3,585 matches
-
ajunsese și la palat, la Hrad, mai povestea tata, lucrase chiar și pentru episcopi și cardinali, la Strahov. Păcat că-l trăsese ața aici, înapoi, acasă. Aici n-avea cum să-și arate măiestria, ca în capitala aceea europeană, aici croia încălțări obișnuite pentru oameni obișnuiți, iar în anii din urmă nu prea mai avea decât comenzi de încălțări ieftine pentru oameni necăjiți. Și situația asta îi umplea sufletul de amărăciune, îl îmbolnăvea pur și simplu. Cum l-ar îmbolnăvi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
imobile de vis. Acum avea prilejul să-și arate, ironică soartă!, „îndemânarea“ în domeniu: desenând aceste penibile colibe, pentru el și pentru cei care îi cereau asta... Locuințele de chirpici au prins să se înalțe și, între ele, au fost croite și ulițe, pe care topirea zăpezilor le-a transformat în mari rezervoare de nămol. Dar pe oficialii coloniei nu-i deranja, comandantul Gicu Petre patrula pe noile ulițe, foarte încântat, pășind cu cizmele lui de piele neagră în noroiul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fără ca el să-și încerce cu adevărat limitele, fără să-și explice de ce procedează așa și nu altfel. Acum însă, arzând rapid treptele, ajunsese un profesionist al puterii, conștientiza ce se întâmplă cu el, știa că are stofă, că e croit pentru calea aceasta, își făurise chiar și o teorie, o filosofie cârpită din câteva propoziții simple - unii sunt puși să-i belească pe alții, numai unii, câțiva, au talentul să-i țină în mână pe cei mulți, el deține știința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să sar în sus de bucurie, dar mă abțin, îmi stăpânesc emoția, învăț să mă comport și eu cum se cuvine, nu ca un copil fără minte, vreau să fiu la înălțimea momentului. Îngerul Lazarus scoate de sub sutana ce pare croită din aur lichid cărticica mult visată și mi-o întinde fără cine știe ce solemnitate, cu un aer firesc, de parcă mi-ar da ceva ce mi se cuvine negreșit, iar nu cartea tuturor secretelor. Mă pregătesc s-o deschid. Mi-e teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
merită să fii pe pârtie. Dar ce zic eu pârtie! Strada principală este pârtia, tot orașul este o pârtie, un derdeluș nemaipomenit. Trebuie să precizez că orășelul nostru este așezat puțin în pantă, cu străzi paralele și perpendiculare. A fost croit așa de un inginer neamț sau francez, nu-i mai țin minte numele, în a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, când «în Principatele Unite începuse o târzie și atât de bine venită modernizare». (Chestiile astea pe care le reproduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de duh. Am aflat acolo, aproape la fiecare pagină, zicerile cu care ne amețea. Senzația pe care am încercat-o era că învățase pe de rost cartea și că talentul lui era unul combinatoriu. Din două, trei citate memorizate îl croia pe al patrulea. Recunoșteam în fiecare rând câte un segment din vorbirea lui, din felul lui de a gândi. Se identificase cu substanța acelei cărți până în punctul în care ideile din ea îi deveniseră ființă. Nici azi nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să sufere pentru „defectarea“ colegului. Și, cum el urma să dea socoteală abia la București, la Paris sufeream noi. Atmosfera din autobuz era atât de tensionată, încât ne auzeam gândurile, iar ceea ce auzeam nu ne plăcea deloc. În timp ce autobuzul își croia drum prin mulțimea de mașini de pe elegantul Rue de Rivoli, câțiva dintre membrii grupului au urlat sărind de pe scaune: „Uite-l!“. Parisul are zece milioane de locuitori și câteva milioane de locuri unde te poți ascunde o zi, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
muzee, pe fațadele bisericilor și În trăsăturile clare, tăioase ale conducătorilor albi care pînă și astăzi se simt mîndri de cucerirea lor. Acest Cuzco Îți cere să Îmbraci armura și, instalat În șaua pusă pe un cal nărăvaș, să-ți croiești drum printre trupurile goale și lipsite de apărare ale unei cete de indieni, un zid uman ce se prăbușește și dispare sub galopul celor patru potcoave ale bestiei. Fiecare dintre aceste Cuzco poate fi admirat separat de celelalte și fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ale credinței înaintașilor noștri. Conștienți și recunoscători, dedicăm această fericită aducere aminte fraților franciscani care au suferit pe nedrept după gratii, în zeghe, pentru a nu-i afunda în abisul uitării și pentru a le mulțumi că pentru a ne croi nouă astăzi drumul acesta au dat dovadă de mari sacrificii. Această carte este rodul muncii fratelui nostru Iosif Diac ce printr-un efort neobosit a căutat să adune cele mai importante mărturii din perioada comunistă și ca un mânuitor de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
atât de stânjeniți în acest surgun pământesc! Atâtea primejdii ne pândesc la orice clipă din zi și noapte! Ne dăm bine seama că pe acest pământ nu suntem decât în trecere spre o altă viață, pe care însă ne-o croim noi singuri. Prin faptele noastre, prin lupta împotriva dușmanului dinăuntru și dinafara noastră. Tu, tinere, te afli în cea mai grea luptă. Diavolul, ca o pasăre de noapte, vrea să-ți răpească cea mai plăcută comoară lui Dumnezeu și oamenilor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nu poate ascunde nimic, este fără secrete pentru orice pălărie. Oricât aș spune toate astea și-aș aminti de cais ori de mătasea albă din pălării, n-am cum săexplic în cuvinte ce-mi provoacă ele în cap. Cuvintele sunt croite pentru vorbire - croite poate cu precizie. și nu există decât pentru vorbire sau, fie, din parte-mi și pentru scris. Dar de înțeles nu înțeleg nici ele ramura-șurubelniță a caisului și pălăria-creier. Nu au capacitatea să țină locul celor ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
măriți. Regele de la oraș nu te lasă să-ighicești slăbiciunile: când se-mpleticește, zici că se înclină, dar el se-nclină și ucide. regele spune nu fără motiv pre toți vă iubesc zău așa câinele lui are botul parșiv și vestonul croit din iarbă rea și-o cataramă de tinichea noaptea când felinarul ninge blând salt și suflare una sunt de-atâta iubire zăcea-vei mâine mătrășit în burtă de câine Regele de la sat „se-nclina nițeluș“, împleticindu-se după cum se-mpleticea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să plec la oraș, ca să învăț la liceul de-acolo. Astfel, pe drumul din casa de la sat spre lumea largă, am luat cu mine în geanta de vinilin cămașa de noapte a Ingăi Wenzel. Îmi amintesc bine cum a fost croită și cusută, ca și de toate artificiile bunicii care-au dus la acest model: materialul era insuficient și cămașa de noapte ar fi ieșit necuviincios de scurtă dacă ar fi fost cusută la umeri. Ca să iasă mai lungă, bunica s-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
grijă să fie „comod“ la purtat. Adică de două ori mai larg decât necesar. Bineînțeles că și această cămașă de noapte prea scurtă îi ieșise atât de largă, încât am bănuiala că materialul ar fi ajuns cu prisosință dacă bunica, croindu-l, ar fi luat lățimea drept lungime. Inge Wenzel cutreiera așadar gările orașelorgermane în cămașa ei de noapte șvăbesc-bănățeană. La oraș n-am purtat niciodată această cămașă de noapte, ci am vârât-o în raftul cel mai de jos din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
clănțănit din dinți iarna și de asudat zdravăn vara, dar nu să dormi în ea. Semăna cu o perdea dantelată fără bretele, retezată la înălțimea pulpei. Măcar că fața și spatele erau cusute sus, materialul ajunsese totuși și pentru două mânecuțe croite în formă de clopot. Cămășuța de nylon a blănarului arăta cam așa cum își închipuia Estul depravarea capitalismului. Comparată cu cămașa cu zimți de zăpadă a bunicii, efectul ei erotic era un eșec, cămășuța era o imitație cochetând cu vulgaritatea. La fel de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cămășuța era o imitație cochetând cu vulgaritatea. La fel de ordinară ca și complexele ce răzbăteau din securistul care mă interoga, atunci când începea să-mi vorbească despre Occidentul desfrânat. Cămășuța asta era ca un soi de plagiat după argumentele lui - un fanion croit din invidie și dispreț. Cămășuța de dantelă oficia o plăcere senzuală care aici, în țară, nici n-ar fi putut exista din cauza pauperizării vieții cotidiene. De altfel, am și vârât-o jos de tot în dulap, iar apoi, înaintea plecării
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Dar ea continua să mă supravegheze la curățat, de parcă de coaja de cartof atârna ce și cum aveam să ajung cândva în viață. Din cauza complicității ei cu cartoful am fost obligată de mama să-nvăț, curățând cartofii, cum să-mi croiesc viața. Nici un alt lucru pe lume nu mi l-a explicat și demonstrat practic de-atâtea ori ca arta curățării cartofului. Dar niciodată n-a scăpat o vorbă de ce era acest lucru atât deimportant pentru ea. și nici despre viața
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
s-o acopere iar și s-o suprime. Înseamnă oare „fericirea insulară“ o fericire privată în ciuda ambianței catastrofale - o „fericire a capului“, individuală, construită lucid? Este un mod de a-ți făuri intelectual fericirea prin lucruri luate din cărți și croite pe măsura ta? Dacă vrei să-ți hrănești din cărți propria viață, trebuie să știi că procedeul nu funcționează în existența strâmtorată de zi cu zi. Aveam o mână de prieteni apropiați, citeam cărți și vorbeam despre ele. Principala noastră
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de când sunt, niciodată n-am fost!... " (I. Creangă) Credeți că în 1951 se puteau cumpăra haine și încălțăminte ieftine așa cum se vând la orice magazin second-hand? Vai! Până când mama a reușit să ne cumpere material mai gros pentru a ne croi pantaloni cât de cât călduroși, am mers la școală până aproape de vacanța de iarnă în pantaloni scurți! Cât timp am stat în Bărăgan, nici eu și nici frații mei n-am purtat niciodată indispensabili. Emblema familiei noastre, blazonul ei aristocratic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
neoprotestant (penticostal? evanghelic? baptist? sau din toate câte puțin), gata să ajute cu voioșie netrucată pe oricine. Duce o existență apropiată de cea a Părinților din Pateric. Are o cameră de lucru minusculă, unde bocăne cât este ziua de lungă, croind pantofi pe măsura picioarelor cu defecte, dar și pingelind cu plăcere pantofii mai uzați, mai obosiți ai românilor de passage care fac apel la serviciile sale. Nu le-a luat niciodată nici un ban, are o vorbă bună pentru fiecare, posedă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și ținându-se sus și la distanță de mulțime, dar bucurându-se de grație și favoruri la cei puternici. Așa se explică poate de ce nici până astăzi Blaga nu s-a simțit atras de lupta poporului român, pornit să-și croiască drum fără stăpânitori în lumea nouă, constructoare a socialismului și susținătoare a păcii.“ (Gazeta literară, 19 februarie 1959) „Nu interesează dacă un poet își scrie versurile ziua sau noaptea, ci numai dacă mișcă și sună, ca o trompetă la armată
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
lumină puternică spre niște culmi care cer, ca stâncile, să fie escaladate cu efort și pricepere de alpinist. Sunt culmile comunismului.“ (Informația Bucureștiului, 29 octombrie 1971) „Sub fruntea lui se ncheagă constelații De visuri pentru cei ce sunt ori vin, Croindu-i trainic drum acestei nații, Stăpână peste propriu-i destin. Cu mâna către culmea-mpurpurată, Celor ce-au pus în rodul muncii țel, El secolul de aur îl arată Și-n fruntea tuturora este el.“ („Fiul Patriei“, în Omagiu tovarășului Nicolae
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
al celui care se află mereu printre oameni, mereu la datorie pentru oameni, secretarul general al partidului, Nicolae Ceaușescu.“ (Flacăra, 12 mai 1977) ERDOS Paul, artist plastic „Datorez totul partidului: viața și opera. Viața, pentru că, străduindu-mă să mi-o croiesc luptând pentru adevăr și bine, i-am aflat coordonatele în concepția despre lume a partidului; opera, pentru că, îndrăgind oamenii, am descoperit adevărul și binele prin cunoaștere și creație întemeiate pe concepția despre lume a partidului. Datorez totul partidului, pentru că, asociind
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
este Lumina comunistă Statornicită-n plaiul românesc.“ („Omul la care ne gândim“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 426) „Cum râurile albii noi parcurg, La fel și viața noastră - a tuturor, Noi căi străbate către viitor Croite de Partidul demiurg.“ (Luceafărul, 22 august 1974) ȘERBĂNESCU Mircea „Pe copiii minerilor din vale i-am văzut pe toate treptele anotimpului lor fericit - în cărucioare, în șorțuri sinilii de preșcolari, în uniforme albastre de școlari, cu cravate roșii cu tricolor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fost Ștefan cel Mare, stejarul din Scornicești (așa cum s-a încetățenit de ani de zile expresia în popor) este tovarășul Nicolae Ceaușescu.“ (Teatrul, ianuarie 1978) ȚĂRANU Ion „Suntem martorii unui prodes istoric revoluționar fără precedent, trăim într-o istorie complexă, croită pe ample dimensiuni și tocmai de aceea în documentul-program al Plenarei CC al PCR din 1-2 iunie a.c., tovarășul Nicolae Ceaușescu reamintește scriitorilor că este nevoie de înțelegerea lor superioară, de măiestria artei lor, iar nu de o descriere decorativă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]