3,091 matches
-
cucerit" viața. Când ar fi cazul să salveze o existență, poetul ar renunța "în fine" la artă, pentru care și-a sugrumat iubirea, renunțare care este un sacrificiu teribil, făcut însă odată pentru o femeie posedată "din tălpi și până-n creștet". Tristeța poetului e factice și erotica fanfaronă, și din totul se rețin unii psalmi, fără misticism adânc, care au totuși, prin rotația lor litanică, o remarcabilă suavitate verbală (amintind puțin umilitățile lui Péguy și ale lui Claudel): Pre Domnul lăudați
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
albastră. N-ai pe cap decât un puf Unde-am mai văzut și când, Bălăior de lână moale. Eu mă uit din colț la el, În văpaia din fereastră Ce icoană florentină Cu un cerc de aur blând Pe un creștet de lumină? Copilul e o miniatură grotescă și cheală, în jurul căreia se strâng fluturii, un mamifer nechezător, care a avut însă aripi, un pui știrb cu scutece ude către care coboară totuși zmeii, în țipătul cocoșilor, și Făt-Frumos, un țânc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de ziar, prin care se comunică și cu un cititor obișnuit, plasticizarea ideii se realizează frecvent prin formula de extracție populară"394. Astfel, expresii precum "câtă frunză și iarbă", "ca-n satul lui Cremine", "față cu Stan sau Bran", "de la creștet până-n tălpi", "cu ghiotura", "a tăia firul în patru", "a tăia în carne vie", "a ieși cu mâna goală", "a pune la cale", "a fi cu mâinile legate", "a mânca pita lui Vodă" ș.a. au rolul de a caracteriza plastic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
forțele În opoziție (acelea grupate În jurul trufașului mare-arhanghel) pun la cale o rebeliune Înăbușită de ostile fidele Domnului, conduse de Mihael și Gabriel. Căderea (pedepsirea) Îngerilor este precedată de păcatul Însoțirii Marelui-arhanghel Satan cu o filie născută din propriu-i creștet. Corpul ei este „aerian” și puterea de a seduce enormă. La originea căderii se află, așadar, nu numai invidia, trufia, dar și păcatul (complexul) unui incest. Prăbușirea rebelilor, cu sugestia despicării, surpării universului, constituie partea cea mai frumoasă a poemului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cea mai mare Și-n blăstemuri de turbare”... Mai liric, de o senzualitate mai rafinată, Bolintineanu sugerează, pe lîngă celelalte semne, un por nenumit manifestat prin schimbarea rapidă a temperaturii corpului: „CÎnd ochiul meu o vede arzînd de frăgezime, Din creștet pînă-n talpe mă prinde un fior Ce m-arde și mă-ngheajă, m-apasă cu cruzime, Și gura-mi se Închide și capu-mi pare mor.” 9. SÎnt și chinuri mai subtile În această semiologie a amorului. De pildă solitudinea. Conachi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cântătoare, ceața, iarba, grâul și lacrima sunt câteva indicii de identitate ale poeziei lui S., întoarsă spre un tărâm mitic, legendar: „Veneam din dulcea poveste a basmului, / ca o mănăstire scufundată într-un iezer, / ca o lacrimă în ochiul din creștet, / Înmulțeam peștii din albiile moarte, / Pâinea din grâul de piatră, / Și sângeram cu inima sfârtecată prin care trecea, / Pe gura vântului, câinele pământului” (Exodul de nouri). Lirismul conjugă interiorizarea ideilor cu apetența pentru sensurile etice și valorizează atât sursele foclorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
dealului din trecut intuiești realitatea unui straniu viitor. Trimiterile sunt la piramide, la simbolurile creștine și la ciudatele reprezentări paleoastronautice care le însoțesc. Unic și fabulos este și Dealul lui Iorgu. În universul lui pătrunzi aproape extatic, punându-ți "sub creștet perină din iarbă uscată și floare măcinată de amintiri" (p. 116). Dealul lui Iorgu este populat de bunica Maria, cetățean de onoare în Farmacia Raiului, specialist recunoscut în legarea oaselor. Infiorătoare sunt și dihăniile canine ce populează acel loc, câini
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
anumită simetrie, care-i lipsește celui al balenei normale. Ca urmare, capul cașalotului are mai mult caracter. Privindu-l, îi recunoști, fără să vrei, o imensă superioritate, din pricina demnității sale. în cazul de față, această demnitate e sporită de culoarea creștetului - un amestec de sare și piper - semn de bătrînețe și de experiență îndelungată. într-un cuvînt, avem sub ochi ceea ce vînătorii numesc, în limbaj tehnic, o „balenă căruntă“. Să observăm acum ceea ce aceste capete au oarecum în comun - anume, ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să vă „măriți“ puterea de înțelegere? Mai bine, ascuțiți-vă mintea! Să căutăm, cu pîrghiile și mașinile cu aburi pe care le avem la îndemînă, să întoarcem cu fundul în sus capul cașalotului; apoi, suindu-ne pe o scară pînă-n creștet, să aruncăm o privire în gura lui; dacă trupul n-ar fi acum despărțit complet de cap, am putea coborî cu o lanternă în stomacul cașalotului, ca în uriașa „peșteră a mamuților“ din Kentucky. Dar să ne mulțumim cu priveliștea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putea să se lăfăie ca-ntr-un palat băbuța din poveste, împreună cu tot roiul ei de copii. Cînd te apropii ceva mai mult de el, capul începe să aibe înfățișări diferite, după locul de unde-l privești. Dacă te urci în creștet și te uiți la cele două răsuflători în formă de f, întregul cap îți poate apărea ca un imens contrabas, pomenitele orificii fiind „urechile“ sale. Dacă-ți ațintești apoi privirea asupra ciudatei incrustații în formă de pieptene din creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în creștet și te uiți la cele două răsuflători în formă de f, întregul cap îți poate apărea ca un imens contrabas, pomenitele orificii fiind „urechile“ sale. Dacă-ți ațintești apoi privirea asupra ciudatei incrustații în formă de pieptene din creștetul capului - o protuberanță verzuie, acoperită de scoici, pe care groenlandezii o numesc „coroană“, iar vînătorii din Mările Sudului „bonetă“ - capul balenei normale îți apare ca trunchiul unui stejar falnic, cu un cuib de pasăre în creștet. Cînd privești răcușorii vii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
formă de pieptene din creștetul capului - o protuberanță verzuie, acoperită de scoici, pe care groenlandezii o numesc „coroană“, iar vînătorii din Mările Sudului „bonetă“ - capul balenei normale îți apare ca trunchiul unui stejar falnic, cu un cuib de pasăre în creștet. Cînd privești răcușorii vii cuibăriți pe „boneta“ aceea, îți vine sigur o asemenea idee, dacă nu cumva imaginația captată de termenul tehnic de „coroană“ te face să vezi în vajnicul monstru marin un rege încoronat al oceanului, căruia i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sub cap, cam în felul cum ar arăta gura unui om dacă ar fi așezată sub bărbie. Mai mult încă, observați că balena nu are nici un nas exterior și că răsuflătoarea ei - în măsura în care aceasta constituie un nas - se află în creștetul capului, observați că ochii și urechile sale se găsesc într-o latură a capului, la o distanță de aproximativ o treime din lungimea lui totală, de la frunte în jos. Vă dați, cred, seama, din toate acestea, că fruntea unui cașalot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dar acea căptușeală nu se putea, cred, compara cu membrana mătăsoasă, de culoarea perlei, care alcătuiește învelișul interior al „cutiei“ cașalotului și care aduce, prin extraordinara ei finețe, cu căptușeala unei blăni scumpe. Polobocul de Heidelberg al cașalotului cuprinde tot creștetul capului său, pe întreaga-i lungime; întrucît - precum am mai arătat altundeva - capul reprezintă o treime din întreaga lungime a cașalotului, iar această lungime poate fi evaluată, în cazul unui cașalot matur, la optzeci de picioare, polobocul atîrnat lîngă bordul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fel încît să atîrne de extremitatea vergii, Tashtego aruncă un capăt al parîmei, care e apucat zdravăn de un marinar de pe punte. Apoi, indianul coboară prin văzduh ținîndu-se cu mîinile de celălalt capăt al parîmei, pînă ce debarcă, îndemînatic, pe creștetul capului. De acolo - încă fiind cu mult deasupra celorlalți marinari - Tashtego le strigă ceva, întocmai ca un muezin turc ce-i cheamă la rugăciune pe credincioși; primind de la ei o săpăligă ascuțită, cu mîner scurt, începe să caute cu dibăcie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Om peste bord! strigă Daggoo, care-și veni primul în fire din consternarea generală. împingeți găleata încoace! Și, punînd un picior în găleată, pentru a se putea ține mai bine de parîma lunecoasă a mandarului, se lăsă ridicat pînă-n creștetul capului cașalotului, unde ateriză înainte ca Tashtego să fi putut ajunge în fundul polobocului. între timp, se stîrnise o zarvă grozavă. Privind peste bord, oamenii văzură capul, pînă atunci neînsuflețit, zbuciumîndu-se și legănîndu-se chiar sub fața apei, ca și cum i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
chiar sub fața apei, ca și cum i-ar fi venit brusc o idee importantă - deși nu era decît bietul indian care, prin zvîrcolirile lui, dezvăluia fără să vrea adîncimea primejdioasă pînă la care se prăbușise. în clipa cînd Daggoo, cocoțat pe creștetul cașalotului, încerca să desprindă mandarul din parîmele palancurilor, în care se cam încurcase - se auzi un troznet și, spre groaza noastră, a tuturor, unul dintre cele două cîrlige enorme ce țineau capul, se rupse, făcînd ca masa aceea de carne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răsturna acest craniu și l-ați pune - bineînțeles reducîndu-l la scara omenească - în rînd cu o serie de cranii de oameni, l-ați confunda fără să vreți cu unul dintre ele; observînd apoi depresiunile ce-i brăzdează o parte din creștet, ați fi înclinați să spuneți, în limbaj frenologic: „Ă Omul acesta n-avea o părere bună despre sine și nu se adora.“ Adăugînd la aceste propozițiuni negative avantajul masivității și al forței prodigioase a cașalotului, vă puteți face o idee
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
departe în munții nevăzuți. Bunăoară acum, cînd ambarcațiunile vîsliră înspre balenă, primejdios de aproape de coada ce se zbătea, iar lăncile începură să i se înfigă în trup, din fiecare rană nouă țîșnea cîte un jet înalt, în vreme ce răsuflătoarea naturală din creștetul capului își trimitea doar la intervale rare înfricoșătorul lichid în văzduh. Prin această răsuflătoare nu ieșea încă sînge, deoarece deocamdată nu fusese lovită nici o parte vitală a balenei. Viața ei rămînea neatinsă. în timp ce ambarcațiunile strîngeau cercul în jurul ei, toată partea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
respira prin gură, deoarece, în poziția normală, gura unui cașalot se află cu cel puțin opt picioare sub suprafața apei; și, ceea ce e mai grav, traheea sa n-are nici o legătură cu gura. Balena respiră așadar numai prin răsuflătoarea din creștetul capului ei. Cred că nu greșesc cînd afirm că, la orice făptură, respirația e o funcție indispensabilă vieții, în măsura în care ea extrage din aer un anumit element care, intrînd apoi în contact cu sîngele, îi conferă acestuia principiul vital; cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că ai zărit realmente stropi de apă în jet, de unde ai putea ști că stropii aceștia nu sînt, de fapt, niște vapori condensați sau chiar picăturile de apă rămase la suprafața răsuflătorii, care e situată, precum am mai spus, în creștetul capului balenei? Căci chiar cînd înoată liniștită pe o mare calmă, la amiază, uscîndu-și la soare cocoașa, aidoma unui dromader în deșert, chiar și atunci, balena poartă întotdeauna un mic bazin cu apă pe capul ei, așa cum vezi uneori cîte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o țară situată în inima lumii, sub marele ecuator, căruia îi luase și numele; ea fusese bătută în mijlocul Anzilor, în acel climat egal, care nu cunoaște toamna. Literele gravate pe dublon înconjurau trei piscuri andine - unul cu o flacără în creștet, altul cu un turn, iar al treilea cu un cocoș cu pliscul deschis; deasupra acestora se boltea un crîmpei de zodiac, cu obișnuitele-i inscripții cabalistice, cheia de boltă a soarelui pătrunzînd în punctul de echinox în zodia Cumpenei. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cuiva, căci odată a încercat să mi-i zboare chiar mie. Da, cîteodată îl apucă pandaliile, ceva de speriat! Vedeți despicătura asta, domnule? își, scoțîndu-și pălăria, își dădu la o parte șuvițele de păr și dezvălui o scobitură adîncă în creștet, care nu vădea însă prin nimic c-ar fi fost vreodată o rană). Ei bine, domnule, căpitanul o să vă spună cum de-a ajuns gaura asta în capul meu, căci știe perfect. Ă Ba, nu știu deloc, exclamă căpitanul. Maică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
niște stînci care rănesc de moarte balenele ce se lovesc de ele. Localnicii păstrează o coastă de balenă neînchipuit de lungă, pe care-o socotesc miraculoasă și care, întinsă pe pămînt cu partea convexă în sus, alcătuiește o arcadă, în creștetul căreia nu poți ajunge nici călare pe-o cămilă. Se spune că această coastă se afla acolo, cu o sută de ani înainte de a fi văzut-o eu. Istoricii locali susțin că un profet care prorocea venirea lui Mahomed, provenea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aibe o grosime de trei picioare la încheieturi; inimă, de fel; fruntea - de aramă; iar creieri, cam un sfert de pogon... Dar să comand oare și ochi, ca să vadă în afară? Nu, mai bine să-i facă o lucarnă în creștetul capului, pentru a-l lumina pe dinăuntru. Hai, ia comanda și du-te! „Despre ce-o fi vorbind și cui i-o fi vorbind așa,; tare-aș vrea să știu, își spuse în sinea lui dulgherul. Să mai rămîn oare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]