3,573 matches
-
are contururi mai vagi și neclar desenate. Iudaismul e clar conturat, islamul unduiește. Statele arabe sunt prea mici pentru ea sau poate că umma este prea largă pentru fiecare dintre ele. Fapt este că nu se potrivesc prea bine. Avantajul crezului devenit casă: compactarea. Inconvenient: religia patriotică. Pentru a-și manifesta credința sa în Dumnezeu, omul credincios înalță drapelul regimentului și pornește s-o facă pe husarul pe acoperișuri. 3. Aceste locuri în care Spiritul ostenește Și ieșind din templu, unul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
două istorii: Antichitatea păgână și creștinismul. Acest lucru ne dă o anumită libertate a spiritului, credeți-mă. În ce-l privește, pot să-l cred. În fond, religiile trăiesc atunci când națiunile, pe care le cimentează dovedesc o deplină vitalitate. Când crezurile slăbesc, cine oare se clatină, Dumnezeu sau națiunea? În orice caz, n-am văzut la el nici portretul prim ministrului grec, nici al președintelui rus. Ca în Siria, unde fotografia oficială a șefului statului, Bachar al-Assad, tronează în vestibulul mănăstirilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Orientul ortodox, cu mozaicul său de biserici autocefale și cu ideea sa că fiecare comunitate locală manifestă întreaga Biserică sugerează că operațiunea nu trebuie lăsată pe seama Sfântului Duh. Fiecare provincie cu capitala ei, fiecare națiune cu patriarhul său. Există vreun crez care se poate grava în vreme fără lestul unei națiuni care-l stabilizează și-i dă forță în același timp? Nu înrădăcinarea în sol, precum și unele forțe subterane puțin cunoscute sunt acelea care-i permit unei credințe să devină o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
teologică, ci și proliferarea ereziilor și a Bisericilor creștine separate (siriacă, coptă, armeană, asiriană etc.). Secolele adeziunii sunt și ale secesiunilor. Și cu cât mai sincer va fi devotamentul față de o cauză, de o femeie, de un partid, de un crez, cu atât mai mare va fi distanțarea față de celelalte femei, partide sau întreprinderi. Burghezul devenit stalinist se desprindea de societatea burgheză. Creștinul care se convertește la islam se rupe de familia sa creștină. E mai ușor să scrii cărți "împotrivă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
poporul lor. El sare peste îngrăditura circumciziei și a regulilor casher. Dar discipolii lui vor înălța curând alte ziduri făcute din ritualuri, dogme și sacramente. "Unica Biserică a lui Hristos", mai repetă și acum papa, ridicând ziduri de apărare în jurul crezului său. Iudaismul s-a născut prin decapitarea zeilor cananeeni. Isus a devenit Hristos ocărându-i pe farisei, iar prințul Gautama, Buddha, veștejindu-i pe brahmani. Niciuna din confesiunile care au proliferat pe suprafața pământului n-ar fi văzut lumina zilei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din promotorii ideilor haretismului, a susținut întregul program al ministrului Constantin Angelescu, fiind martorul visului României Mari, a ideologiilor extreme, a două războaie mondiale, a prăbușirii țării în comunism. Nimic din marile evenimente ale secolului nu l-au atins din crezul său, nimic din marile convulsii și dezastre care au străbătut lumea nu l-au clintit din credința sa. S-a pus deplin și convins în slujba școlii, a educării copiilor din satul natal, a ridicării nivelului economic, social și cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu convingere, principiile economiei socialiste și îmi este imposibil să trec sincer de partea celor ce mi-au fost adversari...". Opinia mea, chiar și acum, după peste douăzeci de ani, este că domnul profesor a fost victima cinstită a unui crez onest. Profesorul Ioan Totu a condus ministerul de externe al României trei ani. Încă de la prima venire a domniei sale în minister, m-a recunoscut, ceea ce mi-a făcut plăcere. Reamintesc faptul că, în primele săptămâni, activitatea de protocol a ministerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
te referi s-a numărat printre primele acte care au marcat "intrarea în scenă", cum își intitula Daniel Corbu volumul de debut, a generației '80. Eram pe atunci un entuziast în privința ideii de generație, dar încă nu-mi formulasem limpede crezul poetic. Așa că "răspunsul sibilinic" la o asemenea întrebare indică oarecare derută. Cauza pentru care scriam eu nu prea rima cu a generației mele. Ca echinoxist, scriam într-o tradiție și încercam să mă individualizez, fiind receptiv la noua poezie. Cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o pietà. Au un felon, un potir de argint, dar spart, și două clopote frumoase. În mijlocul bisericii se afla cristelnița, iar în jurul bisericii cimitirul. Preot nu aveau, uneori venea cel de la Iași. În biserică se cânta în limba maghiară Gloria, Crezul și alte cântece religioase. Misionarul considera și el că numele orașului provine de la „secta sau erezia husită”. Este greu de crezut că toți locuitorii orașului erau catolici, așa cum afirma el, dar e posibil ca în cele două sate de români
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
particulare din Austria, Germania, Belgia, Italia, Serbia, Israel, Olanda, Republica Moldova, Franța, Suedia, Ungaria și România. Nicolae Cătană ziarist „Gustav Hlinka nu vrea numai să placă cu lucrările lui, el vrea să adreseze un mesaj celor din jur ca expresie a crezului său artistic. Se simte atras de natură și de curând a arătat într-o manieră deosebit de personală și arta naivă. Peisajul se naște în pictura naivă a lui Gustav Hlinka ca un gen deosebit" Prof. Titus Crișciu ziarist „Registrul său
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
În perspectiva timpului, figura prof. Rainer rămâne legată de evoluția anatomiei, de un salt în concepția anatomică. Faptul că mai întâi la Iași a fixat pe frontispiciul sălii de disecție aserțiunea "anatomia, știință a formelor vii" rămâne un simbol al crezului său științific. CONSTANTIN THIRON (1853-1924) Printre personalitățile care și-au legat numele de începuturile Facultății de Medicină din Iași se distinge dr. Constantin Thiron, fost profesor timp de peste 43 de ani (1881-1924) și animator al vieții științifice și cultural-politice din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
căci a fost stopat după revoluția din Ungaria (tot un factor extern!), dar atât cât a durat, tot a reușit să disloce câteva blocaje dogmatice, să clintească acea „inerție“ din a cărei combatere N. Labiș își făcuse, în epocă, un crez moral și o artă poetică de răsunet. Preludiul emancipării culturale de mai mare anvergură de mai târziu (anul ’65) este de aflat în această efemeră liberalizare de la mijlocul deceniului al șaselea, ivită și repede sugrumată în împrejurările istorice amintite. Un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Înregistrată sub cota 19.950, fotografia și dedicația autografă, reproduse mai sus, zice M. Pop, probează odată mai mult, fondul sufletesc ales al lui V. Voiculescu, poetul «Destinului» și creatorul lui «Zahei orbul», al unor povestiri unice în literatura română, crezul său nestrămutat în înalta virtute a prieteniei, pe care a cultivat-o statornic și cu generozitate de-a lungul întregii sale vieți. Pe de altă parte, așa cum am arătat, nici membrii locali ai „Academiei bârlădene”, spune Florentin Popescu, nu l-
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
oriunde ne-am uita, nu prin creștinism se definește Eminescu. Este curios cu câtă ușurință se trece peste onesta lui autodefinire. "Eu rămân ce-am fost: romantic" înseamnă mai mult decât se consideră îndeobște; versul nu trimite doar la un crez literar, ci la o Weltanschauung și la un mod de existență. Eminescu este, înainte de toate, o majoră întruchipare românească a omului romantic, cu virtuțile, dar și cu limitele sale. Regăsim în el, în strai național, paseismul romantic, evaziunea în exotic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mă privește, caut să redau cît mai obiectiv concepția fiecărui teoretician, să ofer, adesea, aprecierile altora referitoare la concepția analizată și apoi aprecierile mele. Acestea din urmă se întemeiază pe o serie de idei care se pot constitui într-un "crez" fundamentat pe teoriile clasice ale pedagogiei și pe rezultatele cercetărilor empirice contemporane. Cred, așadar, că educația este un proces de dezvoltare și formare a ființei umane, în sensul că fiecare om își însușește valorile sociale ale unui anumit spațiu și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
poate forma adulți cu personalitate! Există în Secolul copilului un paragraf, deseori citat, în care sînt sintetizate și esențializate atît critica pe care autoarea o aduce practicii educative a vremii și teoriei pedagogice pe care aceasta se întemeia, cît și crezul său pedagogic: "Reforme izolate în școala modernă nu vor înscăuna nimic atît timp cît prin ele nu se va pregăti conștient marea revoluție, aceea care va distruge întregul sistem actual pînă nu va mai rămîne din el nici o singură piatră
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
le desfășoară din proprie inițiativă, independent de educator, educația se reduce la o presiune exterioară" (3, p. 87). Iată un punct de vedere care ne amintește de J.-J. Rousseau și care va fi reluat, la cîțiva ani după apariția Crezului pedagogic, în Școala și societatea. Aici, J. Dewey consideră că, prin teoria sa asupra educației, a realizat o "revoluția coperniciană" în pedagogie: copilul devine soarele în jurul căruia se învîrtesc mijloacele de educație (4, p. 103). Educatorului nu-i rămîne decît
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
face distincția între ce experimentăm și cum experimentăm. Mai mult, este posibilă studierea cauzelor care duc la succes sau la eșec, compararea, ca și ierarhizarea lor. În acest mod se ajunge la conturarea unei metode sau tehnici de instruire. Autorul Crezului pedagogic se ridică împotriva acelei concepții care, în fața metodei, anihilează personalitatea profesorului, obligîndu-l la o activitate rutinară. "Nimic", scria el în Democrație și educație, "n-a adus o reputație mai proastă teoriei pedagogice decît credința că ea se identifică cu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
persoane productive". Chiar dacă întîlnim la C. Rădulescu-Motru unele tendințe conservatoare, neînțelegerea mersului obiectiv al istoriei, nu putem să nu apreciem justețea opiniei sale privind necesitatea orientării școlii românești spre o educație întemeiată pe muncă, o educație capabilă să cultive un crez și să dezvolte capacitățile creatoare ale întregului popor. Ideea dezvoltării aptitudinilor creatoare este susținută cu noi argumente și în scrierea Vocația factor hotărîtor în cultura popoarelor (1931, ed. a II-a, 1936), unde un capitol poartă titlul "Pedagogia vocației"; deși
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
istoriei. Onisifor Ghibu s-a considerat și a fost, în primul rînd, un om de acțiune; de aici atitudinea sa de subapreciere a efortului de organizare sistematică a ideilor pedagogice. La vîrsta senectuții, cînd scria Pe baricadele vieții, rămînînd consecvent crezului său de o viață, recunoaște că n-a dat un contur mai precis concepției sale. "N-am reușit" scrie el "să încheg într-un sistem concepția mea despre pedagogia românească; paguba nu este tocmai atît de mare, precum ar părea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
4. "Educația nouă" o "revoluție coperniciană" în pedagogie 1. Din 1894, J. DEWEY a fost profesor de filosofie, psihologie și pedagogie la Universitatea Chicago, unde a creat o școală elementară experimentală (1896-1903). Din această perioadă datează primele sale scrieri pedagogice: Crezul meu pedagogic (1897), Școala și societatea (1900). În 1904 trece profesor la Universitatea Columbia. Chiar dacă nu va mai conduce o școală experimentală, interesul său pentru problemele pedagogice nu se va reduce. Paralel cu operele filosofice apar numeroase scrieri pedagogice, dintre
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
volumul. DEWEY, Trei scrieri despre educație, studiu introductiv, note și comentarii, bibliografie critică de VIOREL NICOLESCU, 1977, E.D.P., București, pp. 249-286. 2. J. BRUBACHER, "J. Dewey", în J. CHATEAU, Les grands pédagogues, P.U.F., Paris, 1966. 3. J. DEWEY, Crezul meu pedagogic, în ION GH. STANCIU, VIOREL NICOLESCU, NICOLAE SACALIȘ, Antologia pedagogiei americane contemporane, E.D.P., București, 1971. 4. J. DEWEY, Școala și societatea, în vol. Trei scrieri despre educație, studiu introductiv, note și comentarii, bibliografie critică de VIOREL NICOLESCU, E.D.P.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în compoziție și o emblemă, cum a procedat Vlad Dracul, ci a neglijat simbolurile casei sale (acvila cu cruce în plisc, n.n.), pentru sublinierea unui însemn care, în propria sa intenție, depășea importanța vreunui ordin, căpătând, în schimb, semnificația unui crez al întregii ortodoxii”. Așadar, domnitorul a imaginat o necesară ontofanie, consecință a experienței sale religioase profunde, după modele, presupunem noi, de natură religioasă, precum Sf. Gheorghe, Sf. Arh. Mihail, fără să excudem din serie și modelele istorice despre care au
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
de toate, tineri, tineri intrați buzna pe ușa larg deschisă a Noii Reviste Române, Întinerită și ea - această revistă până mai ieri a uni versitarilor, a pedagogilor, a sociologilor și economiștilor - prin acest contact nou și familiar, potrivit, de altfel, crezului inițial al directorului, amintit mie acum câteva zile, și anume: Noua Revistă Română va fi deschisă orișicui, fără deosebire de cu loarea părului și de numărul dinților din gură, fără, așadar, nici o discriminare, orișicui are de susținut un punct de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
grijile zilnice ca să-și focalizeze atenția spre o manifestare culturală, se înnobilează sufletește permanent câte puțin. Se știe că, dintre toate artele, muzica este cea care poate crea cel mai ușor un confort spiritual și stimulează totdeauna energii nebănuite. Așadar, crezul pe care l-a slujit cu dăruire George Enescu convins că „muzica pornește de la inimă și se adresează inimilor” se va împlini pentru cei conectați la eveniment. Enescu mărturisea că „se odihnește de muncă prin muncă” și astfel mereu neobosit
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]