4,111 matches
-
am încercat eu să-l conving. Dar știam că încerc în zadar, îl cunoșteam prea bine, pe lângă altele, era și foarte încăpățânat și nu suporta să-l contrazici. Am luat un taxi și eu l-am dus acasă. L-am dezbrăcat și l-am băgat în cada cu apă caldă. După baie, l-am îmbrăcat în pajama și l-am culcat. Săracul, încă mai glumea. Cumnata noastră se afla la băi, la Herculane și nici nu bănuia ce se întâmplase. La
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
săptămână. Am trântit un foc zdravăn, cam la 5 metri în spatele nostru. Sălciile care ne înconjurau erau dispuse astfel, încât fumul făcea o pătură deasupra noastră, în stânga, dreapta, în spate și în față, așa că în privința țânțarilor eram liniștiți. Ne-am dezbrăcat la slip și trebăluiam. Băieții se apucaseră deja de pescuit. După ce s-a mai potolit focul, am fript pe o tablă adusă special ca grătar, cele șase scrumbii proaspete și am mâncat, neuitând ca, în prealabil, să ungem gâtlejul cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fiecare amănunt care o transforma din fetiță în femeie l-a descoperit după ce privirile lui mute i l-au dezvăluit. Își aduce aminte cum și-a dus grăbită mâinile la sâni și le-a simțit sfârcurile când unchiul Nicos a dezbrăcat-o din priviri întâia oară. Lângă el, tanti Sofula, nevastă-sa, albă ca varul, desenează arabescuri infinite pe fața de masă cu arătătorul mâinii drepte. Unchiul Nicos, mereu zâmbind, răbdând toate impertinențele străbunicii, arbitrând elegant toate disputele din familie, i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gând să pună mâna pe fața soțului. Pylarino, prudent, o reținu cu un ordin scurt. Nu-l atingeți! Luă mâna domnitorului într-ale sale și, pe gânduri, spuse: — Aș zice că e mai caldă. Măria ta, lasă-mă să te dezbrac și să te ajut să te culci. Mâine o să fii sănătos. — Mi-e teamă. Constantine, ai grijă să se dubleze garda pe sala din fața ușii mele, Ștefane pune gardă în spătăria mică. Nimeni din cei de aci nu pleacă din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Au ajuns până să se lumineze de ziuă. La curțile domnești erau așteptați de niște oameni de încredere. Cei doi l-au condus pe voievod până în iatacul lui, în odaia în care zăcuse. Ștefan și-a ajutat tatăl să se dezbrace și când, întins în pat se pregătea să adoarmă, Constantin Brâncoveanu spuse: — Mai am o rugăminte, Selin Pașa. Aș dori să dormiți cu Ștefan, aici în camera alăturată. Să puneți gardă la ușa de pe sală ca toți ce vor dori
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zorilor și pașii gravi ai lui Kuciuk Selin aga îl deșteptară. În pragul odăii, Brâncoveanu, palid, îi zâmbea căscând: — O să adorm fără leacuri, Pylarino, că uite abia mă mai țin pe picioare de somn. Vino să mă ajuți să mă dezbrac. Brr... e chiar frig dimineața, tresări vodă, mâine pe vremea asta trebuie să pornim spre București. Marele spătar Mihai întoarse capul să-l privească în voie pe nepotul său, „Constandinul Stancăi”, cum îi spuneau ei când erau tineri; faima tatălui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fir de aur fuseseră spintecate cu iataganele, saltelele și ele fuseseră desfăcute, lăzile desfundate pe motiv că ar putea avea fund dublu, icoanele scoase din chivoturi, pereții palmă cu palmă ciocăniți și, unde li se păruseră că sună a gol, dezbrăcați de tencuială până la cărămidă, scrisorile răvășite, cărțile scoase din scoarțele lor cu o furie nebună. Este adevărat, găsiseră pungile cu aurul pe care i-l încredințase doamna Marica în cele trei sau patru zile cât fuseseră Brâncovenii eliberați și stătuseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o pervertire a credinței și creează probleme grave atât Americii, cât și întregii lumi. Crescând în Statele Unite, am devenit o optimistă convinsă, deși am asistat la nenumărate tulburări începând de la o vârstă fragedă. În tinerețe, deviza mea era o frază dezbrăcată de învelișul ironic din adaptarea lui Leonard Bernstein a lucrării Candide: "Toate sunt cum nu se poate mai bune, în cea mai bună dintre toate lumile posibile". De-a lungul anilor pe care i-am petrecut în cadrul guvernului, mi-am
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
trebuie sa strigi pe cineva de mai multe ori, nu toți oamenii seamănă unii cu alții. N-am auzit, fără să fiu surd. Ei și? Îndată după aceea am intrat la vizita medicală care s-a terminat pe la orele trei. Dezbrăcați, eram cercetați fugar de doi doctori, dintre care unul, care purta ochelari groși, ne punea o carte în față: trebuia să citim din ea de la o anumită distanță. N-am putut citi de la distanța vrută de el și atunci mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
făcuse sau nu făcuse bine Ilie că se mutase? Da, părea el să spună, oamenii se mai mută... Și își luă din cap șapca lui pe care scria portar, o puse pe masă cu mișcări încetinite și începu să se dezbrace. A doua zi făcui un pachet din cărțile pe care le citisem și plecai la anticar să le schimb (plăteam numai cititul, anticarul îmi dădea banii de garanție înapoi și din ei luam altele). În hol Nilă stătea măreț în spatele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
treceau fiorii: "Maică, fie-ți milă și îndurare..." Cîrcîdaț ăsta mânca toată ziua (fiindcă asta i se dădea, de mîncare) și uneori se scăpa pe el. Dar nu-i era nimănui rușine, ieșea cîte-o muiere, îl băga în curte, îl dezbrăca și îl spăla. Ce vină avea el săracul, că era slăbănog, spunea ea, și îl lăsa să doarmă în bătătură pe troscot. Mai târziu am auzit și citit că poporul e vânjos, sănătos. E cine e, dar câți strâmbi nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Nici nu m-auzea. A pus mâna pe-un topot și s-a apucat de treabă. Dulapul sfârtecat făcea un zgomot groaznic. Dobrinescu era din ce în ce mai vesel. În curând focul începu să ardă trosnind în sobă și odaia se încălzi. Mă dezbrăcai de palton. Râdeam amândoi. Destuparăm sticla vârând dopul înăuntru și ciocnirăm, el cu o ceașcă, eu cu singurul pahar pe care îl avea. - Nici eu nu mai stau la școală după ce îmi iau capacitatea, îl aud că zice. Deci nici
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu s-au văzut? Și pe acest dubiu pe care Dobrinescu îl exprima cu egală măsură, râsul meu se transformă în zbierete și Dobrinescu în sfârșit zâmbi și el cu tot chipul. Băurăm ce mai era în sticlă și ne dezbrăcarăm. Mie mi se făcuse somn, dar el continua să-mi vorbească insistent. Nu mai știam ce spune, din când în când doar tresăream, mormăiam... da, da, cum să nu... sigur... așa o să facem... începînd chiar de mâine... domnul Lascăr... domnul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prăvălie, care într-adevăr era înțesată cu de toate și omul luă de pe o vergea un costum gri, unde erau înșirate cu zecile și mi-l arătă. - Special pentru domnul, zise el, încercați-l. Mă vîrî undeva în spate, mă dezbrăcai și îl încercai, cu cămașă nouă. Era perfect! îmi aduse și o pereche de pantofi, care nu erau chiar noi, dar nici tociți și mă uitai în oglindă. Ei, așa da! Îmi legai la gât și o cravată, pe care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am revenit încă multă vreme sub vraja fatalismului tolstoian. În ziua aceea însă când eram cu Miron Paraschivescu, eram liber ca o pasăre a cerului și prietenia care mă lega de el era singurul mit în care credeam... Tocmai se dezbrăca de pijama să ieșim în oraș și rămăsese pe marginea patului, nedumerit și abătut. Era mic, ca și mine, o mână de om, cu picioarele subțiri ca niște țurloaie. - Miroane, zic, ce e pe picioarele tale? Ce ai? De la genunchi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
porumb, viile gemeau sub greutatea boabelor de chihlimbar, iar oamenii mai aveau timp de mers la nunți și la botez. Mi se părea anotimpul cel mai stors de bogății iar la sfârșit. Când cortina toamnei se lăsa, toți pomii se dezbrăcau și rămâneau solitari...așa mă prindea iarna; suspinând după celelalte anotimpuri. Totuși zăpada mă bucura, sărbătorile ne umpleau de sfințenie casa, iar ușa era tot timpul deschisă pentru colindători. Plecam la derdeluș cu sania sau pe gârlă, cu patinele, mă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
protestă Marin. Există o atestare a zborului cosmic înainte de-al doilea război atomic, dar în general este acceptată ideea că... VOCEA I SE STINSE TREPTAT, ÎNTRUCÂT ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ VORBEA CU O FEMEIE CARE DORMEA BUȘTEAN. MARIN SE DEZBRĂCĂ ȘI SE STRECURĂ ÎN AL DOILEA PAT. STĂTEA ÎNTINS, DAR COMPLET TREAZ, GÂNDINDU-SE CU ÎNCORDARE: "CREIERUL TREBUIE SĂ FIE ÎNCĂ... VIU". NIMIC ALTCEVA NU PUTEA EXPLICA EFORTUL IMENS FĂCUT DE OAMENII JUDECĂTORULUI PENTRU A-I ELIMINA PE TOȚI CEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
NU SIMȚEA DELOC NEVOIA DE ODIHNĂ. AVEA CONVINGEREA CĂ NU TREBUIA SĂ IROSEASCĂ ACEASTĂ NOAPTE. TOTUȘI ERA OBLIGAT SĂ ASCULTE DE PORUNCA DICTATORULUI ȘI SĂ RĂMÂNĂ PE TERITORIUL PĂZIT. PĂRĂSIREA LUI, INDIFERENT PENTRU CE MOTIV, AR FI STÂRNIT BĂNUIELI. SE DEZBRĂCĂ NEHOTĂRÂT ȘI SCOASE O PERECHE DE PANTALONI DE PIJAMA DINTR-UN SERTAR, DAR NU ÎI PUSE PE EL. I SE PĂREA CĂ, DACĂ I-AR ÎMBRĂCA, AR ÎNSEMNA CĂ S-A HOTĂRÂT SĂ SE CULCE. ORI SOMNUL ECHIVALA CU APROPIEREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CULCE. ORI SOMNUL ECHIVALA CU APROPIEREA CU ÎNCĂ O ZI DE MOARTE. ERA O ECUAȚIE ÎNFRICOȘĂTOARE, LA CARE NU PUTEA ADĂUGA SAU SCĂDEA NICI UN TERMEN. REFUZUL DE A PETRECE DORMIND ACEASTĂ A DOUA NOAPTE ERA UN REFLEX, NU UN CALCUL. DEZBRĂCAT, SE STRECURĂ ÎN PAT, STINSE LUMINA, APOI RĂMASE CULCAT ÎN ÎNTUNERIC, MEDITÂND. ÎȘI AMINTI DE ÎNTÂLNIREA LUI \ ACUM PIERDUTĂ \ CU RALPH SCUDDER, CONDUCĂTORUL PRIPPILOR. NU AVEA NICI UN PLAN PENTRU A-L FOLOSI PE SCUDDER, DAR RATAREA ÎNTREVEDERII PĂREA CA O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
suplețea unui animal tânăr. CINIC, MARIN ÎI RĂSPUNSE LA SĂRUTĂRI, DAR SIMȚI CĂ TANDREȚEA DEMONSTRATĂ DE EA NU ERA ÎNTRU TOTUL PREFĂCUTĂ. FEMEIA AVEA O PASIUNE ARZĂTOARE ȘI NU SE ÎNDOIA CĂ VA FI NEVOIT SĂ O SATISFACĂ. În timp ce se dezbrăca, lui Marin îi veni ideea să folosească un gaz care să o hipnotizeze, dar o respinse repede. Gazul afecta grav femeile și era posibil ca efectul produs să fie mai puternic decât al drogului. \ ...Și apoi tu ai spus... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o înveli pe Polixenia. Aprinse lampa în timp ce bărbatul ei încerca împleticit să scape de cizme. - Bună seara. - Bună seara, omule! răspunse Viorica vocii gâjâite de băutură. Să-ți pui ceva de mâncare? - Da... încercă să-i răspundă Ion în timp ce își dezbrăca ilicul. Dă-te-n coace, ce ai?.... - Iete colea măliguță, borș cu fasole și ouă cu jumări. - Bun, bun.... Sfioasă, femeia îi așeză masa. Nu ridică privirea. Îi era teamă să nu-l supere. Când l-a luat, era flăcău
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fier, răsucit ca un șarpe. M-au dus la picioarele lui, m-au silit să beau o apă neagră și amară, înfiorător de amară, și pe dată capul a început să-mi ardă, râdeam, iată batjocura, sunt batjocorit M-au dezbrăcat, m-au ras în cap și pe trup, m-au uns cu ulei, mi-au biciuit obrazul cu funii ude muiate în sare, iar eu râdeam, ferindu-mi capul de lovituri, dar de fiecare dată două femei mă apucau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
auzi înăbușit sirena unei ambulanțe, mai întâi în depărtare, apoi mai aproape. Acum se oprise la poartă, tăcută. O clipă mai târziu, Ballester se întoarse și toți se apropiară de el. Esposito opri motorul. Ballester le spuse că, pe când se dezbrăca în camera ei, fetița se prăbușise la pământ, ca secerată. - Ce spui! zise Marcou. Ballester dădu din cap și făcu un gest vag către atelier, dar se vedea că e tulburat! Se auzi din nou sirena ambulanței. Stăteau cu toții acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
prin preajmă, cu brațele lui moi și firave, clătinându-se, ca un liliac, între pereții încăperii, apropiindu-se, s-o trezească, să se răzbune pentru că nu îl ascultase până la capăt cu același interes și respect, s-o pocnească, s-o dezbrace, s-o tot lovească, dezlănțuit, s-o... da, ar fi fost în stare, la furie, de orice. Mai sălbatic și, bineînțeles, mult mai inventiv decât namilele despre care pomenise cu atâta scârbă ! De câteva ori, dincolo de apatia și timiditatea lui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
isoscel, haotice pete brune, fruntea ascunsă sub părul roșu, sârmos. Același chip, în urmă cu zece ani : proaspăt, gingaș, de o stranie suavitate. — Eram obosiți. Lasă ! N-aveați chef de aceleași vechi cunoștințe. În spate, Lucian aranjase pânza cadrilată, se dezbrăca. Bine legat, matur, un bărbat ! Dinspre mare, veneau alergând Manole și Delia, fata cu picioare subțiri și scurte. A.P. se aplecă, își descheiase cămașa, rămase în slip. Lunguieț, ascuțit, avansa împleticindu-se spre mare, apa îl cuprinse repede până la subțiori
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]