5,260 matches
-
om liber”. Căpitanul m-a poftit la el în cabină și cum v-am spus că rupea puțin românește, i-am spus toată povestea vieții mele de până atunci. M-a îmbrățișat și el și mi-a spus : - Ionuț, băiat deștept și curajos. Te voi ajuta să-ți duci mai departe planul tău. Probabil că ai un asemenea plan. - Da, am! Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu al dumneavoastră vreau să ajung în Australia, patria oilor și al cangurilor! Asta îmi doresc
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a sărit la bătaie. În curte, mama avea un umbrar cu o bucătărie de vară și un pat. Cum era peste măsură de beat, am căutat să-l liniștesc, dar el în starea în care se afla a spus: „Ești deștept ca tac’tu! ! Să știi că eu l-am omorât pe bădia Manolache! ” - Ce vrei să spui, nemernicule?... Da, eu l-am omorât pe tatăl tău, pe moșul meu!.. Când omul este beat poate să spună un adevăr. Latinii (romaniiă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în jug poporul. L-au lipsit de învățătură, ca să-l poată stăpâni mai bine. Înalta societate nu este decât un ulcer mizerabil, care macină organismul statului”. Profesorul universitar Valeriu D. Cotea ajunge la concluzia că „Sfaturile sunt inutile, întrucât cei deștepți nu au nevoie de ele, iar cei proști nu le înțeleg”, în capitolul „ Autoverdict” din cartea „Cu și despre Valeriu D. Cotea, sub semnul bunului gust” de Petru Ioan (coord.). Și totuși ce mare bucurie și mulțumire sufletească și alinare
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
studiu și la care nu strică se reflectăm puțin cu toții. Căci ne privesc pe toți. Studiul face parte dintr-o categorie față de care eu personal am mari rețineri : ce cred românii despre ei înșiși ? Păi, ce să creadă, că sînt deștepți, frumoși și - era să uit - ospitalieri. Știm asta, s-au mai făcut zeci de astfel de investigații facile și rezultatele au fost cam aceleași. E adevărat însă că nu s-au mai făcut de ceva vreme și nu atît de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
schițat de fiecare român în parte românului generic este jalnic și merită să fie detaliat : 1. dorința de a fi șef (de a avea puterea) ; 2. tendința spre bîrfe, scenarii și jocuri politice ; 3. tendința de a se crede mai deștept ; 4. înclinația spre distracție ; 5. dorința de a fi lăudat ; 6. tendința de a căuta țapi ispășitori ; 7. comoditatea, lenea ; 8. tendința de a invidia ; 9. mîndria, orgoliul ; 10. superficialitatea („merge și așa”) etc. Mai vedeți multe alte defecte capitale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bucuria mea era triumfătoare, un fel de „le-am zis-o !”. Împărtășind viziunea autoarei, mă răzbunam parcă, prin delegație, împotriva tuturor acelora care nu înțeleg aceste lucruri, dărîmam prin ea temporalizările acreditate care ne fac vraiște istoria. Pe scurt, eram „deștept”, domnule ! Nu aș fi spus toate aceste lucruri dacă, discutîndu-le cîteva zile mai tîrziu cu alți „specialiști”, nu aș fi observat și la ei exact aceeași reacție. Într-un final, ne-am întrebat însă cu toții de ce sîntem, de fapt, așa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ale cercetării, o constatare esențială a autorului atrage atenția : Dincolo de discurs, interviu, declarații, perorații politice și promovare televizată (totodată ignorînd violențele și abuzurile parazitare), poate că cea mai interesantă formă de exprimare protestatară va fi aceea numită de presă „sloganul deștept”. Căci aici, mai ales în combinație cu scandarea, subtilitatea intelectuală își dă mîna cu sensibilitatea, cu exaltarea, cu arta. Argumentația este convingătoare și la îndemîna oricui. Ea atrage atenția asupra unui aspect care a impresionat pe mulți, generînd însă doar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
m-am smuls urlând de lângă sicriu și-am lăsat în mâna ființei teribile taiorul sfâșiat. M-am trezit în cearceafurile ude și am aprins lumina. Dar Ester, în vremea când mergeam la tanti Aura, era o fată vioaie și foarte deșteaptă, care citea tot timpul cărți groase, prăjindu-se la soare în remorca vechiului camion. Cu cât se bronza mai mult, cu-atît se umplea mai tare de pistrui. Avea pistrui pe tot corpul, pe toată pielea ei roșcată, dar mai ales
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atâta dragoste, se făcea atunci de un roșu închis, ca vișina. Eram foarte fericite. Ne întrebam ce ne-am fi făcut dacă nu ne-am fi întîlnit. Vorbeam și despre cărți și filme, și mă miram cât poate fi de deșteaptă. Tocmai citise o carte groasă cât o cărămidă, Demonii (așa accentua ea), și-mi povestea despre o biată fată șchioapă de acolo. Se numea Liza și trăia într-un basm. Dar Svetlana e și mai frumos decât Liza." Am intrat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
negru, încrețit, iar trupul scund, umerii încovoiați, pântecul diform și picioarele scurte. Simpatia și dragostea pe care le răspândea acest patron al meu erau cu atât mai greu de înțeles. Cel puțin pentru mine, Narendra Sen era un bărbat seducător, deștept și subtil, instruit, plin de humor, blând și drept. Cum stam și-l priveam așa, intră ― aducând cu ea o atmosferă stranie de căldură și panică ― soția inginerului, Srimati Devi Indira, îmbrăcată într-o sari albastră, cu șal albastru muiat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gelozie. Am fost de atunci sigur că el știa de venirea Maitreyiei nopțile și mi-a fost teamă să nu ne trădeze. De aceea mă purtam cât mai bine cu el, îi cumpăram țigări, îi dăruiam cărți. Era un băiat deștept și ambițios și scria scenarii de filme pentru companiile indiene, care îi erau însă întotdeauna refuzate. Ne ura pe toți, deși râdea mult și se arăta prietenos. Lui Chabù îi era tot mai rău. Doctorii chemați (la început indienii, apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
M-am întors în odaia mea abătut de moarte și, în timpul mesei, mi-am ferit picioarele, ascunzîndu-le sub scaun. Am pus bara de lemn la ușă când m-am culcat, hotărât să nu deschid Maitreyiei, orice s-ar întîmpla. Eram deștept când a venit și a încercat ușa, dar m-am prefăcut că dorm și că nu aud. A început să bată mai tare, apoi să mă cheme, tot mai puternic, în cele din urmă să zgâlțâie ușa. Mi-a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dacă afli ceva. - Ce-i place? fete? băieți? - Dar cine poate să știe? Vorbea de Orfeu. Încearcă să afli ce-i cu el, adăugă, coborând și mai mult glasul. Dar fără super și fără extra. Mi-e simpatic și pare deștept. Păcat că nu știe ce vrea. Spune că-i poet. La mese se aprinseseră acum lămpi minuscule de diferite culori, și figurile mascate păreau că încep să se învioreze. Orlando, își trecu din nou dosarul dintr-o mână în cealaltă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Traian. Căci lui i s-a năzărit să ne zămislească aici, la marginea pământului, parcă ar fi știut anume că într-o bună zi o să veniți și voi, obosiți după atâta rătăcire în stepă, și o să dați peste noi, frumoși, deștepți și bogați, și o să vă fie foame și sete, așa cum ne este și nouă acum... - Ziceți-i înainte, domnule elev, că vă ascultă, îl încurajă Zamfira văzând că Darie se întrerupse și-și ștergea în neștire obrazul cu mâneca tunicii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sublime, sincopele majestoase în indefinibilul străfulgerării prin care pot lumina viața unei ființe umane integrate cotidianului. Una dintre aceste paranteze insulare ce, uneori, punctează edenic parcursul individualității umane este experiența perturbantă a erosului. Întâlnirea cu cel care ne devine drag deșteaptă și activează în noi amintirea unui ev atemporal unde ne redescoperim superiori față de persoana ce credeam că suntem. Alături de chipul pictural adorat în incandescența iubitoare, îndrăgostitul se înalță spre această dimensiune pentru a o coborâ pe pământul vieții sale de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nebun a fost Niculaie, ce nebun și ce deștept ! Păcat de capu lui, cât a fost în școală n-a luat decât premiu-ntâi cu cunună, și băiatu directorului, de ședea-n bancă cu el, n-apuca decât premiu doi. Deștept, din clasă prindea tot, că pe maidan cin’ să bată țurca ? Deștept, da nebun, că-n fiecare zi încasa o scatoalcă de la tăticu, ba că pierduse la arșice - parcă-l vede și acu ce-și păzea arșicele - și venise despuiat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui, cât a fost în școală n-a luat decât premiu-ntâi cu cunună, și băiatu directorului, de ședea-n bancă cu el, n-apuca decât premiu doi. Deștept, din clasă prindea tot, că pe maidan cin’ să bată țurca ? Deștept, da nebun, că-n fiecare zi încasa o scatoalcă de la tăticu, ba că pierduse la arșice - parcă-l vede și acu ce-și păzea arșicele - și venise despuiat acasă, ba că-i luase vizitiu de la tramvai chipiul. Mai era și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Că acu la ce să mai fi tăcut ? Tăcuse numa pentru băiat, ca să-și poată face și el o situație, c-a tot sperat ele să-i dea post mare-n servici și să-l bage-n Partid, că de deștept era foc de deștept Tudor ! Ș-un ambițios ! Tot cu nasu-n carte ! A tot sperat ele că d-acu o să-i meargă bine și lui, și la tot neamu. Și d-aia n-a rămas el de prima dată, c-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să mai fi tăcut ? Tăcuse numa pentru băiat, ca să-și poată face și el o situație, c-a tot sperat ele să-i dea post mare-n servici și să-l bage-n Partid, că de deștept era foc de deștept Tudor ! Ș-un ambițios ! Tot cu nasu-n carte ! A tot sperat ele că d-acu o să-i meargă bine și lui, și la tot neamu. Și d-aia n-a rămas el de prima dată, c-a mai fost o dată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mine ! Ascultă-mă pe mine, că io de câte ori n-am pățit-o ! Că frigu-i ăl mai mare dușman al omului pe lume, d-aia umblu și io cu șapte cojoace ! D-aia Gelu, nepotă-miu, îmi zice Baba-Dochia ! Eee, ce băiat deștept și-nvățat și cuminte ! Ăsta zic că pân-acu n-a umblat cu v-o fată ! — Crezi ? — Io crez, da dracu știe ? Că așa e de mutulică ! Ăștia care e muți, ăștia tace și face, nu trebe să te-ncrezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trebe să te-ncrezi în ei, că când ți-e lumea mai dragă, îți face pocinogu. Așa e și mă-sa lui, o mută și-o încuiată, și el cu ea seamănă, da și cu frate-meu, Ilie ! Că e deștept ca el și cuminte ! Norocu lu bietu Ilie a fost când m-am măritat io și-am deschis prăvălia în Coriolan ! C-acu ajunsesem să am banii pe mână, vâram mâna-n tejghea și scoteam banii și-i plăteam lu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fusta mea, când era mic ! Da și-acu, când mă vedea, îi râdea ochii, uite-așa avea niște ochi râzăreți, nu era nici urât, nici frumos de pică, trăgea spre Ivona și spre neamu ei, frumos nu era, da era deștept, eee, că bărbatu trebuie să fie un pic mai frumos ca dracu, se știe... Și cel mai urât a fost când și-a lăsat barbă. Uuuuu, că urât mai ești cu barbă ! făcea madam Ioaniu. Și el, tot așa râdea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o găsește în bucata lui devine rege. Dintre toți, cine crezi că a găsit-o ? Bineînțeles, Tudor, care este norocosul familiei ! — Norocos, mânca-l-ar mama ! Da mai norocoasă ea, c-a pus laba p-așa băiat, și frumos, și deștept, și toți morți după el, pe un’ se duce ! Haidi, zi-nainte ! După cum vezi, mondenități sunt destule pe aici. Dar numai dacă ieși pe stradă și te distrezi, că nu cred să existe pe lume oraș mai frumos. îl parcurgem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
io ce nărav are : cum te vede că-ntorci capu, ascunde bulinu sub pernă, și p-ormă, se scapă de el ! Și tu ? Cu serviciu ? Las’ că n-o să te dea ei pe tine-afară ! Cum, de ce nu ? Păi așa băiat deștept, unde mai prinde ei ? Haidi, lasă ! Ce dacă zic, ce ? Te mănânc ? Zi mai bine ce e, zi ce mai face ăilanți... Nu i-ai văzut, nu i-ai văzut, dar de vorbit tot ați mai... Niculaie ? Măciuca de fie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-am mai avut decât să le țiu lor socoteala ! Da de vorbit de ei tot vorbeam cu Ivona ! Ce mai beam la cafele, ce mai stam de vorb-amândouă ! Ce fată bună, Ivona ! Și ce femeie cu carte, ce femeie deșteaptă ! Ce de-a mai cărți a citit la viața ei ! Și ce mă iubea, ce mă aprecia, ce mult ținea la mine ! Ai mâini de aur, făcea, mâini de aur ai, madam Delcă ! Dumneata, dragă Vica, dumneata, cu optimismul dumitale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]