizontul și a fost obligat să centreze totul pe sine. Pierderea solidarității existențiale cu cosmosul duce și la apariția celei de-a doua angoase, determinate de primatul rațiunii instrumentale 26. Dacă natura nu mai are nimic sacru, atunci putem să facem orice cu ea, putem să o folosim cum vrem și la ce vrem. Această
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
valorile care-l transcend. Taylor consideră că, la origine, autodesăvârșirea nu implica nici înstrăinarea, nici însingurarea pentru că era determinată de idealul moral al autenticității și că afirmarea individului, dacă rămâne consecventă cu opțiunile care au generat-o, include deschiderea către cosmos și către natură în însăși identitatea individuală. Unul dintre motivele devierii autenticității spre egoism este că individualismul a apărut la europenii educați ai secolului al XVIII-lea, ca o reacție la organizarea ierarhică și de castă din Evul Mediu. Tocmai
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
romanul Martin Chuzzlewit al lui Dickens, ar fi transplantat în The Golden Bowl (Cupa de aur) al lui Henry James, ar muri... Greșeala artistică de neiertat la un romancier constă în lipsa de consecvență în ceea ce privește tonalitatea *4. Această lume sau acest cosmos al romancierului - acest sistem, sau structură, sau organism, care include intriga, personajele, cadrul, concepția de viață, "atmosfera" - este ceea ce trebuie să examinăm când încercăm că comparăm un roman cu viața sau să judecăm, din punct de vedere etic sau social
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de limbă prin figuri geometrice, prin formule matematice, date statistice etc., în general prin elemente de formalizare a limbii" (ibid., p. XI-XII). Prin această particularitate, în special prin înclinația spre "geometrizare", Hașdeu seamănă oarecum cu anticii pitagoreici, care interpretau lumea/cosmosul în maniera matematică (cf. Collingwood, 1945/1960, pp. 49-55). Să mai reținem dintre constatările lui Gr. Brâncuș faptul că Hașdeu "a remarcat că unele varietăți de sunete se explică prin coarticulație, fenomen pe care îl vor cerceta în amănunțime lingviștii
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
este obiectivare, om exterior, periferie. Periferie a persoanei, individul face parte din lumea obiectivată și e atras în jocul tuturor obiectivărilor. în ciuda totalei lui libertăți concrete, în ciuda numeroaselor lui libertăți, el rămîne membru al societății, element al istoriei, parte a cosmosului. Oricît de vastă, oricît de asigurată, libertatea individului rămîne limitată prin însuși nivelul la care e situată : cel al exteriorității și al exteriorităților. Doar articularea individului cu dimensiunea profundă a persoanei îl situează în adevăratul regim al libertății. Potrivit doctrinelor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
trupul poate simboliza pierduta condiție de integralitate, proprie primului proiect al omului, ca în discursul lui Aristofan din Banchetul. Mai mult, pentru antici, fie ei medici, filozofi sau oameni de rînd, trupul omenesc se afla într-o minunată continuitate cu cosmosul în întregul lui. Era animat de același foc care făcea să strălucească stelele ; respira în același ritm cu pămîntul străbătut de ape ; putea vedea fiindcă ochiul său se înrudea cu lumina ; risca să ingurgiteze carne de om, în simbolism pitagoreic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
eschaton. Transcendența temporală ar fi proprie geniului religios iudaic, pentru care Dumnezeu lucrează dinamic, prin istorie și în istorie, pentru ca, în cele din urmă, să aducă istoria la împlinire în cetatea lui cerească. în schimb, gîndirea greacă antică, pentru care cosmosul este co etern cu principiul său, privilegiază o transcendență de tip spațial, vertical : un dincolo care depășește universul. Creștinismul a asimilat ambele modele, în coprezența lor paradoxală pe care, de altfel, crucea o figurează cu simbolismul ei geometric. Evident că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cît mai mult din potențialul de totalitate pus în tine. * Pentru mentalitatea modelată de concepția antico-medievală despre univers, tezele științifice ale Noii Cosmologii au constituit, se știe, un cutremur ucigător. Faptul că Pămîntul își pierdea stabilitatea și poziția centrală în cosmos ruina simbolismul natural, aparent obiectiv, al poziției calitative centrale pe care omul o ocupă în lume ; revolta sentimentul natural al individului și al instituțiilor creștine de a se afla în centrul universului. Lumea se dezagregase : toată e bucăți, orice coerență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a tinde spre Limita supremă. Pentru Cusanus, cosmologia e un instrument de tematizare metafizică. El nu își propune să observe, studieze, explice lumea în sine recurgînd la ipoteza unei instanțe transcendente. Cosmologia lui nu are ca orizont și interes ultim cosmosul. Concepția lui pluralistă privind universul și persoana umană mobilizează, dimpotrivă, cunoașterea spre Unitatea de dincolo de lume. Fiecare persoană e menită, în această concepție, să depășească iluzia de a fi un centru static, obiectivat, e îndemnată să se actualizeze ca perspectivă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mișcărilor cerești. E drept că persoana este redusă în mod curent la individ. Dar omul în verticala lui completă poate profita totuși de această radicală dezvrăjire. Ea e întrucîtva purificatoare, de vreme ce ne arată cu o limpezime brutală că societatea, istoria, cosmosul pot fi doar simboluri, nu întrupări ale transcendentului, că singurul loc unde el se întrupează este inima profundă a persoanei. Nikolai Berdiaev, filozof răsculat împotriva categoriilor de general-obligatoriu, colectiv, ierarhie obiectivată, vorbea despre necesitatea, în vremea noastră, de a concepe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
se preschimbă și se înghit : substanța lor vizibilă e suport pentru întrepătrunderea suflului divin și a interiorității umane. în India vedică, altarul sacrificial apare și mai liber față de geografie decît cortul ebraic : ridicat pentru fiecare act ritual, el recompune simbolic cosmosul, pe care îl umple de energie superioară, după care aria ce l-a adăpostit e declarată un rest, o urmă reziduală, obiectivarea sacrului fiind astfel refuzată. Ne aflăm, poate, într-o vîrstă crepusculară, în sensul că lumina divină nu se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ne face să privim (ori măcar să întrevedem) realul dintr-o dublă perspectivă : din punctul nostru de vedere, al ființei-în-lume, și simultan din punctul de vedere al Polului divin. Ea ne arată cum se vede realul observat din centrul terestru al cosmosului, cu ochii creaturii, și cum se vede același real din centrul lui transcendent. în formularea lui Andrei Pleșu, schema inversiunii se rezumă, în toate tradițiile mari, prin regula : cel dintîi în ordine principială e, cel puțin în aparență, ultimul, cel
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Newton Prof. Maria-Magdalena Grivole Liceul Teoretic „Miron Costin” Pașcani Trăim într-un univers staniu și minunat. Vârsta, dimensiunile, violența și frumusețea care îl caracterizează cer o imaginație extraordinară pentru a-l prețui. Locul pe care-l dețin oamenii în acest cosmos vast pare destul de insignificant. și totuși, încercăm să găsim o rațiune pentru toate și să înțelegem cum ne înscriem noi înșine în acest tablou. Ideile noastre actuale despre mișcarea corpurilor datează din vremea lui Galileo și Newton. Înainte de ei, lumea
Caleidoscop by Maria-Magdalena Grivole () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93247]
-
îl salvează de la această acuzație credința lui neîndoielnică în existența personală, nevăzută dar prezentă, a interlocutorului său, a lui Dumnezeu. Rugăciunea este ieșirea din singurătate. Din acea singurătate existențială, în care ne aflăm atunci când ne trezim față în față cu cosmosul lipsit de viață din jurul nostru, mai durabil decât noi, care ne amenință cu înghițirea în elementele lui moarte, cu descompunerea într-o existență care, de fapt, pentru noi încetează odată cu moartea. Rugăciunea este ieșirea din spaimă. Din acea spaimă de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
chiar cea aparent întâmplătoare, este necesară pentru progresul cunoașterii. Trebuie să ne amintim, în primul rând, că omul este un tot indivizibil, alcătuit din materie și din conștiință. El se crede independent de mediul său material, adică de univers, de cosmos, dar, în realitate, nu poate trăi rupt de acesta. Omul este legat de mediu prin nevoia neîncetată de a respira și de a se nutri. Pe de altă parte, ființa umană nu constă numai din trup, ci și din suflet
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
întrebarea justă și instrumentarul adecvat pentru a reuși aceasta, dar și de deschide posibilități noi în studiile despre proza lui Eliade. De a deschide o nouă dimensiune. Radu VANCU Mențiuni preliminare Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârșit și egal cu sine, numai viața omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui nu are nici un sens. (Mircea Eliade, Nuntă în Cer) Într-un univers intens sacralizat, așa cum este universul ficțional eliadesc, în care realitatea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Lume "nu este nici mută, nici opacă, și nu este ceva inert, fără sens și fără scop"2, ci încărcată de mesaje, "care par uneori de neînțeles, însă pot fi descifrate cu ajutorul miturilor"3. (Doar pentru omul modern, ființă istorică, "cosmosul a devenit opac, inert și mut: nu mai transmite nici un mesaj și nu mai cuprinde nici un "cifru""4). Perspectiva mitică asupra personajului eliadesc este parte din încercarea de integrare a omului modern în simbolic și fantastic, de revrăjire a omului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
arhetipul arhaic, deși "degradat", continuă să trăiască în conștiința contemporanilor, să valorifice existența la orice nivel al experienței umane: "de orice ar putea scăpa omul, în afară de intuițiile lui arhetipale create în clipa când a luat cunoștință de poziția lui în Cosmos"6. Personajul eliadesc este fie inițiatul care are acces la realități sacre și epifanii, fie relegat din timpul sacru (unde poate ajunge adesea printr-o întâmplare) în Istoria care-l ține captiv. Identitatea lui mitică sau profană trimite la reeditarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu de "descoperirea științifică" și considerând a nu fi redactat o singură lucrare etnografică sau folclorică "pur științifică", Eliade se plasează într-o "lume a miturilor și simbolurilor care trebuia cunoscută și înțeleasă, pentru a putea înțelege situația omului în Cosmos"4. Autorul își include lucrările domeniului filosofiei și nu erudiției pur științifice, și explică prin trei motive "aspectul tipografic erudit": groaza de diletantism, teama de "a nu fi luat în serios" și natura documentelor spirituale de care se ocupa (documente
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mai târziu, 1949 (referirea temporală este un indiciu pentru faptul că interferența celor două zone este o constanță, că nu au fost niciodată impermeabile -n.m); cu deosebirea că de data aceasta nu mai era vorba de semnificațiile profunde ale Cosmosului, ci de "cifrul" evenimentelor istorice"29). Problema camuflajului disputată în aceeași măsură de istoricul religiilor și de scriitor, își găsește terenul propice de analiză "pe planul care-i este mai propriu, cel al meditației filosofice"30. Mărturisirile lui Eliade demonstrează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și a te orienta în tumultoasa lume narativă a nuvelelor lui Eliade"60, Sorin Alexandrescu găsește fantasticul în "prezența neștiuta a Sacrului camuflată în Profan, fantastică pentru că rațiunea noastră, aparținând ea însăși Profanului, n-o mai poate integra firesc unui Cosmos Total, ci o refuză, adică o proiectează în lumea de dincolo"61. Gheorghe Glodeanu formulează "repercusiunile semnificative" ale "originalei fenomenologii a sacrului" asupra operei literare, și consideră teoria camuflării sacrului în profan ca "decisivă pentru întreaga creație a lui Mircea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu este "una literară, ci una metafizică și cosmologică", literatura lui având o "funcție epifanică, de transmițător și depozitar al unor energii metafizice de mare anvergură (...) Literatura este reintegrată ca intenție și ca portant de sens, în marea mișcare a cosmosului: textul devine dramă cosmică, o provoacă, face parte din ea"68. În Jurnal, Eliade făcea referire la Newton, care, ca și hermetiștii din epoca elenistică și din Renaștere, credea într-o revelație primordială, pierdută, regăsită de inițiați și transmisă camuflat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]