280,392 matches
-
a textului cu lectura textului propriu-zis. Destabilizând apoi interpretarea dominantă, textul începe să-și descarcereze contradicțiile, elipsele, zonele de clarobscur. Descoperirea indecidabilului echivalează cu descoperirea unor sensuri străine, diferite de cele impuse prin comentariul redublant, așa că "stabilirea sensului unui text devine o problemă a eticii, o etică diferită de cele existente, căci vizează textul, lectura și decizia etico-politică. Indecidabilitatea care survine în lectura deconstructivistă deschide câmpul deciziei sau al decidabilității sensului. Nici un sens care s-a construit deja nu este lipsit
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
pentru proza postmodernă: Foe de J. M. Coetzee, Wild Sargasso Sea de Jean Rhys, Vineri sau Limburile Pacificului de Michel Tournier, Evanghelia după Isus Cristos de Jose Saramago etc. Rămâne în schimb impresia unui veritabil deism literar în care operele devin un pretext pentru reamenajarea spațiului critic saturat de prea multe experiențe. Argumentele sustenabile ale rescrierii postmoderne nu anulează reacțiile îndreptățite ale criticii moderne, ci coexistă cu acestea într-o aporie proteică pentru literatură. De aceea Efectul Menard Rescrierea postmodernă: perspective
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
portului cosmopolit, învățînd devreme să îndrăgească diferențele și numitorul comun al omeniei. Inteligența și pasiunea pentru lectură l-a făcut încă din liceu să fie de partea democrației și a civilizației occidentale, iar la 21 de ani, în 1945, a devenit membru fondator al "Asociației Mihai Eminescu", alături de mentorii săi, Vladimir Streinu, de secretarul Nunțiaturii papale din București, Pčre Baral și de tinerii prieteni scriitori, Constant Tonegaru și Pavel Chihaia. Printr-o filieră clandestină a Crucii Roșii, ei au ajutat familiile
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
1970 e publicat un volum de eseuri avînd ca temă - în premieră mondială - filmul popular american: Eroi, fantome, șoricei. Și cartea aceasta are un ecou extern excepțional. Mai mult: tradusă în Cehoslovacia de scriitorii disidenți ai Chartei 77, ea va deveni pentru cehi un simbol subversiv al libertății. Dar cel mai cunoscut titlu publicat de Iordan Chimet rămîne Antologia Inocenței - Cele douăsprezece luni ale visului, apărută în 1972 la Ed. Ion Creangă, adevărată carte de căpătîi pentru generația mea. Superba nebunie
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
profesori, altfel onești. Intuind că relativa libertate nu va dura, Iordan Chimet s-a grăbit în acei ani să tipărească, să-și facă ideile generoase cunoscute în emisiuni radiofonice și de televiziune și a avut dreptate căci, din 1973, a devenit din nou persona non grata datorită programului său estetic și, implicit, politic. Regimul dictatorial bazat pe cultul personalității, național-comunismul, zelul activiștilor analfabeți și înăsprirea cenzurii îl fac să intre deschis într-un boicot: refuză orice funcție în cultură, respinge orice
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
tocmai filosofii lipsesc, singura filosofie admisă fiind cea a Teoreticianului Șef, formulată în ordonanțe, sentințe, decrete, imperative, interdicții și suspiciuni de tot felul, care vor reglementa pînă și cele mai neînsemnate nuanțe ale vieții sociale sau particulare". Sau: "Societatea a devenit în toate aceste proiecte utopice o termitieră gigantică, scoasă de sub acțiunea forțelor firești, sensibile ale umanității ș...ț, un laborator suprapopulat de cobai umanoizi fără reflexe, fără identitate, fără destin, supuși unei uniformizări totale ș...ț Idealul lor - omul fără
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
Iliescu, încercând să-l prezinte drept un democrat, în ciuda antecedentelor sale. Or, Tismăneanu n-a încercat decît să urmărească ce s-a întămplat cu o persoană care a avut o carieră politică zdruncinată în timpul regimului comunist și care, ulterior, a devenit președintele României timp de două mandate și ceva. În ceea ce privește valoarea de întrebuințare a acestei cărți, n-aș zice că e un volum de propagandă. Ea poate fi inventariată drept o contribuție la istoria postcomunismului în care intervievatorul vrea să afle
Fotografii retușate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12318_a_13643]
-
câte o "cugetare profundă" sau câte un enunț peremptoriu, vizând ADEVĂRUL (oricum relativ). Ele, aceste versuri, sunt jeturi ale cunoașterii și imaginației mele și sper ca ele să se încorporeze în poeme coerente și plauzibile. Dacă unele se rețin sau devin cumva emblematice, aceasta nu poate decât să mă fericească... C. P.: Cum să iubim și cum să ne dăruim unii altora în această lume în care vie e cu adevărat numai convenția? N. C.: Știu că am scris aceste cuvinte
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
fi "umanizat". Dacă am avut cumva nevoie de "exerciții de umanizare", acestea au avut loc în primul rând prin contactul cu oamenii. Nici muzica, nici iubirea n-au fost pentru mine "exerciții". Ele au înflorit din necesitatea de a dărui, devenind, sub o formă sau alta, și "a primi". Multe extazuri și fericiri, nelipsite de chin, mi-au fost oferite prin muzică și dragoste și artă, prin comunicarea cu semenii mei (și cu cei care nu-mi seamănă deloc). Memoria ca
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
frig și nu pleca nimeni, și strigau că nu le e de ajuns. În livada cu măslini nu era frig, deși - noaptea - răcoarea mării poate uneori să-nfioare. Sunau cicadele - "la concurență" - din arborii de pe margine, iar Boreu, vorba lui Călinescu, "devenise pervers". Vuiete de vânt furau uneori sunetul, totuși nimic n-a putut acoperi strălucirea din Allegro moderato și vivacitatea Rondo-ului final, nici suplețea părții a doua (Andante con moto). Iorgos Konstantinou a urmat Conservatorul la Budapesta și face acum
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
lui Waugh. Unde era doar decadență, insensibilitate mascată de cinism și de vorbe de duh, Fry vede și inocență. Iar războiul (da, Waugh prevestește al doilea război mondial!) care era inițial echivalentul Judecății de Apoi meritată de acești tineri inconștienți, devine la Fry o catastrofă care reprezintă o posibilitate de redempțiune pentru personaje. În vortexul narativ al filmului stă o poveste de dragoste: cea dintre Nina (Emily Mortimer) și Adam Symes (Stephen Campbell Moore), autorul unui roman confiscat la vamă și
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
tratezi cu empatie. Or, lungmetrajul de față ascunde personajul principal, reflectând astfel modul în care impostura îl camuflează și față de el însuși, ajungând să nu mai știe cine e. În închisoare (pentru că Dean comite și o fraudă), impostura chiar îi devine "nume", este definit de ceilalți pușcăriași prin ea. Acesta e paradoxul filmului: cu toate cele trei perspective centrate pe el, Dean rămâne un anonim. Primești motivații factuale pentru ceea ce face - abuzul tatălui, faptul că e dat afară din casă, bogăția
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
câte un exemplar din toate speciile create ce merită să fie salvate... Inundația finală. - despre care câțiva americani exaltați pretind azi că ea s-ar fi petrecut foarte aproape de noi, la Constanța, în Marea Neagră, unde s-ar găsi și epava, - devine iminentă. Arca lui Noe... (n-ar fi prima dată când românii, slabi la istorie și de aceea făcând caz excesiv de ea, mută evenimentul într-o imaginație avantajoasă) este pregătită pentru varianta a doua a Creației. O erată, dacă vreți, - Marea
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12331_a_13656]
-
consimțiri în direcția ,conviețuirii pașnice" a intelectualilor în chestiune cu sistemul abuziv. într-un cadru în care sechelele totalitarismului, inclusiv cele din sfera mentalului, pernicioase cu osebire, se arată imprevizibil rezistente, dl Poantă socotește că ,deconstrucția miturilor comuniste riscă să devină o altă ficțiune în care realității unui sistem politic i se substituie o metafizică a puterii". Avocat al trecutului lamentabil, d-sa ne asigură că totalitarismul roșu ,n-a avut timp să devină o religie" și, în consecință, ,eficiența propagandei
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
socotește că ,deconstrucția miturilor comuniste riscă să devină o altă ficțiune în care realității unui sistem politic i se substituie o metafizică a puterii". Avocat al trecutului lamentabil, d-sa ne asigură că totalitarismul roșu ,n-a avut timp să devină o religie" și, în consecință, ,eficiența propagandei comuniste e astăzi exagerată". Verbigerație cu o miză contraproductivă pentru întregul grup reprezentat de autor! Procedînd tendențios, Petru Poantă încearcă a demonta supărătoarea, pentru d-sa, ,retorică anticomunistă", în frunte cu ,stereotipiile sale
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
povestesc dar n-o pot face pe scurt, despre logodna și cununia a doi tineri cucernici, mire și mireasă, studenți la Teologie, urmând întocmai un ritual riguros, al cununiei, cum se făcea la noi acum două-trei sute de ani, lucru devenit inaccesibil pentru trăitorii anarhici din ziua de azi, pe o planetă a silniciilor și dezastrelor. Că au fost în stare de atâta iubire și respct unul pentru celălalt, sub ochii îngerilor lui Dumnezeu și ai oamenilor aflați de față, este
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
în cultura noastră de-a lungul deceniului trecut.(...) Bastioane ale supraviețuirii spiritului liber (deși bastioane aproape ruinate după atîtea asalturi și infiltrări ale inamicului, care nu s-a lăsat nici el, nici o clipă!), revistele noastre literare dinspre sfîrșitul anilor '80 deveniseră structuri rigide, greoaie, care nu făceau decît să perpetueze o formulă uzată, depășită". Vorbe grele, însă, în opinia noastră, relative. După cum vom arăta, relative chiar din punctul de vedere al emitentului lor. Cu alte cuvinte, Ion Bogdan Lefter susține că
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
să nu ia forme devastatoare, unii reprezentanți ai elitei i-au cooptat cu larghețe, pe loc, în elită pe câțiva antielitiști, dar aceștia, circumspecți, au refuzat oferta, în timp ce în rândurile mulțimii de anonimi s-a auzit un vuiet rău-prevestitor. A devenit astfel evident faptul că disputa, veche de mii de ani, se va încheia doar atunci când apartenența la elită va fi asigurată democratic tuturor membrilor societății, de la naștere. Radu Anton Român la Paris Francezii au înțeles (mai repede decât românii) că
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12344_a_13669]
-
cu exemple sclipitoare (și nu de puține ori amuzante), într-un cuvânt uzează de acele "strategii textuale" care, în cele din urmă, reușesc să transforme până și pregătirea unui examen de teorie literară într-o experiență delectabilă. Toate aceste trăsături devin și mai evidente în cele mai recente cărți ale sale (mă refer la volumul apărut în 2002, Sulla letteratura, pe care îl prezentam atunci în paginile României literare, și mai cu seamă la culegerea de studii și articole despre traducere
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
rămâne, structural, un scriitor de ficțiune - a ajuns să producă eseuri de o luciditate și de o finețe exemplare, în timp ce Eco - cercetătorul semnelor și teoreticianul par excellence - s-a hotărât, de la un anumit punct, și cumva împotriva propriilor pronosticuri, să devină romancier. Paralela cu Calvino ar putea deveni interesantă mai cu seamă în contextul dezbaterilor mai noi privind nivelarea de gen dintre literatură și critica/ teoria literară. Vom reveni poate cu un alt prilej. Întorcându-ne la traseul parcurs de Eco
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
ajuns să producă eseuri de o luciditate și de o finețe exemplare, în timp ce Eco - cercetătorul semnelor și teoreticianul par excellence - s-a hotărât, de la un anumit punct, și cumva împotriva propriilor pronosticuri, să devină romancier. Paralela cu Calvino ar putea deveni interesantă mai cu seamă în contextul dezbaterilor mai noi privind nivelarea de gen dintre literatură și critica/ teoria literară. Vom reveni poate cu un alt prilej. Întorcându-ne la traseul parcurs de Eco, punctul de răscruce despre care aminteam este
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
parcurs de Eco, punctul de răscruce despre care aminteam este, desigur, anul 1980, când, cu Il nome della rosa (câștigător, printre altele, a râvnitului premiu Strega), asistăm la prima producere conștientă, în spațiul italian, a unui roman postmodern. Intențiile autorului devin și mai evidente o dată cu publicarea Marginaliilor și glosselor (...) Și, firesc, între aceste intenții aceleia de a delecta îi este acordată o atenție aparte. Atâta grijă pentru cititor nu poate fi, la urma urmelor, decât întru totul lăudabilă (și, fiindcă tot
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
pare a fi urmat o curbă descendentă. Deși construit, asemenea mai vechilor încercări romanești ale autorului, pe mai multe paliere narative, înglobând mai multe niveluri de semnificație, reciclând o cantitate însemnată de clișee, pe scurt îndeplinind suficiente condiții pentru a deveni un best-seller, fără a displăcea nici publicului cultivat, totuși din comparația cu romanele mai vechi, Baudolino nu poate ieși decât în pierdere. Cu cel mai recent roman al său, La misteriosa fiamma della regina Loana / Flacăra misterioasă a reginei Loana
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
schimb, decât episodul Lilla, unde recunoaștem îndepărtate ecouri nervaliene, pe lângă alte numeroase aluzii livrești și jocuri intertextuale). Apoi chiar tendința aceasta de a amalgama într-un roman cât mai multe lucruri, de a spune totul și ceva în plus, poate deveni de la un anumit punct contraproductivă. Dacă n-ar fi umorul de bună calitate și instinctul sigur al ironiei lucrurile ar putea sta chiar mai rău! Oricum ar fi, Flacăra misterioasă... este, privită în ansamblu, unul dintre cele mai bune romane
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
va găsi o linie de afirmare decât în 1956, o dată cu angajarea ca redactor la revista "Tribuna". Integrarea socială îl va obliga pe singuraticul filosof să practice o adaptare în silă la sistem, întâi formală, apoi din ce în ce mai angajantă după ce în 1966 devine redactor, iar din 1971 redactor- șef adjunct la revista "Familia", secondându-l conștiincios pe Alexandru Andrițoiu. Filosoful de mari speranțe devine publicist cultural, unul cu un orizont filosofic de filieră germană pe care puțini îl aveau și încă și mai puțini
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]