KorAP: Find »[drukola/base=despărțire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...283 >

7,054 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

mai mult timp liber, rețeaua de prieteni e mai densă, ieșirile în locuri publice și petrecerile sunt mai numeroase, puseurile de gelozie mai frecvente. Faptul că familia nu are copii face viața mai ușoară (și mai frumoasă) și deci probabilitatea despărțirii este mai mică. Pe de altă parte, pentru că nu sunt copii la mijloc, iar capitalul marital este mai mic, hotărârea de a divorța poate fi mai ușor luată, costurile fiind mult mai reduse. Primul copil afectează profund relația partenerilor conjugali

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
mai concrete, ce determină ca în aproape toată lumea multe femei să rămână în mediul violental: dependența economică reprezintă un obstacol nu doar în cazul soțiilor care se bazează în exclusivitate pe venitul soțului, dar și pentru cele care văd în despărțire un mare risc pentru subzistența și dezvoltarea economică a familiei; motive moral-religioase, credința că familia și supunerea față de soț sunt sfinte și că divorțul este o rușine, a ei și a familiei din care provine, o lipsă de responsabilitate, inclusiv

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
eitc "7.1. Divorțialitatea și cauzele ei" 7.1.1. Creșterea disrupției conjugale în societatea contemporanătc "7.1.1. Creșterea disrupției conjugale în societatea contemporană" Există o distincție între destrămarea oficială (juridică) și cea neoficială (informală) a grupului familial, între despărțirea de drept și cea de fapt, cum se mai spune. Într-adevăr, în multe familii, cei doi soți nu mai au practic o viață comună, deși din pricina copiilor, a profesiunilor sau din alte motive, ei nu se despart oficial. Am

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
mai spune. Într-adevăr, în multe familii, cei doi soți nu mai au practic o viață comună, deși din pricina copiilor, a profesiunilor sau din alte motive, ei nu se despart oficial. Am putea deosebi trei tipuri principale de disoluție maritală: despărțirea în fapt, dar cu locuință comună; separarea totală (și în ceea ce privește locuința), dar fără divorț; divorțul (despărțirea juridică). Primul caz se întâlnește mai des în țări mai puțin dezvoltate, unde locuința este o problemă, iar al doilea, în țări dezvoltate, în

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
comună, deși din pricina copiilor, a profesiunilor sau din alte motive, ei nu se despart oficial. Am putea deosebi trei tipuri principale de disoluție maritală: despărțirea în fapt, dar cu locuință comună; separarea totală (și în ceea ce privește locuința), dar fără divorț; divorțul (despărțirea juridică). Primul caz se întâlnește mai des în țări mai puțin dezvoltate, unde locuința este o problemă, iar al doilea, în țări dezvoltate, în care locuința nu e o problemă, în schimb divorțul și consecințele lui prezintă unele dificultăți. Atenția

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
aceste lucruri, așa cum se întâmplă în lucrări de specialitate recente (Rotariu,manuscris). În totalul divorțurilor, ponderea cea mai ridicată în anii ’70-’80 o aveau soții de 25-34 ani și soțiile de 20-29 de ani (Mihăilescu, 1983). Deoarece divorțul înseamnă despărțirea legală între soți, aspectele lui tehnice cad în sarcina disciplinelor juridice, în speță a dreptului familiei. Dar bineînțeles că o legislație mai severă sau mai permisivă față de divorț afectează rata divorțialității și are multe consecințe sociale. Foarte importantă este, de

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
deci să le facă publice, ci pur și simplu declară că vor să divorțeze. Acest tip de divorț promovează egalitatea și echitatea. „Virtutea” și loialitatea nu mai trebuie să fie răsplătite financiar și nu se pornește de la obligativitatea ca după despărțire femeia să fie întreținută (bănește) de către bărbat. Proprietatea comună este împărțită echitabil, iar custodia se acordă după principiul „în interesul copilului”, și nu preferențial mamei. Divorțul „fără vină” încurajează egalitatea între sexe (gender), în sensul că bărbatul nu mai este

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
în societățile democratice, dar divorțul „fără vină” contribuie la accentuarea acestei tendințe. Însă după cum se poate întrevedea din cele expuse mai sus survin și dezavantaje ale respectivei liberalizări. Cel mai pronunțat este acela că, fiind tratate egale cu soții la despărțire, femeile pierd practic economic, deoarece sunt dezavantajate grav ca posibilități materiale (centrarea pe viața casnică, în loc de cea profesională, inegalitate în salarizare, șansele mai mici de angajare după divorț etc.). Aici se cuvine să menționăm că, în sistemul american, în mod

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
gospodărie și creșterea copiilor a contribuit substanțial la realizarea socioprofesională și economică a soțului, și deci acestuia îi revine obligația să plătească. Ideea că munca prestată de femei în spațiul domestic ar trebui recunoscută oficial și plătită, deși în contextul despărțirii are o importanță deosebită, s-a constituit într-o temă larg răspândită, invocată ca principiu dincolo de împrejurările concrete, cum este și divorțul. În România, la întrebarea „Muncile casnice trebuie plătite/răsplătite ca orice altă muncă?”, populația (bărbați și femei în

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
că în societatea industrială și postindustrială soțiile sunt angajate în muncă și au deci venituri le oferă o mare independență și nu mai suportă orice de la soții lor. Când soția consideră că „nu mai merge”, nemaifiind dependentă material de soț, despărțirea îi apare ca o soluție posibilă, ceea ce era mai greu de imaginat în trecut, când constrângerile sociale, cu precădere cele economice, le determinau pe cele mai multe femei, inclusiv prin socializare, nici să nu se gândească la divorț. Emanciparea femeii s-a

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
situația existentă (numărul mare de divorțuri), altfel riscând să devină anacronice și fără credibilitate. Cu cât divorțul este mai răspândit, cu atât devine mai vizibil și acceptat. Oamenii văd la cei din jurul lor cum și-au rezolvat dificultățile maritale prin despărțire legală. Au așadar potențiale modele pentru împrejurări asemănătoare. Treptat, modelul suferinței într-o căsnicie nefericită este înlocuit - la scară de masă în societatea modernă urbană - cu cel în care se începe o nouă viață după dizolvarea mariajului. S-a schimbat

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
faptul că nici analiza longitudinală nu dă siguranță relației cauză-efect. Chiar dacă prin studii longitudinale se identifică anterioritatea temporală față de divorț a intrării în serviciu a femeilor, se ridică întrebarea dacă nu și-au căutat un loc de muncă tocmai pentru că despărțirea se profila la orizont. Numai investigații de mare complexitate pot ajunge la date ferme, cuplându-se metodele cantitative cu cele calitative (vezi capitolul 2). Factorii și variabilele mai specifice ar putea fi grupate în trei mari clase: 1. Variabilele de

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
este mai mare. Rasa și etnia contează în sensul că, la scară statistică, există tendința ca mariajele interetnice să fie mai puțin stabile. În general, cu cât distanța culturală dintre partenerii conjugali este mai mare, cu atât și șansele de despărțire sunt sporite. Distanța culturală înseamnă școlaritate, capital cultural, dar și etnie. Diferențieri în disoluția maritală s-au constatat și comparând grupurile etnice între ele. În SUA, cuplurile de culoare sunt mai predispuse la destrămare. Controlându-se variabile-cheie (școlaritatea, statutul socioeconomic

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
efectul variabilelor de investiție s-au concentrat în jurul capitalului domestic (locuință, bunuri), copii și investiții de ordin psihologic. Existența copiilor în căsnicie afectează fundamental hotărârea de a divorța sau nu. Constituind un capital marital specific, a cărui valoare scade prin despărțire, copiii favorizează stabilitatea cuplului. Unele date ale investigațiilor empirice confirmă însă și celălalt efect al prezenței copiilor, și anume scăderea calității viețiide familie, mai ales când sunt copii-problemă (Waite et al., 1985). Nașterile premaritale măresc riscul divorțului, dar graviditatea premaritală

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
despărțit (comparația se face în momentul în care cuplul a divorțat). Probabil că interpretarea lui G. Becker (1991) că dacă ai investit mai mult, te desparți mai greu este principala explicație. El arată, de altfel, că partenerii cu risc de despărțire nici nu investesc prea mult în căsnicie. S-ar putea să existe totuși și alți factori, în afara calculelor rațional-economice, care să determine o mare stabilitate conjugală (factori de personalitate, de pildă), concomitent cu acumularea de capital marital. Investițiile psihologice în

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
personalitate, de pildă), concomitent cu acumularea de capital marital. Investițiile psihologice în mariaj (atașament, sentimente, grija față de ceilalți membri ai familiei etc.) au mecanisme și efecte asemănătoare investițiilor economico-monetare: angajându-te mai mult intelectual și emoțional, te costă mai mult despărțirea; atunci când percepi însă neînțelegeri grave și o eventuală ruptură, nu te angajezi psihic în prea mare măsură. Se pare că o variabilă independentă importantă pentru mărimea investițiilor psihologice este atitudinea față de divorț. Dacă ea este restrictivă, atunci investițiile vor fi

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
dimensiunea „preferințe diferite în petrecerea timpului liber” este foarte importantă. Neînțelegerile și tensiunile din viața matrimonială se acumulează, gestează și se manifestă mai mult sau mai puțin exploziv, recurent sau foarte rar și uneori decisiv. Literatura de specialitate insistă că despărțirea (de fapt sau de drept) are în spate o istorie. Ar trebui reținut însă că nu puține sunt și despărțirile bruște. Nici unuia dintre soți nu-i trece prin gând să divorțeze, dar în urma constatării unei situații de „neiertat” (de regulă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
se manifestă mai mult sau mai puțin exploziv, recurent sau foarte rar și uneori decisiv. Literatura de specialitate insistă că despărțirea (de fapt sau de drept) are în spate o istorie. Ar trebui reținut însă că nu puține sunt și despărțirile bruște. Nici unuia dintre soți nu-i trece prin gând să divorțeze, dar în urma constatării unei situații de „neiertat” (de regulă, adulter), hotărârea de a divorța este uneori rapidă și irevocabilă. Totuși, așa cum a reieșit și din studiile întreprinse de D.

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
hotărârea de a divorța este uneori rapidă și irevocabilă. Totuși, așa cum a reieșit și din studiile întreprinse de D. Vaughan (1986), ceea ce autoarea numește de-cuplare (uncoupling) are un inițiator, și anume unul dintre parteneri, care înainte de a ajunge la despărțirea propriu-zisă se depărtează afectiv și social de celălalt, își creează un „teritoriu” al lui, în afara vieții de cuplu: are alți prieteni, alte activități de loisir etc. Încet-încet, separarea socială și afectivă este percepută și trăită negativ de partenerul „cuminte”, care

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
valabil atât la cuplurile maritale, cât și la cele nonmaritale (atât la heterosexuali, cât și la homosexuali, bărbați sau femei). Modelul descris de D. Vaughan nu este, desigur, nici pe departe universal, nici măcar în cultura euro-americană contemporană. Așa cum am văzut, despărțirile pot fi și rapide, de multe ori nu există inițiatori și teritorii, ci o implozie familială în urma unor acumulări interioare fără evadări în exterior, după cum nu există cazuri în care cei doi își dezvoltă concomitent sau în mare proximitate temporală

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-o copilul la divorț. Vârsta copilului la divorțul părinților pare să fie cel mai relevant factor ce îi influențează reacțiile la acest eveniment. Bineînțeles că la toate vârstele (mai puțin se pune problema la sugari și la copiii mici, când despărțirea nu e conștientizată) reacțiile depind și de valoarea părintelui pentru copil, dar copiii resimt în general separarea ca pe un lucru total neplăcut. Nu întâmplător se afirmă că a face cunoscut copiilor această stare de fapt este una dintre cele

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
tatăl a plecat din cauza lor, că au fost răi și n-auascultat. Studiind 121 de copii cu vârste între 6 și 12 ani, trei psihologi americani auconstatat că în faza imediată a divorțului, o treime dintre aceștia se simțeau vinovați de despărțirea părinților, după un an procentul scăzând la 20% (Healy, Stewart, Copeland, 1993). Copiii sunt îngrijorați de ceea ce se va întâmpla cu ei, dacă își vor mai vedea bunicii și alte rude când părintele nu mai este cu ei, dacă trebuie

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
tendințele psihopatice). În sociobiologia vulgară se vorbește chiar despre o genă a divorțului, ceea ce este neîndoielnic exagerat, dar anumite resorturi biopsihologice pot să contribuie, direct sau indirect, prin atitudini și comportamente specifice la o predispoziție mai mare a unora înspre despărțirea de un partener și căutarea altuia. Din complexul factorial ce conduce la o mai mare probabilitate de divorț la familiile reconstituite, mai face parte și faptul că acestea sunt o instituție incomplet definită și susținută social. Nu există, de exemplu

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
ca și prima căsătorie. În finalul acestui subcapitol, se impune să subliniem faptul că la fel ca divorțul din prima căsătorie, decizia de a redivorța este, de regulă, un proces în timp, cu jocul dinamic al factorilor care împing la despărțire și cei care o frânează, care îndeamnă la păstrarea căsniciei. Poate că în societățile mai tradiționale se adaugă mai mult decât în cele foarte emancipate un motiv suplimentar față de primul divorț: rușinea, gândul că „am divorțat o dată, ce va spune

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
vitregi, chiar dacă nu sunt în aceeași familie. Față de familia „normală” sau, mai precis, față de familia intactă nucleară (nereconstituită), familia vitregă are următoarele șase caracteristici distincte (Visher, Visher, 1991): • Aproape fiecare membru al familiei vitrege a pierdut o persoană apropiată (prin despărțire ori moarte), copiii, unul sau amândoi părinții, un partener conjugal. Fără să vrea, ei aduc în familia reconstruită sentimente de durere, de regrete, chiar de mânie și ostilitate. • Când termină divorțul, unul dintre părinții biologici este în afara familiei. Indiferent dacă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]