3,093 matches
-
ar înțelege toana cosmică ce a condus la producerea Big Bangului. Am afla ce este în mintea lui Dumnezeu. Dar, de data aceasta, este posibil ca zero să nu mai fie atât de ușor de învins. Teoriile care unifică mecanica cuantică și relativitatea generalizată, care descriu nucleele găurilor negre și care explică punctul singular al Big Bangului sunt deocamdată atât de departe de etapa experimentării, încât s-ar putea să ne fie imposibil să ne dăm seama care sunt și care
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fer sau aluminiu). Reniul, care se găsește sub formă de compuși în minereurile de molibdenit, este oxidat în cursul prăjirii acestuia, până la acid perrenic, care este redus cu hidrogen. Reactivitatea metalelor din grupa a 7-a scade odată cu creșterea numărului cuantic principal n. În aer sunt stabile în stare compactă, dar devin reactive sub formă de pulberi. La temperaturi ridicate reacționează cu oxigenul, cu halogenii, cu sulful, cu azotul și fosforul, cu siliciul, cu borul. În atmosferă umedă, manganul descompune apa
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
la cauze, pentru că însăși știința este cunoaștere prin cauze. - Prezentările creaționismului ar conduce la ipoteze neverificabile și false. Se uită în fapt că știința operează cu ipoteze, ca de pildă teoria eterului care completează spațiul dintre corpurile astrale, sau teoria cuantică, ipoteze care chiar nedemonstrate sunt admise în știință, pentru faptul că îndeplinesc condiția necesară de a nu intra în contradicție cu fapte bine stabilite. În aceeași măsură, în biologie, faptele de observație și încercările de a obține specii noi au
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
regulă, atacurile se bazează pe culegerea datelor rezultate din jurul echipamentelor de criptat (de exemplu, radiațiile). Erori în sistemele de criptare. Uneori, existența unor erori în sistemul de criptare poate să-i conducă pe criptanaliști la descoperirea cheilor de criptare. Calculatoare cuantice. Calculatoarele pe bază de cuante se află în atenția multor cercetători, deoarece ele vor fi mult mai puternice decât actualele calculatoare seriale. Puterea se obține prin paralelismul inerent al mecanicii cuantice. Așa că, în loc să se efectueze sarcinile câte una pe unitate
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
conducă pe criptanaliști la descoperirea cheilor de criptare. Calculatoare cuantice. Calculatoarele pe bază de cuante se află în atenția multor cercetători, deoarece ele vor fi mult mai puternice decât actualele calculatoare seriale. Puterea se obține prin paralelismul inerent al mecanicii cuantice. Așa că, în loc să se efectueze sarcinile câte una pe unitate de timp, cum funcționează sistemele seriale, calculatoarele pe bază de cuante le efectuează simultan. Deocamdată, s-au realizat doar calculatoare mici, dar, când se vor realiza sisteme foarte mari, actualii algoritmi
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
inventatorii sistemului de criptare RSA, a venit cu ideea folosirii ADN drept calculatoare. Moleculele de ADN pot fi văzute drept calculatoare paralele foarte puternice. Practic, ideea este, deocamdată, greu realizabilă. Dacă vor deveni realitate, discuțiile sunt aceleași ca la calculatoarele cuantice. În practică, sunt multe alte tipuri de atacuri și tehnici de criptanaliză. Se consideră că descrierile anterioare ar fi suficiente pentru proiectanții sistemelor criptografice dacă ar ține cont de ele în totalitate, ceea ce este aproape imposibil. Capitolul VItc "Capitolul VI
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
distribuite ale rețelelor mobile și chiar de pe Internet. Domeniile în curs de conturare ale cercetării pot produce consecințe imprevizibile pe linia securității. Apariția calculatoarelor optice și a agenților inteligenți, și pe termen lung, realizările din domeniul nanotehnologiilor și al calculatoarelor cuantice, printre altele, cu siguranță, vor da noi forme spațiului cibernetic și securității lui. Națiunea trebuie să fie în deplină concordanță cu noile curente tehnologice și cu implicațiile lor asupra securității. Departamentul Securității Naționale, în colaborare cu agențiile specializate, va înlesni
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cale de cercetare asupra umanului nu este o carte de sociologie. Ea poate surprinde prin conținut, mod de organizare sau tonul folosit. Reflecțiile și dezbaterile se sprijină, poate, în mai mare măsură pe literatură, poezie, teatru, pictură, cinema, neurofiziologie, fizică (cuantică) decît pe științele calificate drept umane. Limbajul folosit la scrierea acestei cărți nu aparține nici unei discipline. Teoria prezentată este transdisciplinară: ideea că ființele umane sunt făcute din posibile și imposibile proprii nu e a unei discipline anume ci le traversează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
voi niște australieni obișnuiți, adică "albi" le crea realitatea fizică: cînd se aflau între ei sau privindu-se în oglindă, nu se mai vedeau "negri". Dezbaterea asupra realității fizice nu poate să nu țină cont de controversa din domeniul fizicii cuantice care a animat comunitatea de fizicieni în anii 1930. Componentele elementare ale materiei atomi, electroni, fotoni... există "cu adevărat"? Într-un fel răspund Albert Einstein, Max Planck, Erwin Schrödinger sau Louis de Broglie și cu totul altfel răspund reprezentanții școlii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și care, imensă și eternă enigmă, se lasă măcar în parte cercetată și gîndită". Răspunsul lui Einstein, care consideră lumea un dat exterior de cercetat, este, fără nici o ambiguitate, realist. Faptul că nu aderă și nu poate crede în mecanica cuantică vine din faptul că aceasta este incompatibilă cu principiul de bază al concepției tradiționale a fizicii care stipulează că o teorie trebuie să reprezinte o realitate în spațiu și în timp. Pentru Einstein, fizica trebuie să furnizeze o imagine a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mulți alții nu există decît o singură fizică, cea realistă, apărată de Einstein. Ca demonstrația lui să țină, pentru a-și justifica critica radicală la adresa constructivismului epistemologic aplicat umanului, el trebuie să facă uitate dezbaterile care au însoțit nașterea mecanicii cuantice; el se preface că ignoră existența concepției constructiviste a fizicii. E amnezia ca strategie. Mai mult decît atît, argumentația filosofului american este cu totul tributară logicii aristotelice a lui sau: el presupune că suntem realiști sau constructiviști, că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
exterioare) este la fel de greu de demonstrat ca și existența sa. Teoria omului și a lumii pe care o propunem este una "complementară". Accepțiunea pe care o dăm ideii de "complementaritate" este definită de Niels Bohr, în 1927, odată cu crearea mecanicii cuantice 169. Fizicienii se confruntau cu paradoxuri și incoerențe, mai ales în privința dualității unde/corpusculi. De exemplu, anumite experiențe justificau teoria ondulatorie, altele confirmau explicația corpusculară a luminii. Soluția propusă de Bohr a fost pentru mulți de neacceptat, pentru Einstein în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Obținerea unor astfel de rezultate a impus dezvoltarea unei noi „scale” În teoriile fizice, exemplu, teoria fractalilor spațiu-timp (modelul relativist (SR) [6,7]), În care „scala” macroscopică specifică mărimilor clasice coexistă și este compatibilă simultan, cu „scala ”microscopică specifică mărimilor cuantice. Astfel i) teoriile fizice semi-cuantice, nu trebuie impuse, dar sunt generate ca și tranziții Între diferite „scale” de interacțiune; ii) dimensiunea topologică și implicit cea fractală induc noi mecanisme de transport; iii) așa numitele anomalii, spre exemplu, creșterea conductivității În
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Adriana-Roxana STANA, Maricel AGOP () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93113]
-
SR, o abordare unitară (independentă de scală) a dinamicii deterministe sau haotice În cazul unei joncțiuni Josephson este analizată. 2. Efect de tip Josephson În modelul Feynman [8], stările superconductorilor 1 și 2 sunt definite prin parametrii de ordine (funcții cuantice de undă) ψ1 și ψ2 care apar În teoria superconductivității Ginzburg-Landau [4], În care: fiind densitățile, și φ 1 și φ 2 fazele funcțiilor de undă (perechi de electroni) ale superconductorilor care apar de o parte și de alta a
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Adriana-Roxana STANA, Maricel AGOP () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93113]
-
teoria superconductivității Ginzburg-Landau [4], În care: fiind densitățile, și φ 1 și φ 2 fazele funcțiilor de undă (perechi de electroni) ale superconductorilor care apar de o parte și de alta a joncțiunii. Avem de a face cu un fenomen cuantic macroscopic de vreme ce fiecare superconductor este guvernat de o singură stare cuantică descrisă cu ajutorul funcțiilor de undă. Rezolvând acum ecuația Schrödinger În modelul SR pentru Hamiltonian egal cu unitatea se obțin următoarele ecuații de tip Josephson: (2) (3) unde U: este
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Adriana-Roxana STANA, Maricel AGOP () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93113]
-
și φ 2 fazele funcțiilor de undă (perechi de electroni) ale superconductorilor care apar de o parte și de alta a joncțiunii. Avem de a face cu un fenomen cuantic macroscopic de vreme ce fiecare superconductor este guvernat de o singură stare cuantică descrisă cu ajutorul funcțiilor de undă. Rezolvând acum ecuația Schrödinger În modelul SR pentru Hamiltonian egal cu unitatea se obțin următoarele ecuații de tip Josephson: (2) (3) unde U: este tensiunea aplicată la nivelul joncțiunii; JC :valoarea critică a densității de
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Adriana-Roxana STANA, Maricel AGOP () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93113]
-
fi fost umbrite de cele realizate la începutul secolului al XX-lea, după anul 1900. Teoriile elaborate de către doi savanți germani, Max Planck și Albert Einstein, au răsturnat conceptele tradiționale cu privire la natura Universului. În anul 1900 Planck a formulat teoria cuantică, iar Einstein a început să publice, în 1905, teoria relativității (materia nu este altceva decât energie concentrată)354. Beneficiară a revoluției industriale a fost și agricultura, foarte diversificată și aflată în curs de modernizare. În Prusia suprafața fermelor depășea frecvent
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
fi fost umbrite de cele realizate la începutul secolului al XX-lea, după anul 1900. Teoriile elaborate de către doi savanți germani, Max Planck și Albert Einstein, au răsturnat conceptele tradiționale cu privire la natura Universului. În anul 1900 Planck a formulat teoria cuantică, iar Einstein a început să publice în 1905 teoria relativității (materia nu este altceva decât energie concentrată). 2. Triumful liber-schimbului (1846-1880) Transformările capitalismului în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea se remarcă printr-o serie de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ciudat că spui așa ceva. - De ce ți se pare ciudat? Faulques n-a răspuns. Își aducea acum aminte, ușor deconcertat, ceea ce prietenul său, omul de știință, adăugase când sporovăiau despre haos și regulile lui: că un element de bază al mecanicii cuantice era faptul că omul crea realitatea privind-o. Înainte de a privi, nu existau cu adevărat decât toate situațiile posibile. Doar prin privire se concretiza natura, implicându-se. Exista așadar o nedeterminare intrinsecă În raport cu care omul era mai curând martor decât
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de lucrări Adevăruri care mint că "ceea ce noi numim astăzi climatul de opinie este de fapt un șir de minciuni... Cartea conține cîteva capitole care se referă la neînțelegeri curente, ca de exemplu o discuție a unui fizician asupra teoriei cuantice (Davies 1979), și care n-au nici o legătură cu inducerea în eroare ce se produce fără a exista o intenție reală de a păcăli. Pe de altă parte, apare și un capitol scris de Thomas Szasz (1979:122) intitulat "Adevărurile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
apariția înșelătoriei la niveluri mai ridicate, însă în același timp stimulează eforturile de a detecta falsul. Este sigur că atît înșelătoria, cît și încercarea de a o descoperi, vor persista. ȘTIINȚELE SOCIALE În științele naturale, în ciuda complicațiilor aduse de mecanica cuantică și de principiul incertitudinii lansat de Heisenberg, este deseori posibil să se spună cu siguranță deplină că o anume afirmație este falsă. În științele sociale se pot face mult mai rar etichetări de falsitate cu aceeași convingere. Folosind termeni convenționali
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
laur (jos). Pe revers (fig. 99rv), inscripția circulară 100 DE ANI DE LA NAȘTEREA MARELUI FIZICIAN ROMÂN (sus) S.N.R. SECȚIA BÎRLAD (jos), încadrează o reprezentare ce cuprinde formula cuantei de energie (ε=hν), cea a magnetonului Bohr - Procopiu, admis ca unitate cuantică de moment magnetic al electronului (µ=eh/4pim) ș.a. Sobrietatea chipului, simplitatea reprezentărilor de pe medalie sugerează, credem, linia de conduită a savantului, dascălului și omului Ștefan Procopiu. Cu ocazia centenarului nașterii se realizează și o plachetă (tombac, 76/50 mm
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
de a stabili o punte de legătură între universul rațional al științei, pro-clamat de către oamenii de știință ca fiind impersonal și obiectiv, și universul vieții sociale și poli-tice, caracterizată printr-o considerabilă complexitate, imposibil de comparat cu cea a particulelor cuantice sau a celulelor biologice, e de domeniul provocării intelectuale. În Franța, un grup de oameni de știință și de politicieni, cunoscut sub numele de Grupul ce-lor Zece, a încercat să accepte această provocare, acum ceva mai mult de-un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
se înscrie într-o actualitate arzătoare, declanșată de către "afacerea Alan Sokal", după numele fizicianului de la universitatea din New York care a trimis unei renumite reviste de științe sociale, unul dintre liderii curentului "post-modern", un articol delirant despre "hermeneuti-ca transformativă" a gravității cuantice, care a fost totuși publicat fără nici o problemă. Această afacere, ale cărei implicații politice n-au scăpat observatorilor, s-a extins extrem de repede pe Internet și în marea presă americană. Miza sa este exprimată lapidar într-un articol recent publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
învățat în Grupul celor Zece, nu era deloc așa la vremea respectivă. Am cercetat temeinic condițiile de validitate a metodei carteziene. Am căutat alte metode. Avem astăzi de a face cu probleme care scapă convențiilor stabilite de Descartes. Astfel, teoria cuantică arată că neutralitatea observatorului nu mai e posibilă cînd simplul fapt de a observa un fenomen îi modifică desfășurarea. Principiul incertitudinii al lui Heisenberg evidențiază imposibilitatea de a măsura simultan poziția și viteza unei particule. Nu ne mai aflăm într-
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]