4,618 matches
-
mărturie a experienței de infirmieră din perioada retragerii în Moldova. Garanții ale autenticității sînt consemnarea personală a istoriei necunoscute „din spatele frontului”, prezentarea nudă a suferinței, fragmentarismul modern și observația poetică: „Cartea aceasta nu e un roman. Nu propune și nu dezleagă, printre peripeții și episoduri, o factice intrigă literară. E o suită de crochiuri, de priveliști...” (în Adevărul, an XXXIII, nr. 11056, 20 aprilie 1920). Articolul despre „culegerea de povești și basme” a lui Victor Eftimiu din Corabia cu pitici polemizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu umbra zgârcită. Seminții, pretutindenea altele, aprind alte focuri, și soarele-mpinge alt orruc. Fâlfâind ca din steaguri cu zariștea-ntreagă, soarta își face cu mine jocul potrivnic. Un negru noroc prin văzduhuri străine îmi ține de strajă, nu mă dezleagă. Văd anii crescând și pașii lungind peste toate văile, muchile, iernile, verile, peste toate clopotele și toate tăcerile. Podișul m-alungă, șesul mă cere, tot altul. Singură vatra nu mi-e-ngăduită, și cum aș slăvi scînteia-mpămîntenită, cenușa și pravila, fumul - înaltul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
un vers din Vergiliu pe care, când Nero a fost detronat, un însoțitor căruia îi ceruse să fugă împreună cu el i l-a recitat drept răspuns. "Știu, m-a repezit el, dar așa trebuie să se întîmple. Nu mai poți dezlega tu ceea ce zeii au legat într-un fel." Și mi-a întors spatele, mormăind: "Ăstuia îi e frică de o flacără după ce a incendiat cerul"... M-am gândit pe urmă până dimineață că singurul lucru uman la Nero a fost
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
studiat, am citit sau cel puțin am răsfoit fiecare carte aflată în locurile care m-au primit, fie ea scrisă în greacă, latină sau ebraică. Foamea de a ști era insațiabilă. Mai ales că, atunci când mi se părea că am dezlegat o enigmă, descopeream întotdeauna altele noi, ascunse în spatele primeia. La început doream doar să stau în umbra lui Dumnezeu, apoi am râvnit să-l ating cu un deget. Teologii catolici m-au pus sub acuzare. Drept care am părăsit Biserica Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din cauza trufiei. Trei oameni din patrulă îl păzeau; nu le fusese deloc ușor să-l imobilizeze, dacă mă luam după fețele și mâinile zgâriate și după nerăbdarea lor de a-l vedea fără suflare. Când le-am poruncit să-l dezlege, au tresărit și s-au uitat nedumeriți spre Faroald. Scara a fost culcată pe pământ, și le-am cerut longobarzilor să se așeze de jur împrejur, în cerc, și să evite orice violență față de acel om, indiferent ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
limba longobardă. Atunci când, la un gest al meu, un paznic s-a apropiat de el cu scramasaxul în mână, a avut un surâs fericit și a început să cânte un imn; dându-și însă seama că pur și simplu îl dezlega, s-a întunecat subit la față și m-a privit cu ură. - Ce-i cu tine pe-aici, soldat al lui Hristos, martir al credinței? Te afli cam departe de patria ta. Nu a reușit să-și ascundă surprinderea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deși nu are autorizație, dacă-i dați trei parale, ne trece dincolo. Am scotocit în desagă ca și cum aș fi dat cu greu de vreun bănuț. I-am arătat în palmă cele trei parale. Pescarul a mârâit, s-a dus să dezlege o barcă cu fundul plat, ascunsă printre tufișuri. - Toți în chestia aia? am întrebat neîncrezător. - Nu contează barca, ci barcagiul, m-a lămurit Bovo, iar Cagnaccio se descurcă chiar și când apa dă peste mal. Barcagiul ne-a trecut dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
degetul, a spus: - E vin înăuntru, nu? Am născocit pe loc o minciună. - E oțet amestecat cu sângele închegat al unui sfânt pe care îl ducem la Roma drept relicvă. S-a gândit o clipă, după care, ca și cum ar fi dezlegat o taină, a spus: - Deci într-acolo mergeți. De ce n-ați luat-o pe drumul mare? De ce v-ați deghizat? Gundo s-a întors încruntat spre el, repezindu-l: - Băiete, lucrurile astea nu te privesc! Am adăugat: - Longobarzii nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ceva timp, fără să li se dea de mâncare și nici măcar apă de băut; de urinat, trebuiseră s-o facă-n brăcinari. Doar în momentul în care ajunseseră la mare, într-un loc plin de dune și de stufăriș, fuseseră dezlegați și li se dăduse apă să bea. Un băiat pe nume Alo, nepot al ducelui de Trento, murise sufocat de sângele care îi țâșnise pe gură din cauza călușului. Îl îngropaseră în nisip, după ce cadavrul îi fusese luat în șuturi. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aceia nu erau atât de proști, încât să piardă ocazia unui șantaj pe cinste. În zori, din oraș se înălțau flăcări enorme. Haganul a sosit la noi și, după ce ne-a cercetat pe fiecare-n parte, a poruncit să fim dezlegați și a făcut un gest către soldații care-l escortau. De îndată au fost aduse câteva tinere femei, între care Gaila și verișoarele ei, precum și mai mulți copii, fetițe și băieți, săriți de cinci ani, între care și Gumbert. Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
explicat că era suc de mac alb, o plantă care se găseau în puține locuri: în văile de munte la sud de ținuturile slavilor și, mai din abundență, în Persia și mai departe spre Soare-Răsare. - Tu o să iei hotărârea când dezlegi frânghia și pui capăt acestui tratament. Durerea va reveni și va fi atât de puternică, încât o să-i oprească inima. S-ar putea întâmpla ca menstruația să nu se oprească, caz în care folosește vipera ca s-o oprești. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
umerii. În picioare aveau niște tălpici de piele, legați de picioare și de glezne cu nojițe. Iarna își trăgeau pe picioare niște cizmulițe de lână pe care le numeau ciorapi, și apoi își puneau opincile. Dormeau îmbrăcați și nu-și dezlegau sfoara de la brâu. În timp ce benedictinii de la mănăstirile obișnuite făceau o baie pe lună, ei se mărgineau la două pe an, din care pricină miroseau cam urât, deși își spălau deseori hainele, fiecare având câte două rânduri. Era trist să constați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zi și din noapte. Singura condiție era ca întâlnirile noastre să aibă loc în incinta mănăstirii, și-n plus mi s-a cerut să evit pe cât era cu putință discuțiile inutile cu ceilalți călugări. În ceea ce mă privește, l-am dezlegat pe abate de obligația pe care o avea de a sta cu mine și a mă servi la masă, deoarece popasul meu acolo avea să se prelungească peste așteptări. Dacă nu-i pot spune numele duhovnicului meu, trebuie cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu urla În fața copiilor. Emma țipă că ea nu urla. Ce tâmpenii, spuse Valentina și se duse să-și ia rucsacul. Mama, nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Vrei să știi ce fac? continua să strige Emma, dezlegând șorțulețul murdar al lui Kevin și aruncându-i-l În față lui Antonio. Fac totul, totul! Cine-ți face de mâncare? Cine face cumpărăturile? Cine spală vasele? Cine-ți face patul? Cine o duce pe fiică-ta la antrenamente? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
timpul de așteptare a unui răspuns. 2 minute. 15 apeluri În așteptare pentru cei 16 operatori din sală. — Alo, sunt Emma, anunță grăbită așa cum o Învățaseră la cursuri. Cu ce vă pot fi de ajutor? Ascultă problema apelantului. Încercă să dezlege misterul cuibărit Între numerele de pe ecran. Încercă să fie convingătoare. Apelantul Începu să țipe. Îi spuse că era inutil să se certe cu ea din cauza proastei funcționări a serviciilor, căci ea nu putea să facă nici o reclamație, nu dispunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
țintească la cap. Ce face tati, de ce nu vine? bodogăni Kevin, sugând din paiul de Coca-Cola. Dar În paharul mare de la McDonald’s nu mai era nici o picătură. Trăgea doar aer. — Da’ ce secătură ești... Mă sufoci, Îi spuse Valentina dezlegându-și papucii de sport și eliberându-și În sfârșit picioarele. Oja albastră de la Miria Îi contura frumos unghiile - cu culoarea aceea aveau ceva fantastic În ele, de parcă ar fi aparținut unei ființe de pe altă planetă. Venus probabil. Mama zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Preț de câteva minute merse alături de el, alunecând și oprindu-se la fiecare pas, căci nu reușea să urmeze firul lucios al șinei. Era prea Îngust și talpa pantofilor ei nu era aderentă la metal. Atunci se aplecă să-și dezlege curelușele din jurul gleznelor și Își dădu jos pantofii cu o grație care Îl lăsă fără suflare. Zero luă prețioasele Încălțări și le puse În gluga hanoracului său. Nu avea să i le mai Înapoieze niciodată, indiferent ce s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alunecând spre povestea lui Achile, un bărbat cu coarne și creastă, spre aventura lui Zogru însuși, obligat să trăiască vieți străine, prilej de acumulări epice, legate unele de altele și în același timp de istoria românească, ale cărei noduri se dezleagă lejer, prin „despachetarea“ narativă a romanului, cum este cazul demascărilor și autodemascărilor din anii 50, care aici decurg dintr-un simplu accident al Vencicăi. Tot așa controversa declanșată printre istorici în legătură cu locul în care se află mormântul lui Țepeș, mutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pentru care vorbea Ioniță. Stăteau pe scăunelele rotunde ca niște oameni fără griji, așa cum nu mai stătuse Pampu în viața lui. Aveau o masă plină cu de toate și un vin roșu, răcoritor, ca la Paște. Lui Zogru i se dezlegase limba și începuse să-i povestească și el despre întâlnirea cu Donțu. Ioniță se minunase, apoi îl înjurase amplu pe pitic, măi, fratele meu, măi, Pampule, e plină lumea de răutate, mă, dacă și piticii..., dar chiar, mă, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ceas bun de când stăteau în întuneric, el și Stroe, când s-a deschis ușa și Ioniță Eliberatoru s-a strecurat înăuntru, îmbrăcat cu straie preoțești. Era zâmbitor și cu obrazul stâng ridicat artistic, în poza specifică a Ioniților. L-a dezlegat pe Stroe Leurdeanu, l-a-nvelit într-o rasă, apoi a scos briciul și i-a dat barba jos într-o clipită. Când au ieșit afară, era încă lumină. Soarele bătea pe buza pământului și călugării se pregăteau de vecernie. În urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ridic, să zbor, Să mă las purtată de gândul călător. Joc Ne scăldăm în toate culorile Să încălzim zorile Să descrețim frunțile Să pictăm frunzele, florile Să încălzim inimile Să luminăm nopțile Să eliberăm visele, gândurile Să deschidem cerurile Să dezlegăm misterele. Copilărie Pășim ușor peste toamne și nori, Peste frunzele moarte căzute din pomi, Prin ploi alergăm după mii de culori, Să culegem lumină din stele și sori, Nici tunet nici fulger, nici raza de foc Nu e un obstacol
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și bun în viață. Ea e totul pentru mine, Bucurie și iubire. Chirteș Florina-Alina, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești-Pădure - Mureș profesor coordonator Someșan Mariana Îmi place viața! Îmi place tot ce este viu, Multe lucruri ca să știu; Să dezleg multe mistere, Să pătrund a lumii tăcere. Îmi place întruna să visez, Noaptea ca să luminez, Ca să pot juca mereu Numai jocuri ce vreau eu. Îmi place să călătoresc Viața să mi-o colorez, Să văd marea nesfârșită Și câmpia înflorită
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
își bea cafeaua până când dă de o știre mare: „Domnul Criminalistica dă din nou lovitura”. Citește subtitlul și pică cu tot cu scaun pe spate, răsturnându-și cafeaua pe pijamaua lui cea nouă. Un alt mister pe care nimeni nu-l poate dezlega. Se pare că nu pot să am nici măcar un concediu în care să stau și eu ca alții cu burta la soare. Ce n-aș da pentru măcar o săptămână ca aceasta! S-a dus la calculatorul din apartament și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și greble ca la o adevărată revoluție. Zis și făcut. Spurcatul i-a deschis ușa, iar caprele s-au năpustit asupra lui, lovind care de pure, până l-au lăsat lat. Mărioara a intrat numaidecât în casă și i-a dezlegat pe bieții ieduți. Abia acum au înțeles ei că mămuca lor nu e moartă așa cum le-a spus badea Vasile. Pe loc au sărit și-au îmbrățișat-o, iar caprele din sat iau mulțumit că le a scăpat de un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se făcuse femeie în toată firea în acea casă și, la fel ca mama ei, se măritase cu un brutar de acolo. Fusese un om bun și se purtase frumos cu ea. Meryt era stearpă și nimic nu-i putuse dezlega pântecul. După mai mulți ani, Meryt și bărbatul ei adoptaseră doi băieți ai căror părinți muriseră de febra fluviului. Fiii erau acum bărbați și coceau pâine pentru muncitorii care lucrau la mormintele din vale, pe malul de vest al fluviului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]