3,132 matches
-
de către daci. Valea Mureșului a fost în această perioadă una dintre porțile de intrare ale invaziilor celtice în Transilvania. Iar între secolele al IV-lea și al III-lea, celții prind rădăcini pe amândouă maluri ale Mureșului, în vecinătatea așezările dacice existente. Coexistența lor, nelipsită de evenimente violente, a durat aproximativ două secole, sfârșind cu asimilarea celților de către dacii majoritari. Așezarea dacică aflată în sudul Micalăcii a fost cucerită de trupele romane în anii 101 - 102. Pe durata celui de-al
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
secolele al IV-lea și al III-lea, celții prind rădăcini pe amândouă maluri ale Mureșului, în vecinătatea așezările dacice existente. Coexistența lor, nelipsită de evenimente violente, a durat aproximativ două secole, sfârșind cu asimilarea celților de către dacii majoritari. Așezarea dacică aflată în sudul Micalăcii a fost cucerită de trupele romane în anii 101 - 102. Pe durata celui de-al doilea război dacic (105 - 106), Traian a cucerit teritorii la nord de Mureș, făcându-le parte din Provincia Dacia. În zona
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
lor, nelipsită de evenimente violente, a durat aproximativ două secole, sfârșind cu asimilarea celților de către dacii majoritari. Așezarea dacică aflată în sudul Micalăcii a fost cucerită de trupele romane în anii 101 - 102. Pe durata celui de-al doilea război dacic (105 - 106), Traian a cucerit teritorii la nord de Mureș, făcându-le parte din Provincia Dacia. În zona Aradului Nou, armata romană a construit un fort care a găzduit Legiunea a IV-a Flavia Felix. Împăratul Hadrian (117-138) a cedat
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
sarmațiilor și dacilor liberi, dar trupele romane au continuat supravegherea drumului comercial și militar de-a lungul Mureșului, drum care asigura comunicarea între provincia Dacia și provincia Panonia. În perioada dintre secolele al II-lea și al IV-lea așezări dacice și sarmite sunt prezente în zona orașului de astăzi, având relații comerciale intense cu lumea romană. În perioada de anarhie din Imperiului Roman, de la mijlocul secolului al III-lea, locuitori ai provincie au emigrat în lumea barbară și au întemeiat
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
m. Zona cea mai veche a vetrei locuite, Strada Principală, se desfășoară pe malul stâng, constituind axa principală a satului. La Câlnic săpăturile arheologice demonstrează o continuitate de viețuire, începând cu așezarea neolitică și cea din epoca bronzului, la vestigiile dacice si romane, ori din epoca migrațiilor până în evul mediu. Numele localității, amintit mai întâi la 1269 (villa Kelnuk) este de sorginte slavo-română, după cum susține Nicolae Drăganu. Toponimul a fost preluat de sași (Kelling) și de unguri (Kelnek). Numele de Câlnic
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
De la celții trăitori în regiunea Turda în a doua fază a epocii fierului (“cultura Latène”, 100 î.C.-100 d.C.) a rămas o statuetă de bronz, găsită la Luncani. Etapa finală a perioadei Latène constituie faza maximei înfloriri a civilizației dacice. Zona Turda, componentă a regatului dac, nu a furnizat din păcate descoperiri spectaculare aparținând dacilor. Aceasta nu înseamnă însă că ar lipsi urmele dacice în zonă. Din această epocă s-a perpetuat toponimul dacic al localității: Potaissa. În epoca preromană
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
de bronz, găsită la Luncani. Etapa finală a perioadei Latène constituie faza maximei înfloriri a civilizației dacice. Zona Turda, componentă a regatului dac, nu a furnizat din păcate descoperiri spectaculare aparținând dacilor. Aceasta nu înseamnă însă că ar lipsi urmele dacice în zonă. Din această epocă s-a perpetuat toponimul dacic al localității: Potaissa. În epoca preromană s-a extras sare din cele 2 masive de la Potaissa (Durgău și Băile Sărate), pentru necesități de consum local. În anul 106 la încheierea
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
constituie faza maximei înfloriri a civilizației dacice. Zona Turda, componentă a regatului dac, nu a furnizat din păcate descoperiri spectaculare aparținând dacilor. Aceasta nu înseamnă însă că ar lipsi urmele dacice în zonă. Din această epocă s-a perpetuat toponimul dacic al localității: Potaissa. În epoca preromană s-a extras sare din cele 2 masive de la Potaissa (Durgău și Băile Sărate), pentru necesități de consum local. În anul 106 la încheierea celor 2 războaie dintre Traian și Decebal, Dacia a fost
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
istorice. Deja în vara anului 106 se întreprinde o intensă explorare a noii provincii înglobate Imperiului Roman (marcarea punctelor strategice, înregistrarea surselor naturale, amenajarea rețelelor rutiere, stabilirea garnizoanelor, edificarea fortificațiilor). Evenimentul care a impulsionat cel mai mult dezvoltarea vechii așezări dacice Potaissa, înainte de staționarea aici a Legiunii a V-a Macedonica în anul 168, a fost apariția și stabilirea unor coloniști romani, veniți din diferite zone ale Imperiului Roman. Aceste prime grupuri de coloniști romani (cives Romani) care sosesc la Potaissa
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
Legiunii a V-a Macedonica în anul 168, a fost apariția și stabilirea unor coloniști romani, veniți din diferite zone ale Imperiului Roman. Aceste prime grupuri de coloniști romani (cives Romani) care sosesc la Potaissa nu se așază în vicus-ul dacic preexistent, locuit preponderent de autohtoni. Nici nu se putea concepe un asemenea amestec în primele decenii ale guvernării romane a Daciei. Primele 6 decenii din istoria Potaissei romane (106-166) (vezi Dacia Traiană) au constituit o perioadă de acumulări lente, fără
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
Radu Florescu și Alexandra Dinu. Filmul a avut un mare succes la publicul din România, dar recenziile criticilor de film au fost aproape în totalitate negative. Cu două mii de ani în urmă, în Dacia, marii preoți ai celor șapte triburi dacice: costelizii, leanococii, cretinizii, stupizii, virgininzii, inteligeții și perfizii s-au adunat și au pus laolaltă cele șapte bucăți ale pietrei magice, ale cărei puteri îi puteau face pe daci stăpânii lumii. În timpul rostirii incantației, o avangardă a legiunii romane i-
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
-lea cel mai vizionat film românesc din perioada 1990-2010. În ciuda marelui succes la public, recenziile criticilor de film au fost aproape în totalitate negative. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„O piatră dacică, un fel de «Lampă a lui Aladin» care împlinește dorințele deținătorului, de la un parizer cu soia la un ospăț nupțial, e descoperită în satul oltenesc Sadova. Piatra miraculoasă, care ar putea rezolva sau complica problema energetică pe plan mondial proiectează
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
deosebit interes floristic, faunistic, geologic, speologic și peisagistic din județul Dâmbovița. La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă floristică diversă, cu specii endemice pentru această zonă sau foarte rare; printre care: nopticoasă ("Hesperis matronalis ssp. moniliformis"), stânjenel de munte ("Iris dacica"), ghințură galbenă ("Gentiana lutea"), smârdar ("Rhododendron myrtifolium"), iederă albă ("Daphne blagayana"), angelică ("Angelica archangelica"), sângele voinicului ("Nigritella rubra"), secară de munte ("Secale montanum") sau caprifoi ("Lonicera caerulea"). În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
după 1962, a gravitat în jurul acestui cinematograf, amplasat în incinta școlii. Particularitățile folclorice și tradițiile specifice Câmpiei Transilvaniei, zona Aruncuta,Soporul de Câmpie,Frata etc. sunt descrise și explicate detaliat în corelație cu factorul istoric {cu referire și la perioada dacica } de către profesor Marta Alupului Rus { 1946 - 2005 }. Aceasta s-a născut și a copilărit în satul vecin , respectiv Soporul de Câmpie, într-o perioadă în care folclorul din zona era bine conservat, astfel că în anul 1969,având la bază
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
scăpând cu viață, iar dușmanii săi căzând în prăpastie. Julius Teutsch, cronicar sas (inițiatorul înființării Muzeului săsesc al Țării Bârsei), care a scris Etnografia Țării Bârsei, descoperă la începutul secolului al XX-lea (în anul 1913) o fortificație antică (cetate dacică) aflată în amonte de Valea cu Apă, în locul cunoscut de șcheieni sub denumirea de "„Între Chietri”", loc în care, din vremuri imemoriale, urcau Junii din Șcheii Brașovului în Miercurea Paștilor pentru a desfășura ritualul aruncării buzduganului și a juca hora
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
nu cea determinată de vârstă. Spre deosebire de precedentele două romane, "Constelația din ape" și "Doando", a căror temă principală era una de natură science fiction, în cartea de față elementul fantastic este unul secundar, accentul fiind pus pe descoperirea unui tezaur dacic într-un cadru care folosește recuzita specifică operelor polițiste. În plus, întreaga acțiune este presărată cu elemente umoristice, ale căror accente se regăsesc pe alocuri și în "Constelația din ape". Aurel Cărășel a fost de părere că romanul este "bine
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
perioade diferite ale epocilor timpurii ale existenței umane, lângă situl arheologic Cârlomănești - Cetățuia. Acesta va conține case din Epoca Pietrei, Epoca Bronzului, Epoca Fierului și Epoca Migrațiilor, anexe specifice și un sanctuar. Deasemeni, instituția este implicată și în reconstrucția cetății dacice de la Cârlomânești. A fost demarată în vederea reconstituirii unei colecții care să descrie atmosfera vieții de zi cu zi din perioada comunistă, o campanie de strângeri de bunuri specifice epocii respective.
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
Trascăului) de pajiști stepice, tufărișuri și păduri cu arboret de stejar ("Quercus robur") și carpen ("Carpinus betulus"); ce conservă habitate naturale de tip: "Pajiști de altitudine joasă", "Pajiști stepice subpanonice", "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase", "Păduri dacice de stejar și carpen" și "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice" și protejază faună și floră specifice Apusenilor. La baza desemnării ariei naturale se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai
Fânațele Pietroasa - Podeni () [Corola-website/Science/330689_a_332018]
-
hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști, pășuni, terenuri cultivate) încadrată în bioregiunea alpina și continentală a munților și Depresiunii Maramureșului; ce conserva habitate natural de tip: "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)", "Comunității de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition", "Fânețe montane", "Mlaștini turboase de
Valea Izei și Dealul Solovan () [Corola-website/Science/330750_a_332079]
-
daco-roman, Tiberius Claudius Maximus a condus o subunitate de cercetași, care a primit ordinul să-l prindă pe regele dac fugar, Decebal. Înainte ca romanii să-l poată captura, Decebal s-a sinucis, tăindu-și gâtul cu „sica”, sabia curbată dacică. Momentul a fost ilustrat pe Columna lui Traian. Totuși Maximus a pretins, așa cum stă scris pe stela sa funerară descoperită la Philippi, Grecia, că a reușit să-l captureze pe Decebal mai înainte ca acesta să moară. Maximus i-a
Ranisstorum () [Corola-website/Science/330752_a_332081]
-
de mai multe pâraie (Hârtopa, Băgău, Valea Dosului) tributare râului Mureș. Situl Băgău constituie o zonă naturală (pășuni, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) încadrată în bioregiunea continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei; ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de stejar si carpen" și "Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat)" și protejază floră și faună rară specifică Dealurilor Lopadei (subunitate geomorfologică a "Podișului Târnavelor Mici"). La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice și
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
cuprinse între 800 și 1.400 m); Păduri aluviale de arin negru și frasin ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), habitate aflate la altitudini cuprinse între 700 și 1.400 m, în luncile montane înguste și pe versanții cu izvoare; Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion") pe versanți cu înclinații medii și mici și pe platouri, la altitudini de până la 800 m.; Vegetație arboricolă cu răchită albă ("Salix eleagnos") de-a lungul pâraielor, la altitudini de până la 800 m.; Tufărișuri alpine cu specii
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
de dealurile Dochiciu, Dealul-Mare și Cornet, orașul comunicând prin șoselele naționale cu Târgu Jiu, Motru, Strehaia, Drobeta Turnu Severin, precum și cu stațiunile Băile Herculane și Bala. Râul Brebina străbate acest vechi târgușor mehedințean, în zonă existând o mulțime de ruine dacice, semn că regiunea a fost intens locuită de daci. Baia de Aramă este traversată de paralela 45˚. Tot de Baia de Aramă aparțin și localitățile învecinate: Brebina, Titerlești, Bratilovu, Mărășești, Stănești. Potrivit tradiției locale, vechiul așezământ monahal (inițial a fost mănăstire de călugări) datează
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
1968, revenind la numele de Muzeul Unirii. În linii mari, forma actuală a expoziției de bază datează din 1975. În 1992 a devenit subordonat direct Ministerului Culturii. Muzeul prezintă publicului arheologie: preistorică (ceramică, unelte și arme din piatră, bronz, fier), dacică - provenind de la cetățile dacice Craiva, Cugir și Căpâlna (ceramică, monumente, unelte, arme și podoabe din fier, bronz, argint), romană - provenind din marele centru urban Apulum (monumente epigrafice, sculpturale, gliptică, numismatică, vase ceramice, lucerne, unelte și arme din fier, obiecte de
Muzeul Național al Unirii () [Corola-website/Science/330431_a_331760]
-
de Muzeul Unirii. În linii mari, forma actuală a expoziției de bază datează din 1975. În 1992 a devenit subordonat direct Ministerului Culturii. Muzeul prezintă publicului arheologie: preistorică (ceramică, unelte și arme din piatră, bronz, fier), dacică - provenind de la cetățile dacice Craiva, Cugir și Căpâlna (ceramică, monumente, unelte, arme și podoabe din fier, bronz, argint), romană - provenind din marele centru urban Apulum (monumente epigrafice, sculpturale, gliptică, numismatică, vase ceramice, lucerne, unelte și arme din fier, obiecte de podoabă), medievală (ceramică, bijuterii
Muzeul Național al Unirii () [Corola-website/Science/330431_a_331760]