24,608 matches
-
mare pe cât se așteptase și erau mulți care voiau să urce. Drumul cu autobuzul luat din celălalt capăt al insulei nu fusese prea obositor și mai avea și un buzunar plin de dolari care-i atârna greu pe coapsă. În dimineața aceea, fusese atât de zăpăcit de febra plecării, Încât era cât pe-aci să vomeze. Era una dintre acele rare dimineți răcoroase, când soarele, ascuns după un văl subțire de nori, nu bătea prea tare, iar În aer nu era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fusese prea obositor și mai avea și un buzunar plin de dolari care-i atârna greu pe coapsă. În dimineața aceea, fusese atât de zăpăcit de febra plecării, Încât era cât pe-aci să vomeze. Era una dintre acele rare dimineți răcoroase, când soarele, ascuns după un văl subțire de nori, nu bătea prea tare, iar În aer nu era praf, ci doar o bură de ploaie. Dar acum se găsea singur În zona docurilor, soarele se ridicase, iar el era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și s-a dus În sufragerie, unde Adam dormea În continuare Întins pe canapea, cu un braț care atârna moale, cu degetele Îndoite aproape atingând dușumeaua. Cu celălalt braț strângea o pernuță pusă pe față, să se ferească de lumina dimineții târzii care se strecura prin perdelele prea subțiri. Margaret a remarcat cu neplăcere că nailonul lor ieftin Începuse să-și piardă culorile. Din roșii, cum fuseseră, bujorii deveniseră de un roz palid, iar faldurile erau Însemnate de dungi urâte de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
literare create În numai vreo zece ani, până la numai treizeci și doi de ani, când a fost Înghițit de mare. Se dusese cu mica lui pirogă departe, În larg. Cu coca ei frumos pictată, barca a Înfruntat valurile mari din dimineața aia, după frânturile mărturiilor ori ale relatărilor reproduse de către cei care aflaseră cine-știe-cum de Întâmplare. Toate acestea au fost Între timp strânse laolaltă și au devenit legendă. El cunoștea bine marea, orice școlar cunoaște faimoasele lui versuri „Marea mi-e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iubești? S-a așezat În fund și a tras cu urechea la viața cartierului necunoscut lui, copii smiorcăindu se, ecoul unui zăngănit, un hârșâit de joagăr, dar Îndeosebi lipsa vocilor. La fereastră, un cearșaf apăra camera de soarele fierbinte al dimineții. Umbrele desenau pe jos volute ciudate, făpturi marine transparente care forfoteau, dispăreau și reapăreau la orice mișcare a pânzei. Nici un zgomot nu dădea seamă de prezența lui Din. Trebuie că plecase nu mult după ce se crăpase de ziuă, când sărise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
transparente care forfoteau, dispăreau și reapăreau la orice mișcare a pânzei. Nici un zgomot nu dădea seamă de prezența lui Din. Trebuie că plecase nu mult după ce se crăpase de ziuă, când sărise În picioare să respecte chemarea la rugăciunea de dimineață, Azan Suboh. Adam deschisese doar un ochi și-l zărise căzând În genunchi și ridicându-se, lin, suplu, imponderabil, ca În vis. Probabil că plecase de Îndată ce ter minase să se roage. Când s-a ridicat În capul oaselor, Adam a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ziar, un pachet pe care i-l oferise lui Adam cu gesturi de mare ceremonie, ca și cum asta ar fi cimentat negreșit noua lor prietenie. Adusese și o sacoșă cu haine de-ale lui Adam luate de la Margaret de-acasă. În dimineața asta, Înainte să iasă, Îl pusese pe Adam să se Îmbrace cu unele dintre ele, să-și pună o cămașă frumoasă, curată și niște pantaloni bine croiți, de parcă s-ar fi pre gătit pentru o recepție. Adam a vrut să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
figuri din teatrul de umbre care refuză să dispară. Bagă-ți mințile-n cap, Margaret Bates, repeta, ești În stare, vezi? Îndrăgostitul e o chestiune de alegere. Treptat a Început să se simtă mai bine, iar după un timp, spre dimineață, când a adormit, nu mai era Îndrăgostită de Karl. 22 Adam a ridicat capul și și-a mijit ochii. Lumina cădea de sus Într-un torent de culoare uniformă. Vârful ascuțit al unui candelabru de cristal atârna deasupra lui ca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că era pentru prima oară În viață când făcea ceva Întru totul conștient de ceea ce dorește să obțină. S-a ridicat din pat și a tras perdelele. Z le Închisese probabil Înainte de plecare ca să-l ferească de lumina crudă a dimineții. Lumina bruscă l-a orbit. S-a uitat apoi de jur Împrejur prin cameră. Erau lucruri pe care nu le observase În starea de extenuare din seara dinainte: un afiș cu Che Guevara fixat pe un panou de plută, lângă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
toate acele schimbări ar fi avut loc oricum odată cu vârsta, odată cu trecerea de la copilărie la adolescență, în tot cazul, Elena trăise mai intens toate acele modificări, arsese repede, ca o torță și la capătul firului se trezise într-o bună dimineață cu conștiința că este femeie... Odată, după un film, așteptând să se încălzească sub plapumă una de la alta, Elena îi spuse: Hai să ne sărutăm ca artiștii și îi vorbise aprins, șoptit, la ureche, îi descrisese o anumită scenă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi existat. Doar mama mai cosea pe olandină fețe de masă, le festona pe margine, le făcea colțuri rotunde, le spăla cu atenție, le apreta cu făină, le călca, deveneau ca tăblia. Într-o zi, într-o seară, într-o dimineață, cine știe când, fața de masă dispărea în casa Elenei, pe furiș, fără nici un comentariu: Am fost la Elena. Este bine sau nu este bine. Nu spunea nimic, nici o vorbă. În sinea ei poate mama le reproșa indiferența sau voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se îndrepta către pat ca robotul. Privea anatomia abandonată pe masă ca pe un obiect întâlnit cândva mai de mult nu se mai știe unde. Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei totul se petrecea ca în ceață, o noapte fără nici un sfârșit, cu gesturi greoaie, molatice, cu neputință. Doar ceasul când zbârnâie pe noptieră anunță că începe o nouă zi. Nu te mai duce, îi spuse hotărât mama într-o dimineață la micul dejun. Așezat la locul lui în celălalt capăt al mesei tatăl mesteca zahărul în cana cu ceai. Privea atent lichidul ce se învârtea între pereții de porțelan. Era pentru prima oară când mama spunea ceva, așa, cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îndobitociți, să-i accepte normele fără să crâcnească, să-l aplaude, eventual. Ce nevoie are el de indivizi cu capul pe umeri care să mai și gândească cu propriile puteri? Se gândi la ciorba de burtă pusă la fiert de dimineață de mamă-sa, femeia îl aștepta moțăind în fotoliu, ultimele două butoniere are rochiei, sfârtecate vor dezveli genunchiul masiv, rotund, cu rotula îngropată în carne. Oala acoperită cu capac îl aștepta și ea pe aragaz. Mama va icni când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
verde ce-i înconjura, era o oră așa matinală, ora la care simțurile amorțite înclină către voluptate, logic părea imposibil ca ei să taie parcul ca doi străini, fără să se atingă măcar, câte speranțe își pusese Sidonia în acea dimineață, cum așteptase ca pe ghimpi, acasă, întoarcerea fiului, cât dorise, cât implorase forțele naturii să-i întârzie venirea. Trofin dormea fără să aibă habar de frământările soției sale, ea se plimbase ca o leoaică în fața ferestrei, spiona, triumfa la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea să continue să se simtă fecioară, să n-aibă impresia că știe ce înseamnă să fii femeie decât vag, îndepărtat de parcă ar fi venit dintr-o altă viață trăită de ea, altfel... Atunci pentru prima dată, apropriindu-se într-o dimineață de tribunal, avu impresia că umbra impunătoare a clădirii o strivește, că ea este prea mică, mult prea mică. Destul de târziu, avea să afle Carmina, că Sidonia nu avea forța uraganului ce se năpustește de sus și spulberă totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în mintea lui, care vedea deja, de departe, sârma de rufe de acasă, din copilărie și obrazul cenușiu al mamei sale. Spăla biata de ea rufe pentru opt copii veniți unul după altul... A, bună ziua domnule Viorel, te cinstești de dimineață, așa-i? Un coleg de serviciu, tinerel, slăbuț, ăsta, da, să tot facă teren, dacă o fi având serviciul lui și muncă de teren. Salut. Salut, ce zici, domnule, de chestia de afară, mai insistă acela, așezându-se la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de important și gândirea lor simplistă o făcea să se simtă oarecum stingherită. Ce mult îi impresionase doamna avocat Sidonia Trofin! Tatăl îi povesti că se simțise câteva zile rău. A găsit maică-ta icre simple, nepreparate și într-o dimineață mi-am amintit de marea mea plăcere de a mânca icre, știi tata avea prăvălie și eu mă duceam dimineața, tăiam o bucată de icre din putină, o așezam pe o felie de mămăligă prăjită pe plită și mâncam, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
echipez cu pantalonul de trening și bluza cu guler mare, albastru, să pot trage gulerul pe cap dacă o fi să-mi fie frig. Ar fi fost imposibil ca ea să nu se gândească mai întâi la vestimentație, la poză. Diminețile de toamnă sunt foarte friguroase și s-ar putea ca nimic acolo, pe malul lacului, să nu egaleze dulceața somnului tău de la acea oră. Și atunci care ar mai fi gustul deplasării? Trebuie să încerc, se ambiționă ea. Trebuie? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în acel moment omul uitase cu desăvârșire de defectul de la piciorul ei. Își mai aminti de o altă oră, de mare pace interioară, petrecută acolo, în ceainărie, în fața unui bărbat ce i se așternuse înainte fibră cu fibră. Deja vedea diminețile lui singuratice, gestul reflex de a-și pieptăna cu degetele părul albit la tâmple, mâneca de la cămașă cu unul dintre colțuri îndoit, nodul la cravată destul de stângaci făcut, deja îl percepea, îl urma cu gândul la casa lui, acolo, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de plecare anume, amândoi se fereau să spună lucrurilor pe nume. Dimineața, în baie, se tăiase cu lama în câteva locuri, n-avea chef de nimic, n-avea absolut nici un chef s-o mai ia de la capăt și încă de dimineață. Sidonia îl întrebă dacă știa că Trofin o să plece în Franța; ridică din umeri, de unde să știe, i se amintea atât de rar de tatăl său, da, întări femeia, a fost invitat la o expoziție filatelică de mare amploare, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai putea ascunde ravagiile vârstei. Avea un costum din cașà care se așeza foarte bine pe corpul ei suplu. Își trase mănușile pe degete. Întâmplător era foarte bine pusă la punct în ziua aceea, măi, ce înseamnă, parcă presimțise de dimineață posibilitatea unei schimbări în viața ei, poate chiar presimțise. El o aștepta lângă holul de la ieșire, părea oarecum absent. Sidoniei îi plăcea să coboare împreună cu cineva scările largi ale tribunalului. Când se mai îndepărtă de clădire se întoarse și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai fac, să nu las viața să treacă la întâmplare, slujba mă solicită și ea enorm, acasă, acasă nu pot să nu rămân la fel de lucidă, să nu observ cu ochii minții totul. Și așa se face că îmi consum de dimineață până seara neuronii. O celulă care nu se mai reface, din păcate. Știu, zise și în gând continuă, la naiba, n-am pornit-o deloc bine, nu înțeleg ce e cu mine, nu-mi regăsesc verva, am pășit cu stângul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de neliniște, de senzualitate, ce minunat, să șadă în fața lui și să-l studieze cu atenție, ce minunat! Cât de bine cunoștea toate amănuntele vieții acestui om, cât de bine vedea singurătatea serilor sale, deruta stârnită de fiica lui, Ela, diminețile când își petrecea cureaua ceasului în jurul mâinii, când simțea că roua e încă foarte rece... Parcă îl cunoștea de când lumea! Dar nu mi-ați vorbit deloc de soțul dumneavoastră, îl auzi pe bărbat și se întrerupse din reverie. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zi caldă, am îmbrăcat rochia albă din in și am coborât la masă. Se servea ceai, unt, gem de caise. Mireasma ceaiului rusesc plutea în toată sala de mese, se auzeau zgomote domoale, prin ferestre se filtra lumina crudă a dimineții. Mai târziu de la chioșc am cumpărat o revistă, am răsfoit-o așezată pe o bancă, atunci, chiar atunci, întorcând paginile, mi-am dat seama că de vreo trei zile n-am mai schimbat o vorbă cu nimeni. Poate necesitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]