3,502 matches
-
comunitate, de a genera, în timp, reflexele de limitare a hegemoniei statale. În absența acestei prudențe atente la detaliu, împrumutul operat riscă să fie un element decorativ, parte a potemkiniadei românești. Subsidiaritatea, în termeni moderni, are capacitatea de a încuraja desprinderea cetățeanului de o dependență ereditară de statul paternalist. Rede finirea politicii, în afara marilor ambiții prometeice, se realizează, în acest spațiu aparent modest, acolo unde solida ritățile organice pot fi refăcute, iar țesutul comunitar poate acționa ca un ferment al patriotismului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
succes în a fi persuasiv, să ai sens, să interesezi.” Lumile ce se ascund în spatele diferitelor strategii de reprezentare sunt „variante” ale celei reale, vocile și figurile protagoniștilor par transpuneri ale unor prezențe ușor recognoscibile. Modelul viu facilitează înțelegerea, iar desprinderea de acesta nu presupune alunecarea în fantastic, ci spre o altfel de întemeiere, prin ficțiune, a dimensiunii istorice. În prozele sale își găsesc locul studenți și profesori, militari de toate naționalitățile, foști lideri comuniști îngrijorați de degradarea imaginii lor publice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
4. Să aibă caracter generalizant, adică să reprezinte un “original categorial” -nu individual-, o clasă de obiecte sau fenomene care îi permite ca valoarea lui explicativă să devină maximă. Modelele trebuie să fie de esență informațională, integrate și finaliste, permițând desprinderea și formularea dependențelor logice dintre trecutul, prezentul și viitorul sistemului original. O formă cu valențe cognitive deosebite a modelării cibernetice o constituie simularea pe computer, pe baza unor programe elaborate inductiv sau deductiv. Acest procedeu are marile avantaje care permit
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
care capsa a fost lovită de către arcul percutor al pistolului de start și s-a oprit în momentul declanșării impulsiei pentru plecare. Notă: Subiecții au efectuat două repetări, luându se în considerare cel mai bun rezultat. Squat jump s-au desprinderea pe verticală, s-a efectuat cu genunchii flexați la 90 de grade și cu palmele pe șolduri. Fără o altă preparație, s-a efectuat o desprindere pe verticală, măsurându-se înălțimea zborului, prin intermediul unei gradații așezată la spatele subiectului. Notă
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
două repetări, luându se în considerare cel mai bun rezultat. Squat jump s-au desprinderea pe verticală, s-a efectuat cu genunchii flexați la 90 de grade și cu palmele pe șolduri. Fără o altă preparație, s-a efectuat o desprindere pe verticală, măsurându-se înălțimea zborului, prin intermediul unei gradații așezată la spatele subiectului. Notă: S-au efectuat câte două încercări: una de probă și una oficială. Toate probele de alergări au fost măsurate electronic prin intermediul aparatului foto finish „Omega”. Subiecții
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
stabilitatea ritmului, diferența dintre grupa experiment și cea de control este de 10,97 sec., la durata sprijinului de 32,2 mil.sec., iar la viteza de reacție de 24,2 mil.sec. O diferență mai mică o întâlnim la desprinderea pe verticală, de doar 0,5 cm. În ceea ce privește pregătirea fizică specifică, diferențele se majorează din nou în favoarea grupei experimentale. Astfel, la alergarea peste trei garduri, aceasta este de 0,1 sec., la alergarea pe 60 m.g. cu așezarea nestandardizată, diferența
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
cunoașterea de sine, dar și obținerea la nevoie a unei justificări față de noi Înșine sau Împăcarea cu propria conștiință; efectuarea, dimpotrivă, a „extrospecției”, respectiv a observației psihologice asupra altora, care ne creează posibilitatea realizării unor portrete ale caracterului omenesc, adică desprinderea din conveniențele și ipocriziile de fiecare zi a ceea ce reprezintă adevăratul fond al structurii psihice a cuiva. Μ „Acela care Își iubește viața o va pierde, iar acela ce o urăște o va câștiga” (Iisus). și de data aceasta gândul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
siguranță să-i negi calitatea de Celălalt, pentru că Încetezi să i te mai prezinți ca subiect fragil și nesigur. Cum În filme există o morală, dar În viață nu, Phil o scoate la capăt nu prin cucerirea Ritei ci prin desprinderea de sine. Dacă lenta construire a discursului pe care Celălalt Îl așteaptă Îi permite lui Phil să o sărute pe Rita, asta nu e Îndeajuns ca să o cucerească pe tânără și mai ales să restabilească normalitatea timpului, iar Phil continuă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
teme cu nuanță etnică și etică, totodată, capătă la Ana Blandiana un regim special, realizând, astfel, crezul deconstrucției: desfacerea tradiției sau a elementului comun și redarea lui diferențiată, la nivel individual. Trebuie menționată, însă, "propensiunea spre general, specifică modernității, prin desprinderea actului poetic din cadrele strâmte ale unui fapt reperabil de biografie pură este rezultatul investirii lui cu o funcție de cunoaștere, experiența singulară devine o cale de descoperire a umanității omului, un mod de revelare a unei esențe"57. Condiția poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se dezice de la aceasta, în favoarea unui vers alb, cu păstrarea sporadică a rimei. Stilistic, "puritatea, văzută ca soluție de salvare, e o stare ideală și raportată la ideea de specie, de continuitate, întruchipează, prin paradox, condiția tragică a existenței"76. Desprinderea de vârsta inocentă a copilăriei se face, însă, treptat, maturizarea fiind aproape refuzată: "Am crescut? Suntem oameni maturi?/ Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare.../ Dragi și ridicole sunt zilele/ Când lumea o împărțeam în buni și răi". (Am crescut
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu mai deține suficient combustibil, pentru o nouă, eventuală, reînviere. Tăcerea devine, astfel, singura posibilitate de evadare, a omului, iar metafora, singura posibilitate de luptă a poetului. Frenezia participării senzoriale la lume se inversează, aici, într-un imposibil efort de desprindere (Legături), generând, paradoxal, și aparentul sentiment al înstrăinării de sine (Departe, Călătorie)90, "tonul e solemn, fără rigiditate, iar confesia a deprins de la Blaga acea impersonalitate concis reflexivă, care lasă să se vadă din om mai ales ființa gânditoare"91
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
făcut parte din procesul mai amplu de impunere al regimurilor comuniste de către Uniunea Sovietică în Europa de Est, dupa încheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial"198, fiind impus, în România, prin intermediul partidului comunist local, care a luat naștere în 1921, prin "desprinderea comuniștilor din partidul socialist"199. Originile Partidului Comunist Român sunt vechi, el fiind "fondat în anul 1921, a ieșit din ilegalitate în 1944, având un număr minuscul de adepți, și totuși a reușit ca după 1945, prin fraudă și manipulare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tu n-ai făcut decît să ieși la malul unei situații ce mirosea din ce în ce mai mult a banalitate și platitudine. (înaintează spre fotoliul central, pe care se va așeza) Eram doi oameni singuri care trăiau o administrație comună. Tu ai găsit desprinderea. Eu nu. Și n-am găsit-o pentru că n-am căutat-o. Și mai grav, nici n-am simțit nevoia s-o caut. Îmi pare rău de felul cum m-am comportat. N-am putut, n-am știut altfel. Mă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
echivalent cu actul sexual, violent și liber, sublim În Încercarea lui autarhică și sisifică de auto-oglindire. Aceste două romane sunt greu lizibile din pricina absenței punctuației, a coerenței narative. Ele reprezintă cântecul de lebădă al utopii literare, eșuate ca orice utopie. Desprinderea de acest model se produce În 1983, când Sollers publică romanul Femmes, deschizînd o epocă nouă În istoria recentă a romanului francez. La trei ani după ce Tel Quel dispare și la unul după ce este Înlocuită de mult mai modesta L
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Lydiei Salvayre este una a rupturilor, a paradoxalului, a dionisiacului dar și, mărturie a energiei dezvoltate, minată de patetism. Un amestec de ironie și voracitate - un hybris dezvoltat În discursuri lungi, suspendate din ce În ce mai Înalt deasupra realității, care traduc atât o desprindere a personajelor cât și mai vechea obsesie a diferenței dintre limbaj și obiecte. Romanele sale sunt În primul rând - ca multe alte romane contemporane franceze - monologuri, ecorșeuri. Autoarea mânuiește fără greșeală arta dialogului, arta conversației, (ceea ce și dovedește, cu superbie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-l cu mințile rătăcite, se poartă fără să-și mai ia nici o precauție. Spre deosebire de Volpone, ei sunt cei ce au diagnosticat boala regelui și au decis internarea lui, neștiind însă că maladia are ciudățeniile ei și că, uneori, perioadele de desprindere totală de realitate pot alterna cu cele de luciditate. Cum nebunia poate fi când boală adevărată, când mască, supravegherea se deplasează neîncetat dintr-o tabără în alta. Această eroare de evaluare se află la originea unei ambiguități ce duce finalmente
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
prea uzate nu mai reușesc să le unifice. Societate centrifugă, lipsită de reglaj. Or, nu a fost întotdeauna așa. Nu se vorbea despre comunicare în Atena democratică, întrucît comunicarea era principiul însuși al societății. Era legătura cucerită de oameni în desprinderea lor din haos și care dădea sens sistemului în toate fațetele sale: politică, morală, economică, estetică, raportul cu cosmosul. Această legătură se numea philia, prietenie politică. Rousseau detesta comunicarea, pe care nu o voia instrumentală și stima philia, pe care
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
prea greu la vârf, iar privit în sine însuși, ar evidenția o greutate vizuală atât de mare, încât s-ar desprinde, trăgând restul turnului după el, ca pe o coadă de zmeu. Un posibil exemplu al unei asemenea tendințe de desprindere este turnul cu ceas din clădirea Parlamentului de la Londra, atunci când este privit izolat de clădirile pe care le domină. Sculptura și solul Cum putem aplica observațiile noastre la sculptură? Am menționat mai devreme că relația dinamică a sculpturii cu baza
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
reiese din studiul profesorului Al. Piru, nu au ajuns să aibă identitate distinctă, personalitate distinctă, nu pot fi studiate izolat; existența paralelă a acestor generații face ca ele să se modeleze reciproc. Înțelegerea fenomenului liric actual nu este posibilă prin desprinderea acestei verigi ce coincide cu o generație literară din sistemul liricii actuale. Acest sistem are determinări în timp, diacronice, cât și în moment, sincronice. Cel puțin două serii de fapte se împletesc pentru a conferi identitate generației lirice a anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atâta vreme cât harul este divin ("Coboară Doamne stelele joase/ pe coasta mea de colivie"). Nichita Stănescu încearcă o resacralizare a universului, totul cuprins într-o unitate: floare, frunză, iarbă. Universul metamorfozat pe plan fizic și spiritual dă sentimentul pierderii echilibrului, generând desprinderi și întrupări, împerecheri concretizate în diverse atitudini poetice. Distingem la N. Stănescu o anumită ținută clasică, contemplativă; alteori este sentimental și liric, mimând jocul arghezian sau pe Geo Dumitrescu din "Libertatea de-a trage cu pușca": "Doamne, ce zile curate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sensibilitate, transmițând în imagini o anume oboseală ce apasă lumea. Pleoapele cad de la înălțimi amețitoare, după o zi lungă, ca niște "pietre aruncate în fântâni părăsite din cauza adâncimii", ele dau sentimentul de apăsare ce se topește într-un fel de desprindere de tot ce e contingent. Apăsarea e percepută prin intermediul pleoapelor care survolează prăpăstii, astupându-le; poetul își simte trupul electrizat de o stare de deschidere spre transcendent. Închiderea pleoapelor e provocată de undeva de sus, și ea se coboară parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de paralelism alimentat de dinamica celor două vieți 5:" E-un timp când ei sunt și copii/ și vârstnici, iar noi pe-aproape/ Plutim fulguit peste zi/ Ca umbra de navă pe ape"/. Timpul este cel al creației și al desprinderii: "E un timp când mai stăm în părinți/ E un timp când ieșim din părinți", timp când atitudinea protectoare este necesară, pentru că se refuză dinainte depășirea condiției: "Râvnirea altor traiectorii". Poetul remarcă o lege aspră a focului, care se cere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
anterioare îmbogățind registrul liric printr-o mai accentuată pondere civică, dar comunicând și o anumită nostalgie, un profund sentiment al iubirii ajuns ca în "Mirabila sămânță" la amiază, la maturitate. Dacă "Smulgerea din părinți" aduce un sentiment ușor nostalgic, al desprinderii din părinți, fără reușita de a-și depăși condiția, poemul "Repetabila povară" acuză conștiința declinului, a propriului nostru declin: Ca povară îi simt și ei știu că-i așa, până când și ei vor începe a simți/ că povară simțim pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Somnul" lui Lucian Blaga, constituie o stare de iluminare, poezia înseamnă sinteză și selecție: Taie lumina-n mine ca-n faguri,/ ochi stau albaștri în destinul meu/ Și toarnă cheltuindu-se mereu/ Materie pentru săgeți și arcuri" ("Șopârla"). Alteori invocă desprinderea din femeie, contactul dintre suflet și trup, o anume voluptate a nașterii, încercând să o echivaleze cu mișcarea intimă a creației: "Poetul are o mamă, ce paradox/ Mama poetului este propria feminitate/ Suavă dependență de matca femeiască/ Și, tresărind molatic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în ultimele secole ca să nu am serioase rezerve față de multitudinea ofertelor existente pe piață. După atâția ani în care fiecare dintre noi suntem învățați de serii întregi de profesori avem nevoie de un maestru care să ne mijlocească dezvățul, ca desprindere de norme și recunoaștere a libertății proprii. Abia această formă de anulare a unui noian de deprinderi ne va deschide către posibilitățile lumii, spărgând imaginea căreia un anume sens al educației ne-a făcut tributari. Nu revolta, ci dezvățul ca
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]