3,317 matches
-
spital este cuantificată de Aurel în pierderi și suferă cumplit. Poliția a remorcat mașina și, neobrăzată cum este, și-a băgat nasul pe niște socoteli mai intime, lăsate pe scaun, dar de interes general. Aurel nu era prost, codifica totul. Crăpa de șmecher ce era. Citez din notițele sale: Septembrie 4, burtosul 10h 30, trebuiau 40 de steluțe din Ursa Mare. Cam măgar, steluțele erau din Ursa Mică. Decodificat însemna că pe 4 septembrie va intra un camion și-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
știa orice mișcare din casă. Omul păgubit, credincios cum altul nu-i pe lume, a fost zdruncinat puternic de coada Satanei. S-a apucat de meșterit la ușa beciului timp de două zile. O să-l prind ca pe șobolan. O să crape rînza în el, banditul naibii. Armează capcana, urcă în căruță și trece cu mare tam-tam prin fața casei lui Bîtcă. Hei, vecine, fă-te încoa! Dar unde te duci, omule? La mama. Poate arunci și pe la noi un ochi. Sigur, vecine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-au despărțit din cauză că Monica era generoasă mai cu țîrîita, pe cînd Ramona era pusă pe pomană. Vai, ce frumoasă chestie ai, Monica. Doar nu este vie lighioana asta! Spunînd cuvîntul "lighioană" Ramona apasă cu forță degetul pe ploșniță. Ploșnița crapă și, speriată, Ramona își șterge degetul de rochie, mimînd un imens dezgust. Ce parșivenie! Doamne, ce pute! Femeile se adună roată, Monica dă să leșine, dar nu poate și scena devine interesantă. Vai, ce mai pute! se aude un cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zăpada. Vecinii trec, îl salută și chiar mai stau de vorbă. Dacă n-are cine să te ajute, moș Ilarion! S-au dus în Canada. Ca și cum nu i-aș avea. Au viețile lor, nu s-au dus de bine... Ba crăpau de bine. Aveau tot ce-și doreau. Între timp iese baba Catinca și aude spusele soțului. Ia nu-ți bîrfi copiii, ghiujule. Eu îi bîrfesc? Îi doare în cot de părinți. Dar vin în fiecare an pe la noi. Ca să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lămurit ce lichea este fiul am dorit să las o mare dihonie în familia lor. Așa că... Taică-su era alt aluat. Și? Acum sînt bogată, independentă. Încă vă mai întîlniți? Din cînd în cînd. Dorinel simte că inima sa a crăpat, că sîngele țîșnește și că viața se scurge în durere. Apucă lacom un sîn și constată că nu mai vibrează. Totul pare iască, fum, neant, nimic. Trebuie să plec, spune Ramona. O să-ți duc lipsa. Și eu, spune fata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai frumos. Timpul se scurge repede și i se comunică de ambele femei că-i vorba de un băiat. Are tata bani pentru amîndoi... Codrin se apucă și mai abitir de afaceri și conturile sale cresc și tot cresc de crăpau băncile de atîta bănet. Îl nasc aici, în Malaezia, anunță Adriana veselă. Să vii și tu să asiști. Vin, mami. Cum să nu vin? Codrin fuma țigară după țigară și urmărea surorile medicale cum alergau de ici, colo. Aveți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a mătrășit și pe aceștia. Din toată istoria amoroasă a lui Curcudel s-a născut o altă poveste care mustește de ură. Bătrînul dorește să nu-și mai vadă odraslele și nici scorpia, iar cealaltă parte dorește ca moșul să crape fără lumînare și să putrezească în casă. Aneta și cei doi băieți locuiau la a patra casă de moșneag, așa că lumina aprinsă de două zile n-a trecut neobservată. Eu vă spun că a crăpat, concluziona Aneta. Și cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
parte dorește ca moșul să crape fără lumînare și să putrezească în casă. Aneta și cei doi băieți locuiau la a patra casă de moșneag, așa că lumina aprinsă de două zile n-a trecut neobservată. Eu vă spun că a crăpat, concluziona Aneta. Și cum să intrăm? Să zică apoi lumea că l-am strîns de gît? Luați martori cu voi, sau un polițist. Ăla pune sigiliu și nu mai putem lua nimic. Dar totul v-a rămas vouă, nu? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bătrînă și care se ținea mîndră tare. Au început să care în casă averea aceea și apoi căruțașul a dat binețe și a plecat. Și-a adus mîndră, mînca-l-ar viermii de hodorog, tuna Aneta. Și noi care credeam că a crăpat, se lamentau băieții. A luat-o de subțiori și a dat-o jos din căruță. Piei, Satană! scuipa în sîn Aneta. Le dau foc la casă. Casă muncită de mine, dată cu var, închistrită. Curățită... Eh, mamă, acum 15 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să vorbești sau să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor de praf. Mă uit la salcîmii chirciți ca jnepenii, la iasomia pipernicită care nu dă miros nici după ploaie, la frunza de nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete ale plantelor, nările, gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate și sfărîmicioase. Mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
escarpen, un șirag de perle veritabile, să mă plimb prin casă de la bucătărie la baie și să murmur un poem disperat: „Ești cea mai frumoasă“. Tronc Marițo, era o vorbă În mahalaua copilăriei mele. Mi se usucă pielița unghiilor și crapă. Stephen Dedalus a fost și el tînăr și deștept, a văzut și Parisul, și totuși! Ce rost mai are să lași ușița coliviei deschisă, cînd pasărea nu mai vrea să zboare. Și iată că primești o scrisoare, deodată te simți ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care privesc În gol, un bărbat fără vîrstă - nu vede, nu aude, nu vorbește țpentru că ei nici nu-și dau seama de utopie nici nu observă că balonul a ajuns la limita dilatării și că omul Însuși poate să crape ca hoitul acela care a așteptat În luna august pe o arșiță de 40° două zile la morgă era o sîmbătă și o duminică la mijloc și nici frigiderul nu funcționa pentru că se Întrerupsese curentul și cînd le-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să nu-l ajute Îl ajută să dispară mai repede Îl mănîncă În folosul naturii hai noroc de aia se duce societatea de rîpă pentru că omul e chipurile un animal superior și generos se sacrifică pentru binele altuia generații Întregi crapă de foame ca să aibă ce mînca urmașii urmașilor urmașilor lor și toate dobitoacele astea altruiste cine știe ce performanțe ar fi putut realiza dacă fiecare Își folosea propria lui forță pentru sine da da În mod egoist și natural pe mine cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe care li-l fac eu singurul bine adevărat dacă mi-ar auzi acum gîndurile hai noroc frumoșilor milostivilor voi care vă faceți o cinste din impotență voi care nu pupați nici peronul gării din Sofia pentru că În curînd o să crăpați de prea multă demnitate parcă-l văd și pe zugravul incoruptibil că el nu se tocmește cu arta lui rahat ăștia-s obosiți din fașă toți sînt buni toți sînt cinstiți din comoditate stau cu mîinile Încrucișate să nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
repede și pe nepregătite, făcând pași mari spre marginea cerului de lumină și... călcând pe unul dintre dictafoane. — Nu! Cuvântul, aerul ieșiră din mine ca o rană. Nimeni lovi din nou tare cu călcâiul și carcasa mică, din plastic se crăpă. Cercul scârbos de mrene din jurul lui tresăltă când bucla conceptuală se prăbuși în sine și dispăru. Apoi se desfăcu și luxofagii se aruncară asupra mea într-o grindină neagră de fobii și sentimente de vină. Dar, când ajunseră la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
timp de război, o crimă se uită repede)? Da, nu-i războiul meu! Am nimerit, pare-se, din Întîmplare În linia de foc - atîta tot! O șterg din Londra și o să-i las pe proști să se bată și să crape... Se prea poate ca În cozonac să nu fie ascuns nimic important - doar vreun răvaș cu vreo urare, o monedă de șase pence... Poate că schilodul ăla nu venise cu nici un gînd rău, iar gustul suspect al ceaiului a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avea „ceva tibetan”; era foarte posibil. Oricum, aici hotărâse maică-sa, Janine rebotezată Jane, să-și dea obștescul sfârșit, după cinci ani petrecuți la Goa, pe coasta apuseană a peninsulei indiene. — Mă rog, a hotărât să vină aici, nu să crape aici, Îl corectă Bruno. Se pare că hoașca s-a convertit la Islam - a apucat-o pasiunea pentru mistica sufită, o tâmpenie de genul ăsta. S-a mutat aici cu un cârd de „baba” care trăiesc Într-o casă părăsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și, oricum, nu mai e nimic de făcut. Legea naturii..., zise el cu gravitate. — Ian auzi! ironiză Bruno. L-ai auzit pe măscăriciul ăsta? Ăștia de câte ori deschid gura, Îi trag cu „natura”. Acum, că e bolnavă, vor s-o vadă crăpând mai repede, ca un animal În vizuina lui. E mama mea, Bulache! făcu el, teatral. Și adăugă: — L-ai văzut ce look are? Ceilalți sunt la fel, sau și mai rău. Niște inși de căcat. — Peisajul e superb, aici..., răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Câțiva inși așteptau cu prosoapele și cu periuțele de dinți În mână. Unii tropăiau mărunt. Alții căscau. Un pletos cu ochelari rotunzi, stând turcește pe o servantă, Îngâna un cântec la chitară: Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un zâmbet ironic. „Englezii ăștia! Visează la coaliții și la blocade, dar când e vorba de luptă, nu-s buni de nimic“. Se uită Îngrijorat spre pendulă și de-abia atunci sesiză că era 8 și 23, așa că, scoțându-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
va pierde, iar pentru asta știa că va goni chiar și după ce ultimul strop de benzină se va evapora sau ultima fărâmă de cauciuc va fi așternută pe asfalt, se simțea capabil să Împingă bielele prin propria voință și să crape pământul cu jantele În căutarea ei. Toate trucurile știute și neștiute au fost puse la bătaie: a luat virajele aidoma suratelor multicolore din raliuri, ceea ce i-a provocat dureri atroce În bucșe și-n articulații, a accelerat viguros pe liniile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scene eroice, iar din coturile și niplurile ei Îmi făuream arc de triumf la Întoarcerea acasă. Ochiul, astru Închegat din căldura lacrimilor, Își parcurgea orbita Încet, asemenea geamănului din Înălțimi. Într-o dimineață, am văzut cum În radele de vopsea crăpată din tocul ferestrei se desfășura o activitate febrilă. Câteva furnici Încărcau pe cocoașele lor cât vârful de ac mărfuri de o neasemuită bogăție: mătase lucioasă și foșnitoare adusă din China, vanilie din America de Sud, aur și fildeș din estul Africii, piper
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Eu mi-am sunat clienta. — Vera, criminalul tău stă toată ziua-n casă și scrie. Singurul mod În care ar putea omorî pe cineva ar fi să scrie atât de prost, Încât vreun cititor să se enerveze cumplit și să crape. — Nu cumva și-a dat seama că-l urmărești? — Imposibil. Sunt mai discret ca un bancher elvețian. — Nu te lăsa păcălit. E-un om foarte viclean. — Rămân În continuare pe poziții? — În după-amiaza asta, nu. Acasă te așteaptă câteva mostre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aceste nerozii flaușate, urmăream efectul lor asupra câmpului de bătaie. Figura Verei s-a alungit, ochii i-au redevenit ampli, urechile i s-au deschis ca niște palme de cerșetor la trecerea unei divizii de măicuțe. Gurița i s-a crăpat și un „Ah“ firav ca o bulă de săpun i-a părăsit buzele. OK, era momentul. — Păpușă, ascultă-mă cu atenție! Știu că nu ești o clonă, pentru că o clonă nu are sentimente. Un personaj, dimpotrivă, simte, Însă cu greu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un buchet în brațe. Clădirea părea pustie, cu locatari plecați. În una din uși, o babă cu ochi senili mă urmărea cum sunam. Emoții vechi mă încercau din nou. Simțeam că mă sufoc. Eram gata să cobor cînd ușa se crăpă. Răvășit, în crăpătură apăru chiar obrazul Patriciei. Era înfășurată într-un capot nu foarte curat, cu o cîrpă albă pe cap. Fără podoaba coamei sale blonde, chipul îmi părea lipsit de farmec, ba chiar aspru. Timid, am vrut s-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina la mustăți motanul care, plin de sfială, își crăpase ochii galbeni. Fața cu negi a pictorului îmi păru acum mai omenească. La rîndul său mă cîntări binevoitor. - Semeni cu taică-tău. - ...Doream să vă caut. - Bagă de seamă, să nu fii lingușitor. - Nu mă invidiez decît pe mine... - Ia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]