4,214 matches
-
privi pe împărat, îl auzi bolborosind că la moartea lui, după douăzeci și trei de ani de pace, la Roma avea să izbucnească războiul, auzi alte fraze pe care le consideră fără înțeles și se îndepărtă cu un gest de dezamăgire, făgăduindu-i lui Sertorius Macro să păstreze acea taină dureroasă. Acum, când porțile imperiului se deschideau încet, Gajus Caesar privea fără să vadă marea cenușie din acea primăvară ploioasă. „Sute de orașe, popoare pe care tu nu le cunoști“, spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care o luase: jocul era definitiv și teribil, mai presus chiar decât ura lor. Dintre optimates, nici unul nu îndrăzni să vorbească primul. Împăratul lăsă tăcerea să se consume, apoi se ridică, și mulți oftară ușurați. Spuse că a constatat, spre dezamăgirea lui, că și printre ei, cei adunați solemn acolo, existau mulți ce susținuseră niște acuzații pe care le știau false și pe care Tiberius probabil că le crezuse adevărate, mărturisiseră fapte despre care știau că nu se întâmplaseră și condamnaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în piatră pe Capitolium... Asiaticus încercă să-l liniștească. — Trimitem patru oameni cu bâte de fier. Or să facă bucăți placa aceea într-o clipă. Atunci interveni intrigantul Annius Vinicianus, care, după eșecul conspirației din Gallia, încerca să-și aline dezamăgirea: — Să fim atenți mai ales la scrieri, la jurnale, la cărți. Să le scoatem din biblioteci, să le sechestrăm în botteghe, cum e cea de lângă Templul Păcii. Să ardem totul. Asiaticus încuviință cu convingere: — Asta e mai important decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În acel nechezat al ei, care Îmi spune că ea este tot atât de puternică, tot atât de liberă ca și mine și În acea clipă aș vrea s-o strivesc, s-o stăpânesc numai eu. (azi) Dimineața, orice trezire Îmi procură o mare dezamăgire. Lumina diurnă mă lovește violent În retină, mă scoate din Învelișul plăcut al Întunericului, Învăluitor lichid amniotic. Nu deschid ochii imediat, ci mai Întâi pândesc printre gene obiectele evanescente ale camerei. Dacă mai păstrează manșonul clarobscur al nopții, am imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întunericise, iar noi stăm fără a face altceva decât să ne uităm muți unul la altul. Sau poate că am făcut și altceva, dar nu Îmi mai aduc aminte eu. După ce-am plecat, am avut o stare difuză de dezamăgire; mă intriga faptul că E. mă purtase În camera ei, adică În intimitatea spațiului ei de visare, dar În același timp mă obseda Întrebarea dacă nu cumva o asemenea favoare o făcuse și altora, mai maturi și mai rafinați. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timp, Kara stătea trează până dimineața șase sau șapte zile pe săptămână. Practică, practică și iar practică. De-a lungul carierei, Balzac a avut nenumărați asistenți, însă doar doi presupuși discipoli; amândoi s-au dovedit a fi doar niște mari dezamăgiri. Nu avea de gând să se întâmple același lucru și cu Kara. Prietenii o întrebau adesea de unde provine dragostea, chiar obsesia, pentru magie și iluzionism. Se așteptau probabil la o explicație ce conținea o copilărie zbuciumată cu părinți și profesori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
turci care se rotesc și joacă șah. Dar, privind în spatele scenei, la sutele de artiști care erau în branșă de mici copii, vocea fermă a lui Balzac îi năvăli în minte: Nu încă, nu încă, nu încă... Ascultă cuvintele cu dezamăgire, dar cu o oarecare liniște. Avea dreptate, decise ea tranșant. El era expertul, ea era ucenica. Trebuia să aibă încredere în el. Un an sau doi. Așteptarea va merita pe deplin. În plus, mai era și mama ei... Care, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
câteva documente, nefiind nici acestea cele căutate și se apucă să le rearanjeze meticulos, apoi căută în al teanc. Of, tati, nu am crezut niciodată că se va merge până la capăt cu suspendarea. Apoi, în ea se cristalizară supărarea și dezamăgirea. Se gândi: Bine, deci așa au de gând să joace? Poate că eu mă duc în jos, dar ei au să sufere. Ramos și toți ticăloșii ca el au să își lingă rănile. E timpul să cobor milităria jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nimic. În orice caz, acum că se uită la mine cu ochii ăia mici și răi, știm cu toatele că-și amintesc. Urăsc să fac operația. O urăsc. Numai că de data asta așteptarea n-a fost prea lungă. Spre marea dezamăgire a fetelor, doctorul a părut că trece rapid prin listă și brusc era rândul meu. Chiar n-aveam chef de o predică de data asta - voiam doar să facă să nu mă mai doară într-o parte și să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
m-am apropiat de vitrina atent iluminată a magazinului, pregătindu-mă să o zăresc, în caz că nevoia de a privi înăuntru ar fi devenit irezistibilă, cum se întâmpla adesea. Dar nu era acolo, și am simțit amestecul obișnuit de ușurare și dezamăgire cuprinzându-mă când m-am întors și am pornit spre poștă. Ceva mă agasa în continuare în vreme ce continuam să merg pe stradă și mi-am dat seama că în străfundul minții mele exista un gând care trebuia rezolvat înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
avea? Îi plăcea de el — ei și? Poftim, a recunoscut. Și ce vroia pentru asta, un premiu? Era cu atât mai stupid și mai masochist că venise la o astfel de întâlnire care cu siguranță avea să fie încă o dezamăgire în luna aceea nu tocmai grozavă. Faptul că, în sfârșit, Jesse a apărut cu zece minute întârziere, însoțit de o asiatică atât de tânără că putea să-i fie fiică, nu i-a îmbunătățit lui Leigh starea de spirit. — Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din cap. E o dulceață. Leigh și Adriana se uitară una la alta. Pe fruntea tipului ăstuia ar putea foarte bine să scrie VIITORUL TATĂ AL COPIILOR LUI EMMY. — Oh, ce drăguț! făcu Emmy uitând imediat de toată furia și dezamăgirea. Cumnata ta se mulge și pune laptele în biberoane să i-l dai tu? Bebelușul e cuminte? Pun pariu că are colici dacă nu doarme noaptea. Și sora mea tocmai a născut și al ei e un mic ticălos. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
părăsit organizația de cercetași. Păi... Jim se Îndoia dacă avea vreun sens să-i explice domnului Maxted de ce părăsise organizația de cercetași, un gest de revoltă pe care se hotărîse să-l facă doar pentru a-i testa efectele. Spre dezamăgirea lui Jim, părinții săi, În mod surprinzător, nu reacționaseră deloc. Se gîndi să-i spună domnului Maxted că nu numai că părăsise organizația de cercetași și devenise ateu, ci era posibil să devină chiar și comunist. Comuniștii aveau o capacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
strigăte și sunete desprinse dintr-o melodie nescrisă și necântată până atunci. Brusc, se oprește, privirea Îi devine Îngândurată și, fixând un punct, dincolo de orice percepție vizuală, acel punct aflat mereu În Întunericul unui gol În care se concentrează toată dezamăgirea lumii. Ceva care s-a Întâmplat și n-ar fi trebuit să se Întâmple. Ceva groaznic, Înfiorător. Prin perdeaua subțire, doar vântul, doar vântul pătrunde În cameră și Împreună cu liniștea Învăluie mobilele vechi și bibelourile așezate pe mileuri ovale. Porțelanurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o făcu să se Întristeze, dar și să răsufle ușurată. Îmi pare rău, Sam, dar a apărut o problemă la magazin. Trebuie neapărat să ajung acolo. Ce păcat, spuse el, cu ceea ce lui Ruby i s-a părut că era dezamăgire vădită. Ai vrea să te sun cândva și să ieșim la un pahar? — Sigur, se pomeni ea spunând. Mi-ar plăcea tare mult. Băgă mâna În geantă și scoase o carte de vizită pe care i-o dădu. Ruby se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și face un pas spre mine. — O sărutare. Mă aplec spre buzele ei, se lipește de mine. Și e ca și cum trupul ei ar căuta un loc nou în brațele mele. Poate este exact invers de cum cred, poate a avut o dezamăgire în călătoria pe care a făcut-o. — Te-au dat afară? — Nu, de ce, par una care a fost trimisă la plimbare? Iau pâinea și încep s-o tai. Ea se află în spatele meu, somptuoasă ca întodeauna, femeia care umple locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
învățătoare a vieții; nu există nicio pedagogie mai valoroasă. Înveți să trăiești doar trăind și fiecare om trebuie să reînceapă ucenicia vieții... — Și munca generațiilor, don Avito, moștenirea secolelor? — Nu există decât două moșteniri: cea a iluziilor și cea a dezamăgirilor, și ambele se găsesc doar acolo unde ne aflam adineauri: în biserică. Cu siguranță că te-a adus acolo o mare iluzie sau o mare dezamăgire. — Amândouă. — Da, amândouă, da. Pentru că iluzia, speranța dau naștere dezamăgirii, amintirii, iar dezamăgirea, amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Avito, moștenirea secolelor? — Nu există decât două moșteniri: cea a iluziilor și cea a dezamăgirilor, și ambele se găsesc doar acolo unde ne aflam adineauri: în biserică. Cu siguranță că te-a adus acolo o mare iluzie sau o mare dezamăgire. — Amândouă. — Da, amândouă, da. Pentru că iluzia, speranța dau naștere dezamăgirii, amintirii, iar dezamăgirea, amintirea dau naștere la rându-le iluziei, speranței. Știința este realitate, e prezent, iubite Augusto, și eu nu mai pot trăi acum din nimic prezent. De când bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iluziilor și cea a dezamăgirilor, și ambele se găsesc doar acolo unde ne aflam adineauri: în biserică. Cu siguranță că te-a adus acolo o mare iluzie sau o mare dezamăgire. — Amândouă. — Da, amândouă, da. Pentru că iluzia, speranța dau naștere dezamăgirii, amintirii, iar dezamăgirea, amintirea dau naștere la rându-le iluziei, speranței. Știința este realitate, e prezent, iubite Augusto, și eu nu mai pot trăi acum din nimic prezent. De când bietul meu Apolodoro, victima mea - și, vorbind, vocea îi tremura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a dezamăgirilor, și ambele se găsesc doar acolo unde ne aflam adineauri: în biserică. Cu siguranță că te-a adus acolo o mare iluzie sau o mare dezamăgire. — Amândouă. — Da, amândouă, da. Pentru că iluzia, speranța dau naștere dezamăgirii, amintirii, iar dezamăgirea, amintirea dau naștere la rându-le iluziei, speranței. Știința este realitate, e prezent, iubite Augusto, și eu nu mai pot trăi acum din nimic prezent. De când bietul meu Apolodoro, victima mea - și, vorbind, vocea îi tremura de plâns -, a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
adică s-a omorât, nu mai există prezent posibil, nu mai există știință sau realitate valabilă pentru mine; nu pot trăi decât rememorându-mi-l sau așteptându-l. Și m-am pripășit atunci în sălașul tuturor iluziilor și-al tuturor dezamăgirilor: în biserică! — Așadar, acum credeți? — Știu eu!... Deci nu credeți? Nu știu dacă sunt sau nu credincios; știu că mă rog. Suntem câțiva inși care pe înserat ne reunim aici ca să ne rugăm spunând un rozariu. Nu-i știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Lynn să vină la mine și să doarmă puțin. Uite ce e, azi o să fie o zi ratată și nici nu pot folosi mobilul la spital, așa că am putea să o lăsăm pe mâine? Sigur. Nu reuși să-și ascundă dezamăgirea. Până să apuc să-l liniștesc, se deschise ușa și apăru Mark, care se trezise probabil pentru că vorbisem tare. —Trebuie să închid. Pa. Am închis înainte să încep să mint prea tare. —Era Lisa. Voia să știe cum îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în legătură cu el. Nu numai că era nebun după ea, dar și ținea la ea. Mulțumesc, Maria, pentru că nu m-ai deconspirat. Dar nu o pot lăsa să-și pună în pericol relația din cauza mea. I-am explicat de ce-l mințise. Dezamăgirea lui aflând rolul meu în toată povestea m-a făcut să-mi fie rușine. Avea de gând să-ți spună după weekendul ăsta și nu-i plăcea deloc ideea. — Îmi dau seama că de-abia ne cunoaștem, dar toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de scones calde, iar m-a pălit. Amintirile mele au fost întinate încontinuu de weekendul petrecut cu Ed. În ciuda anilor în care am băut cu Mark nenumărate cești de ceai, peste tot în Marea Britanie, experiența asta va evoca mereu o dezamăgire sordidă, din care eu am ieșit umilită și trădată. Chiar și atunci când durerea va fi trecut, lucru pe care aveam nevoie să-l cred, amintirile vor supraviețui, contaminându-le pe cele prețioase pe care le-am strâns înainte și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Cei doi se plăcură și cu ocazia aceea, și cu cele care urmară. La propunerea lui Henry, lui Du Maurier i se dădu să ilustreze varianta În foileton a Pieței Washington, publicată de revistă În 1880. Desenele fură considerate o dezamăgire de către editori și chiar și de romancier. Fusese Însă un proiect prost gândit de la Început - Du Maurier nu era În elementul său natural În povestea a cărei acțiune se desfășura la New York, oraș pe care nu-l văzuse niciodată. Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]