3,741 matches
-
cu un surâs disperat și ambiguu, întreba: „Ce idei aveți pentru noaptea asta?“ Știa că zeci de băieți și fete frumoase abia așteptau să-i propună jocuri noi, lipsite de pudoare. Anestezia aceea sinistră funcționa câteva ore, iar el se cufunda în ea așa cum sclavii din Suburra se îmbătau la sărbătoarea închinată Dianei. Apoi se ivea o rază de lumină eliberatoare, iar el poruncea să se deschidă ferestrele, deși era frig, și să se stingă luminile. Respira aerul dimineții, în timp ce femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
absidei din fund, care fusese proiectată pentru a primi sunetele și a le înapoia amalgamate ascultătorilor, într-un amestec vibrant. Dimensiunile încăperii, îmbinarea culorilor, vibrațiile armonioase ale instrumentelor și glasurilor, trupurile dansatorilor, parfumurile și luminile făceau ca sufletul să se cufunde într-o stare extatică, onirică; de aceea senatorul Saturninus strigase: „Acolo se fac vrăji“. Supraveghetorii îl avertizară pe Mnester că fusese anunțată sosirea Împăratului împreună cu suita sa; cu un țipăt, mimul își aruncă o mantie pe umerii goi și fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mirt. Pe chipul de marmură lucrat cu meșteșug se citește o blândețe voluntară, calculată. Omul pare că se află în spatele unui ecran. Gura e închisă, fără să fie strânsă; singurul element dur îl constituie bărbia ridicată. Pe când poza, era probabil cufundat în gânduri, iar artistul a simțit detașarea lui imperială. Putem percepe prudența neîncrezătoare și orgolioasă a minții sale, care a creat proiecte pe termen lung și, pentru vremea aceea, planetare. Ochii privesc spre un punct îndepărtat. Concentrarea e trădată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mică sferă de bronz. Era un surprinzător sistem de translație și rotație pe bază de rulmenți cu bilă, nemaivăzut în acea epocă. Până și acele sfere - ca și alte părți ale minunatei corăbii care nu se aflau la vedere - fuseseră cufundate într-o baie de aur. S-a observat însă că locașurile și bilele nu erau uzate: fuseseră utilizate de puține ori. Corăbiile fuseseră construite ca să supraviețuiască vreme de secole. Dar la 20 mai 1930, când apele fuseseră făcute să scadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
posibilităților sexuale care așteptau încă să fie create într-o sută de accidente experimentale de mașină. În spatele brațului meu drept, în vreme ce-mi strecuram mâna spre despicătura feselor ei, contururile nefamiliare ale scaunului îmi apăsau pielea. Interiorul mașinii era cufundat în umbre, ascunzând fața Gabriellei, și, cum stătea așa, cu capul sprijinit de tetieră, i-am evitat gura. I-am ridicat sânul în palmă și-am început să sărut sfârcul rece, dinspre care se ridica un iz dulce, un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unui accident cu limuzina actriței de film, adunând materialele necesare pentru asta, începând cu mașinile furate și cu fotografiile cuplurilor surprinse în timpul raporturilor sexuale. Eu și Catherine am mers de-a lungul șirului de vehicule sechestrate și abandonate. Depozitul era cufundat în întuneric, un întuneric străbătut doar de becurile iluminatului stradal reflectate în cromul contorsionat. Pe bancheta din spate a Lincolnului, eu și Catherine am făcut dragoste scurt și ritualic; așezată călare peste mine, cu fesele strânse tare în mâinile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ascunsul proces de creație”). Fie ea impresionistă sau tradițională, critica e respinsă - cu anatema de „clasificatoare” - în calitatea ei de instituție axiologizantă: „Jules Lemaître a fost cel care l-a clasat, prăbușindu-l, pe George Ohnet. Anatole France l-a cufundat pe Zola în propria-i scatologie. (...) Sainte-Beuve, cînd era clasificator, n-a văzut pe nimeni în Baudelaire, pe cînd acesta era prefațat, dimpotrivă, de Theophile Gautier. Tot Sainte-Beuve-ul clasificator, pe care-l deosebim de celălalt fel de critic din Sainte-Beuve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sur l’amour faible et l’amour amér... Rezerva temperamentală a lui Vinea, opusă ritmului trepidant al „vieții veacului”, apare mult mai clar în finalul poemului în proză „Preumblare“, din 1923: „Vino. Uită manifestele de înfrățire și îndemnul să te cufunzi în viața veacului. Am să te învăț cît sîntem de singuri și cum crește restriștea din noi”. În spatele măștilor avangardiste, veghează singurătatea și melancolia lirică a estetului... Mai tîrziu, într-o notă din Contimporanul, an V, nr. 71, decembrie 1926
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Vinea”. La fel și schița „Talionul“ (în Contimporanul, nr. 20. Umbra Revoluției mondiale bîntuie aceste proze, însă atitudinea auctorială - departe de a fi optimistă - indică un individualism sceptic și retractil: „Vino. Uită manifestele de înfrățire și îndemnul să te cufunzi în viața veacului. Am să-ți arăt cît sîntem de singuri și cum crește restriștea din noi./ În zări, iată, se ivesc besnele”. Oarecum pe aceeași linie se situează scurta secvență „Ea“ (în Contimporanul, anul II, nr. 33, 3 martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
idol african seamănă în subtilitate cu o cioplitură românească, un basm românesc cu unul mongol. La mijloc nu e numai migrațiunea de popoare și de legende...”; „O răscruce de ev. Clase descind, economii inedite se construiesc. Proletarii impun forme noui”; „Cufundați în colectivitate, îi creiăm stilul după instinctele pe care de abia și le bănuiește”... În numărul 11 este consemnat succesul parizian al compozitorului Marcel Mihalovici, colaboratorul Integralului și al Contimporanului fiind prezentat ca protagonist al unui concert de muzică modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de pildă, cum procedez, eu, cu florile, cu care-mi înfrumusețez vremea pe care o mai am de trăit. Și, a mai zis, atunci: laudă, ție, SINGURELE! Da. Slavă ție, și, cât mai multe asemenea zile și nopți, și patimi, cufundate în parfumul propriei tale strădanii! LA COCOSTÂRCUL PESTRIȚ Miez negru de noapte. Furtuna rupea arborii, scotea copacii din pământ, lua înainte tot ce întâlnea în cale: vegetații, rupturi de pădure, tinichele, acoperișuri de construcții rurale. La Cocostârcul Pestriț se afla
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de câteva ori din picior și zic că infecția se vindecă bine, mulțumesc, zic. Și Helen zbiară: — Mona! Cum se mai zice la „măcelărit“? Mona zice: — Trebuie să stăm un pic de vorbă când ieșiți. În biroul ei, Helen e cufundată într-o carte deschisă. Este un dicționar ebraic. Alături are un ghid de latină clasică. Dedesubt este o carte despre limba aramaică. Lângă asta e un exemplar împăturit al blestemului. Coșul de gunoi de lângă birou e plin de pahare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
adevărat ești bătrân când ai uitat că ai fost cândva copil! Despre unii aflați că sunt în situații delicate, se spune că sunt „în găleată”! Pesemne că nu s-au gândit la timp că și într-o „găleată” te poți cufunda și chiar îneca. Banii „leagă” și tot ei îi „dezleagă” pe oameni. Cică în curgerea destinului tău nu poți interveni, ceea ce nu înseamnă că îți este interzis dreptul de a dori! Nu-i o perioadă prea veselă în viață când
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
iluzionăm la gândul că durerile noastre sunt și durerile altora! Un nebun nu îndeajuns de nebun, este mai primejdios decât un nebun sută la sută! Două obiecte sau lucruri executate de aceeași mână de maestru se aseamănă dar nu se cufundă. Gemeni în absolut nu există. Fiecare om, fiecare ființă este un unicat în felul său! Cere-i în șoaptă unui om să păstreze tăcere și taină asupra unui lucru, și-n a doua zi toată lumea va afla marele tău... secret
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
nu tocmai călduroase. O liniște ciudată domnea de jur împrejur. O pace ca din altă lume. Nu se auzeau nici glasuri, nici lătrături de câini și nici un fel de zgomote, iar luna poleia cu raze stinse acoperișul caselor din preajmă, cufundate în somn adânc. Poarta de la drum era deschisă și prin ea se zăreau căruța și căruțașul așteptând. Cel pe care deadul Vasile îl numea "badea Petre" stătea în picioare lângă căruță, cu biciul la subțioară și pufăia dintr-o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în cor cu prietenii săi și cu tuciuriii și o ținură așa până după ora închiderii, când chelnerii îi luară pe toți de guler și îi dădură claie peste grămadă afară pe trotuar. * La începutul semestrului al doilea, Victor se cufundă din nou în studiu, de teamă parcă să nu înceapă să se gândească prea mult la Felicia. Amintirea despărțirii lor continuă totuși să-l urmărească, dar se strădui să nu se lase copleșit. Încercă chiar să dea uitării ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
liniște deplină Ușor, de aici - De aproape de îngeri, Privesc mai departe decât văd. Privesc spre tine. Viața dincolo de aparențe Și câteodată ajungi să te sufoci În arzătoare clipe ce mai târziu suspină Lăsându-te golit, regret cu regret. Lumina se cufundă-n întuneric Și ușor se transformă-n cuvânt, Apoi înțelegi că nu are sens, Dar continuu și continui să reacționezi Știind că ești și vei fi un soi de...nimic Ofilit în mărăcinele sufletului Ce mai târziu o să te-nvețe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mă pictez în alb și negru. Vis în ploaie Și mă țin de mână cu trecutul Și lacrima-mi cade în bălți Și strada se transformă-n balaur cu cinci vieți. Nu mai suport pe nimeni și nimic Deși mă cufund în amar. Stau singură pe-un trotuar Fiind un simplu trecător prin propriul amar. Știu că am ajuns să fiu neobservată Într-o secundă de vis spulberată. Și mă întorc și te blestem În propriul meu stil... Te chem. Dan
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uitării Ca să nu mai suferi, toamnă, De tristețea destrămării! Duță Ana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Mi-e dor... Mi-e dor, mi-e dor Să stau sub geamul casei părintești, Cufundată-n cartea cu povești. Mi-e dor să merg vacanțele la țară Să mă scald în gârlă iară, Doar atât, pentru o vară. Of, ce dor îmi e de basme, Și de zumzet de copii. Și, când văd că timpul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
negrii, Stelele aurii și luna argintie. Păsările mișună pe întunecatul cer, Și mă fac să cred Că îmi voi pierde puterile Și că ușor , ușor mă voi lăsa purtată, De stranii fantome spre neștiut. Însă ca o ființă fantastică Mă cufund în ochii păsării cu pene de aur, Și, ca prin minune, mă trezesc în razele soarelui. Se pare ca a fost doar un vis , Un vis ciudat... Lumea mea Sunt în lumea mea. O lume paralelă de cea reală. Urma
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Calc pe lacrimi de nori Și mă trezesc pe lacrimi de înger. Mă așez pe banca pustie Și vorbesc încet cu ploaia. Închid ochii, apoi îi deschid. Dar ploaia nu mai e. Eu sunt...ploaia. Șșșș... vreau să dorm! Mă cufund în vis. O briză caldă mă duce către abis, Mă agăț de funia catifelată Și cerul îmi vorbește, Mă arunc într-un ocean Și gândul îmi umblă delirând. Pășesc mărunt înainte Și cad într-o mare de păpădii. Totu-i
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Barcelona, dar, mai ales, creațiile faimosului arhitect Antonio Gaudi. Danci Bianca-Mihaela, clasa: a VI-a Școala Gimnazială ”Mircea Sântimbreanu” București profesor coordonator Liliana Sima Vis Stătea întins pe pat când... Era negură... dintr-o dată se limpezește totul. Da, „copilul” era cufundat într-un vis. Printr-o breșă se vedea foarte deslușit Tărâmul Copiilor. Pruncul a picat în visul cel bun. O dată-n viață va fi, cum se zice, „în centrul atenției”. Pe chipul său este zugrăvit un zâmbet larg. Înțelegea de ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am străpuns și lui inima. Amândoi am căzut. Am stat toată seara, am privit cerul și simțeam cum viața mă părăsește. Nu-mi vine să cred că voi muri. După câteva ore, sirenele poliției distrugeau liniștea deplină în care mă cufundasem. Rose, nu se poate, Rose! În fața mea stătea Alex, cu ochii înlăcrimați, plini de tristețe și de ură. I am făcut semn să se apropie de mine, și, cu toată puterea pe care o mai aveam i-am spus: Mulțumesc
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de mărar, ochi de mărgăritar și cercei de cireșe, a revenit pe minunata scenă a naturii cu alaiul său de flori și fluturi multicolori. Fluturii care plutesc în văzduh plonjează pe gingașele petale ale florilor. Intrând în acest paradis mă cufundam în albastrul odihnitor al cerului și mă îndreptam spre visare, spre reverie formând vraja acestei lumi feerice. Frumusețea ei amintind de zânele din poveștile românești armonizează cu tabloul tainic al naturii. Cu multă măiestrie, ea plutește între cer și pământ
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fratelui meu. - Și unde le găsesc? - Cam pe unde crezi? Stéphane Înghiți În sec cu dificultate. Ideea de a-i lua amprentele unui mort Îi producea o asemenea spaimă Încît preferă să tărăgăneze și, pentru a-și păstra cumpătul, se cufundă În citirea biletului. Înălță capul, descumpănit. - Marie... de dumneata vorbește? Și restul ce vrea să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură de scuză. Nu citesc dialectul breton. - Vrea să Însemne că nu e o nici clipă de pierdut! Jandarmul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]