3,260 matches
-
afară. ...pe cât de contemplativ îl știam, Ionică nu rată bunul prilej care i se ivise. Își refăcu prenumele în Jean și începu să primească la mare ținută. Consumatorilor li se solicită, de asemenea, costumație decentă (în speță cămașă albastră și cravată roșie). Totodată, firma își propuse să practice reduceri pentru elevi, militari și artiști în termen. Plini de recunoștință, aceștia din urmă tatuară faianța bleumarin cu lucrări tradiționale și de avangardă. Îmi aduc aminte de nedumerirea lui Jean când, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o luă de-a lungul coridorului, direcția toaletă. Pașii lui Leo erau siguri; toată înfățișarea lui trăda seriozitate, experiență, ambiție, self-esteem. Pe pereți, din zece în zece metri erau camere de luat vederi. Odată în toaletă, își lărgi nodul de la cravată, își tamponă sudoarea de pe frunte. Uf! trecuse și de asta. Alese cabina din dreapta, cea cu ușă roșie pe care scria: Masturbation - credit on-line! O mână criminală scrijelise mai jos: Wankers! Labă tristă! Înăuntru era cald și roșu. Lâgă vasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sau: bă, filmu’ ăla cu fata fără părinți care ajunge directoare e frumos de tot. Piratu’ nu-i bagă în seamă însă. Se oprește satisfăcută la știrile de pe PRO TV și țipă: ia tăceți! ia tăceți! să auzim știrile! Știristul cu cravată roșie și frizură linsă folosește aceeași voce pe care o au toți ceilalți știriști. Am înțeles că după Revoluție s-a adus de afară un set de voci pentru fiecare gen de emisiune. Câte un set de fiecare post. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eu sunt cadru didactic! (fluierături frățești, admirative). Să nu credeți că eu mă descurc mai bine decât dumneavoastră, țipă vorbitorul cu chip osos, ros de ambiție. Îl privesc năucit: poartă un costum elegant, perfect croit după trupu-i deșirat, și o cravată de un roșu-rusesc, care trebuie să-l fi costat cât salariul meu. Să știți că ne batem capul din greu la minister să găsim soluții, să modernizăm școlile, să susținem Reforma. Dacă nu ar fi mașinațiunile opoziției, care nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nările strânse, spre deosebire de Rimbaud care era...era un geniu. Cam la o jumătate de oră îl strigă nevastă-sa: găsise și ea toaleta. Se descocoță: nu mai avea nici un farmec. Se pupară și-și mârâiră câteva dulcegării. Ea intră. Repede: cravata bordo, sacoul de tweed și pantalonii bufanți. Când fu gata, trase dulăul din cușcă și țâșni pe scări în jos. Chilot se repezi spre parc, dar mâna lui oțelită îi reteză bucuria. O apucară atunci spre facultate. Avea în program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bucălată și buclată i-ar fi făcut felul iubitului său. Ca să-și alunge suspiciunile și să-și poată savura cafeaua, Cosmin luă două calmante, apoi dădu drumul la televizor. Înauntru, figura rigidă a primului-ministru Tăriceanu, supranumit Kuki, cu mâinile și cravata spânzurându-i de-a lungul șoldurilor largi, spunea cu glas metalic în fața unui microfon roșu că gata! dacă până acum românii au ascultat de politicieni, a venit timpul ca politicienii să asculte de români. Ideea îl înveseli de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fi o făcătură. Mai știi? Poate că Leo fusese chel, cu o cicatrice pe frunte. La fel de bine putea să fi devenit sosia vreunui bancher care se lăfăia pe undeva prin Baleare, în timp ce el trudea într-un birou de sticlă, la cravată roșie și cămașă albastră, cu sinusurile înfundate de la aerul condiționat. Ar fi putut să încerce să-l dibuiască pe Leo cu ajutorul Andreei Marin, de la emisiunea Surprize, surprize. Vedeta cu gropițe își pierduse așa de mult din audiență, încât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ultima partidă pe terenul ei, dar în București ar fi fost stresant, din cauza vigilenței Adelinei. Am acceptat - trebuia să fiu bărbat măcar o dată. S-a bucurat mult. M-a rugat să iau la mine și un costum, o cămașă, o cravată. Ce naiba să fac cu ele? Mă duceam doar pentru două zile. Mă rog, trebuia să fac și concesia asta snobismului provincial. Va fi o despărțire la patru ace, ca în Casablanca. I-am spus femeii cu ochi alungiți, tătărăști, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
numele Marelui Cârmaci pe gazon, de 23 august. Așa că momentul critic fu depășit. A doua zi ne-am dus cu toții la plajă. Printre turiștii prăjindu-și burțile la soare, părintele era unicul care stătea pe pătură la costum negru și cravată. Lumea îl admira, li se părea că-l văzuseră într-un film cu mafioți, Clanul Sicilienilor. Acolo Jean Gabin îl împușca pe Alain Delon. Aici Alain Delon se îngrășase și transpira îngrozitor. CXXXIX Dar uite că acoperise întreg desenul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
furam nevestele de la gurile oamenilor. Norocul meu: nu aveau decât niște registre ferfenițite. Norocul sau ghinionul, cine putea ști? L LIX Avantajul apartamentului din Berceni era apropierea de liceul meu. În primele zile am plecat la serviciu la costum, cămașă, cravată, geantă diplomat. La Piața Reșița, printre căruțașii care făceau focul în stradă, printre șuți, șmenari, bișnițari și jucători profesioniști de alba-neagra, m-am simțit rușinat de îmbrăcămintea mea fandosită. Un burghez constipat, un sclav al sistemului care a pierdut gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fiindcă era, se pare, noctambul. Uneori, venea la liceu cu bluza de la pijama sub haină. Nu era o neglijență. I se irita pielea la gât atât de tare, încît nu mai suporta gulerul cămășii. Dar încerca să ascundă asta punîndu-și cravată la pijama. Cei care l-au văzut la concerte și la operă ― fiindcă era meloman ― povesteau că se ducea să asculte muzică în smoking. Și tot singur. Singurătatea lui devenise o legendă. Intra în clasă întotdeauna absent, cu un aer
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aspect folcloric. Pe mine, oricât mă străduiam să-mi așez noaptea, la internat, pantalonii sub saltea, pentru a le da o dungă aproximativă, uniforma nu cădea turnată. Umblam cu cămăși aduse din Lisa, care nu erau făcute pentru a pune cravată, și tuns chilug, ca un pușcăriaș, ceea ce mă demasca imediat, ca intrus, între niște băieți eleganți, manierați, siguri de ei. Bocancii, de care fusesem teribil de mândru, nu erau nici ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
banal? Căci îmi lipseau banii pentru bilet și, pe deasupra, nu-mi puteam asigura o ținută corespunzătoare, întrucît nu aveam, încă, un costum de haine și pantofi. Ce știu sigur e că m-am șlefuit greu. Am învățat să-mi pun cravată abia la șaisprezece ani, iar într-o sală de teatru am pătruns și mai târziu. Procesul "urbanizării" mele a fost lung. Am purtat, multă vreme, cămăși țărănești și un suman cernit făcut de un croitor din Lisa. Nu-mi amintesc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zilele când plecam în vacanță sau veneam din Lisa, dar despre ce se petrecea în București, atunci, pot povesti un singur lucru; am fost martor când niște polițiști îmbrăcați în civil, postați pe bulevard în dreptul Cercului Militar, tăiau cu foarfecele cravatele prea bălțate ale malagambiștilor*, acuzați că nu se îmbrăcau decent într-o țară aflată în război. A fost perioada cea mai sinceră din viața mea, după plecarea din Lisa. Poate, singura. În rest, chiar nevoia de a simți mereu un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu stătusem de vorbă niciodată, mi-a propus să merg cu el. M-a dus într-un bloc situat în apropierea Podului Izvor, unde locuia (era, încă, burlac), a deschis șifonierul și mi-a zis: "Ia ce costum și ce cravată dorești". Am ales un costum făcut dintr-o stofă cu dungi de culoarea tabacului, pe un fond albastru jandarm, pe care l-am purtat, apoi, foarte mândru, până în studenție; primul meu costum burghez... Dar gata cu "filosofia"! Primum vivere, deinde
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a lansat formația Mondial celebrele lor cântece, i-a îndrăgit și mai mult. Muzica cu anumite instrumente, tonalități și melodii îl îndemnau la reverii și își închipuia că va ajunge poet; erau zile când putea merge la școală fără obligatoria cravată închisă la culoare; nu toți profesorii țineau la acest protocol. În cinstea rapsozilor purta cu mândrie în locul cravatei un fular înnodat frumos la gât. Mereu și-a îmbrăcat fularul așa, chiar dacă nu îl proteja atât de bine și nu își
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și melodii îl îndemnau la reverii și își închipuia că va ajunge poet; erau zile când putea merge la școală fără obligatoria cravată închisă la culoare; nu toți profesorii țineau la acest protocol. În cinstea rapsozilor purta cu mândrie în locul cravatei un fular înnodat frumos la gât. Mereu și-a îmbrăcat fularul așa, chiar dacă nu îl proteja atât de bine și nu își dădea seama de ce! Acum reface în minte legăturile de mult uitate! În schimb la doamna Luscalov, fizica o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
umane cu minunățiile astea de femei?! Se întrebau nedumeriți, destul de tare, clienții invidioși și tot localul zumzăia, dar nu i-am prea băgat în seamă, mai ales ca se purtau la costume! Până și Edy arăta elegant, purta sacou și cravată, numai eu parcă eram un pui de bogdaproste în pulover, nepieptănat, șifonat și nedus la biserică! Le-am cântărit cu ochiul meu stâng, de specialist... și ajunsesem tot atât de repede nehotărât ca-ntotdeauna; mă interesa, culmea... blonda Giulia, cu toate că Edy era
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
gaură în gard, pe unde puteau intra iarna ciutanii să patineze pe ghețuș... li se permitea de către ostașii sovietici. După ce s-a terminat Teatrul, rușii și-au oprit liceul și o parte din parc. Sâmbăta seara, se duceau elevii la cravată, obligatoriu, să danseze cu fiicele ofițerilor, care nu erau urâte de loc, se bâțâiau și încercau să înfiripe conversații în limba rusă, pe care o făceau obligatoriu la școală. După eliberarea țării de sub ruși au început construcțiile: gara, Sala sporturilor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și spre întinderea dezolantă a mlaștinilor desfășurată în valuri spre orizont, Rebecca simți mâna lui Mortimer așezându-i-se ușor pe umăr. — O să fie bine, spuse el. — Știu. O strânse în brațe și se duse la oglindă, unde își aranjă cravata și brâul. — E foarte frumos din partea lui Lawrence. De fapt toți se poartă foarte frumos. Nu i-am văzut niciodată pe cei din familia mea purtându-se atât de frumos unul cu celălalt. Mortimer împlinea cincizeci de ani și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
instruită și înzestrată de britanici? În mod tradițional, guvernele britanic și irakian au avut relații strânse de cooperare în zonă. Credeți că legăturile militare cu Irakul vor aparține acum trecutului? WINSHAW: Păi, eu sper că nu. Am considerat întotdeauna că cravata militară irakiană este deosebit de atrăgătoare și știu că mulți ofițer britanici o poartă cu mândrie. Deci ar fi o zi tristă pentru țara noastră când se va întâmpla acest lucru. BEAMISH: Da, observ că am depășit timpul de emisie, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
impresia că nu eram luată în serios. Mă străduiam să mă concentrez în timp ce îmi spunea asta, dar privirea îmi aluneca spre ceilalți comeseni pe măsură ce restaurantul se umplea. Începeam să mă gândesc că eram prost îmbrăcat. Aproape nici un bărbat nu purta cravată, dar tot ce aveau pe ei părea scump și chiar Fiona părea să fi reușit să se adapteze mai bine atomosferei: purta o jachetă fără guler din stofă spicată peste un tricou negru de bumbac și pantaloni de pânză crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în grupuri consumatoare de bomboane agricole, o mamaie, două tușe, un pudel negru, maidanezi, trei vânzătoare de la Mezeluri Mery SRL, un călugăr. Mai trec grăbiți, străpungând parcul pe diagonală, doi domni cu mape și celulare. Unul din ei poartă o cravată roșie cu picățele și își consultă ceasul. E 13:11. Drept atunci un serafim cu șase aripi, înotător al Domnului Preaânalt, pogoară în vârful ceasului defect de lângă rondul de nisip. Un scrânciob, trei sârme care ies din pământ ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ici pe colo. Orice om se naște original și moare o copie, își aduce aminte, și un firicel de tristețe i se strecoară în inimă. Oftează. Bătrânul Goethe! O copie...Pe zi ce trece, desigur, o copie în vestoane mov, cravate roz... Oftează din nou. Pe șoseaua Ștefan cel Mare traficul greu huruie în ambele sensuri. Din tramvaiul 34, călătorii privesc pe geam cum se lasă noaptea, cu fum, cu ceață, cu lumini verzi și roșii. Și tramvaiul face cruce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]