3,645 matches
-
încropește o poveste de dragoste, cu personaje fantomatice, convenționale, frizând ridicolul prin patetismul lor, pe când în Vlăsia sau Ciocoii noi autorul încearcă, pe urmele lui N. Filimon, o frescă satirică în care țara este imaginată ca o „vlăsie” aflată la discreția profitorilor politici. Deoarece procedeele de compoziție se amestecă, iar personajele mai interesante sunt abandonate pe rând, epicul se dispersează și romanul cedează manierei foiletonistice, urmărind încurcăturile unui aprins june revoluționar, îndrăgostit deznădăjduit de fiica unui boier. Al treilea roman, Misterele
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
complet lipsit de ambiguități. Criticii compară “stilul” lui Houellebecq cu cel al lui Camus din Străinul și al lui Conrad din Inima Întunericului. Naratorul din Plateforme, care poartă prenumele autorului - Michel, Încarnează un “om fără Însușiri” al postistoriei occidentale. Tocmai discreția stilizării, absența obstacolelor În calea lecturii și al calofiliei fac virulența cu care figura Omului este stigmatizată și Înlocuirea sa clamată, iar neutralitatea relațiilor autor-personaj și narator-diegeză autentifică cu eficacitate maximă polii secunzi ai acestor binoame - personajul și situațille narative
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
C. Negruzzi, Gala Galaction și Vasile Alecsandri. Poezia lui C. e un spectograf al atitudinilor față de actul poetic, de la modernismul recuperator, prin care s-a impus generația ’60, și până la postmodernismul textualist al optzeciștilor. Într-o emisie domoală, discursivă cu discreție, poetul cultivă, încă din Astru natal, un lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea, fremătătoare meditație ontologică: firavă, vulnerabilă, făptura este
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
PL, 1937, 10; Predescu, Encicl., 239; Dumitru Micu, Stelian Cucu, „Versuri”, RL, 1969, 39; Radu Cârneci, „Versuri”, ATN, 1969, 10; Bucur, Istoriografia, 383-384; Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni, Buzău, 1980, 51-54; Vasile N. Uță, Stelian Cucu (1983), ADLTR, U-6; Al. Săndulescu, Discreție și delicatețe, RL, 1986, 3. G.D.
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
De o alură mai accentuat simbolistă e Soldatul, prin strofa-refren: „la Oarba, la Oarba / în sus, mai în sus / soldatul și moartea / odată s-au dus.” Prin definiție sunt incluse aici inflexiuni consonante cu muzicalitatea simbolistă din rondeluri. Cultivat cu discreție aproape în toată opera, rondelul monopolizează în Măslinul lui Platon (1977) un întreg ciclu. Ponderea notei simboliste diferă de la o piesă la alta, această notă făcându-se mai distinct auzită în versurile de tonalitate elegiacă: „S-au scuturat toți trandafirii
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
41 de sonete (1975) aduc o anume rigoare a dicției în pendularea continuă a gândului sublimat poetic, tinzând spre un echilibru armonios, pentru că arta trebuie să evite și „ceea ce prisosește, și ceea ce e puțin”. Poetul îl constrânge pe actor la discreție și la meditație neexhibată. Căci condiția poetului este una a limitei, „pe mal, la îmbinarea apelor”, încercând fără răgaz să „lege umbra de lumină”, sensibil la metamorfozele vieții omului și a naturii: „Vei pune-n sobă vreascul din pădure / care
IANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
contemplativ-baladescă, crochiurile elementelor de faună și floră, peisajele animate de foșnetul sălbăticiunilor sau vibrând de fiorul legendei. Condiție emoțională a feminității, iubirea - senină sau umbrită de vagi angoase - oferă materie unor poeme în care sentimentele de dragoste sunt iscodite cu discreție și oarecare complicație. În general, observația peisagistică e încărcată de lirism, iar introspecția e susținută cu recuzită de peisaj. SCRIERI: Primejdii lirice, Iași, 1973; Cartea anotimpurilor, București, 1976; Adalbert Ignotus, Iași, 1977; Văzduhul de cuvinte, București, 1979. Repere bibliografice: Ulici
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
e de scârbă și spaimă. De aceea Craii de Curtea-Veche părăsește raftul cărților pieritoare pentru a se așeza între Scripturi. Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental. ION BARBU Scrisul întreg din Craii de Curtea-Veche e un scris de ritmuri cumpănite, de pătimașă selecție de rarități lexicale, dintr-un argot plastic și de crudități pitorești, un stil
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
secrete, București, 1984; Eugène Ionesco, Prezent trecut, trecut prezent, București, 1993, Între viață și vis. Convorbiri cu Claude Bonnefoy, București, 1999; Georges Simenon, Școala crimei, București, 1999; Alexandru Ciorănescu, Paiața tristă, pref. trad., București, 2002. Repere bibliografice: Tania Radu, Esopismul discreției, LAI, 1995, 19 iunie; Mircea Anghelescu, Neobositul Don Miguel, LCF, 1995, 44; Z. Ornea, O prietenie amoroasă, RL, 1995, 46; George Munteanu, Mutații ale „orizontului de așteptare”, LCF, 1996, 23; Gheorghe Grigurcu, Poetul și Muza, RL, 1996, 34; Emil Manu
CIOCULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286257_a_287586]
-
teoretică” înnoită, proprie prozei anilor ’80. Personajul, așadar, colaborează cu „Autorul”, iar versiunile lor despre aceleași evenimente sunt deseori divergente, contradictorii, oricum diferite. Considerațiile de naratologie, de teorie a literaturii dublează consistent expunerea, fragmentară și destructurată cronologic. Rămânând fidel unei discreții deja caracteristice, într-o formulă mai puțin „țipătoare” decât cele alese de alți optzeciști și nouăzeciști, asemănătoare mai degrabă cu romanele-anchetă de tip Michel Butor (L’Emploi du temps, de pildă) decât cu desfășurarea caleidoscopic-ludică și neobarocă a romanului așa-
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
la tentația de a simula contemplația. Cu doar câteva zile înaintea morții, după cum își amintește criticul Valeriu Râpeanu în prefața antologiei Poezii. 1928-1977 (1986), autorul predase Editurii Eminescu manuscrisul Cartea rondelurilor, ce venea să împlinească o „operă alcătuită cu o discreție exemplară”, în care limbajul rafinat al poeziei și al muzicii interferează, atingând adesea armonia sferelor înalte. Cartea nu a mai apărut, doar câteva poezii fiind incluse în volumul antologic din 1986. SCRIERI: Cântările răsăritului, pref. Demostene Botez, Iași, 1925; Febre
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
au pierdut, ca și Penelopa, totul, în timp ce bărbații-sociologi au dobândit faimă națională și, unii dintre ei, au devenit clasici. Faptul că o omagiem astăzi, alături de Traian Herseni, și pe soția sa, Paula Herseni, sociolog riguros prin formație și de o discreție ieșită din comun, mi se pare un act de justiție morală. Cred că Traian Herseni „nu ar fi fost Traian Herseni” dacă nu ar fi existat alături de el Paula Herseni, căreia îi închină una dintre ultimile sale cărți, Literatură și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
va duce felul de viață al cinicilor, cinismul fiind drumul cel mai scurt spre virtute"27. De asemenea, Epictet, în Diatribele sale, îl numește printre modelele școlii stoice pe Diogene. Doar că, spre deosebire de precursorul lor, stoicii nu epatează. Dimpotrivă, cultivă discreția, considerând că tăcerea are o valoare cel puțin la fel de mare precum vorba. Lupul lui Cantemir pare a urma întocmai aceste recomandări ale lui Epictet: Păstrând tăcerea cât mai mult cu putință, nu afirma decât cele necesare și în cât mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ce impresionează mulțimea provoacă dușmănie: filosofia cea tăcută și restrânsă la domeniul ei nu poate fi privită cu dispreț, ea, care este ținută la mare cinste între toate disciplinele și chiar la cei mai răi dintre oameni"30. Prin urmare, discreția Lupului nu este semnul vreunei lașități, ci al unui echilibru. Într-o lume în care oricine se simte obligat să aibă o opinie, doar adevăratul înțelept ține la discreția sa. Știe oricum că nici măcar cuvântul său chibzuit nu are forța
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și chiar la cei mai răi dintre oameni"30. Prin urmare, discreția Lupului nu este semnul vreunei lașități, ci al unui echilibru. Într-o lume în care oricine se simte obligat să aibă o opinie, doar adevăratul înțelept ține la discreția sa. Știe oricum că nici măcar cuvântul său chibzuit nu are forța de a da peste cap jocurile deja făcute. De aceea, Lupul este prudent. Iar prudența, să nu uităm, se numără printre virtuțile capitale ale doctrinei stoicilor 31. Prin urmare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-l dezbrăcă, până mai pre urmă nu într-alt chip, ce vădzind că mulți uréchea ascultării despre mulțimea vorovirii ei a întoarce începusă, cuvântul își curmă"42. Lupul însă nu-și dezminte priceperea și evită elegant capcana întinsă: preferă tăcerea, discreția. Oricum, se știe urmărit și detestat, ca aliat al Inorogului. Mult lăudata sa înțelepciune abia acum este demonstrată; el știe perfect când trebuie să tacă și când să vorbească, pricepe jocurile ascunse, are inteligența de a prevedea permanent efectele unor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
gravitatea lor. Prin urmare, maladiile sunt probabil cele mai uzuale și inevitabile episoade traumatice ale vieții. Developând lapidar și strict medical instalarea unei boli, aceasta evocă un deranjament biochimic și anatomofiziologic. Iar diversele organe ale trupului care au funcționat cu discreție atunci când individul beneficia de sănătate, își fac acum simțită prezența, 217TRAUMA ȘI SUFERINȚA provocând disconfort, neliniște, chiar spaimă. în realitate, disfuncțiile afectează toate nivelele, inclusiv cel psihologic și spiritual. Dealtfel, un sumar recurs istoric demonstrează existența unui număr de trei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de intervenție, copilului trebuie să i se asigure înainte de toate o nișă, un spațiu vital în care să se simtă în siguranță sau cel puțin să fie în siguranță. Terapeutul va stabili o comunicare emoțională cu copilul victimă bazată pe discreție, respect al tăcerii copilului până ce acesta va fi în măsură să accepte o relație (o acompaniere) verbalizată (Muntean, 2010). Procesarea informației strivitoare pentru copil nu se poate face de către acesta decât cu o bună acompaniere emoțională din partea profesionistului. în acest
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pricaz valabil pentru satele Plopenii, Hrubenii, Cârligați, Crețăscii, Râșeșcii, Coziacii, Podenii, din ținutul Fălciu. „În vechime pricinile de judecată țineau mult mai mult decât astăzi, deoarece procedura de judecată era mai rudimentară și tratarea unei pricini lăsate prea mult la discreția părților". Erau procese care - pentru un iaz de exemplu - durau sute de ani. „Apoi, cum domniile se schimbau mai des și cu fiecare domn se putea deschide orice proces - cu toată ferâia ce se plătea în visteria gospod, ferâe de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
întotdeauna de o anumită distanță (al cărei rol l-am putut vedea deja cu sfântul Iulian Ospitalierul) ce se cere măsurată și păstrată. Gradele (ca și foițele de ceapă) sunt diverse și pot merge de la cea mai mare rezervă și discreție la fuziunea cea mai absolută. În măsura în care intimitatea afectează Eul, ea îi afectează și secretele, afectează și ceea ce nu putem să dezvăluim fără să ne destăinuim, și ceea ce nu putem dezvălui pentru că nu cunoaștem (iar străinul are un rol de revelator
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ce urmează. Nu știm mare lucru despre psihologia sa și despre caracterul său, poate doar faptul că este curios, că vrea să se bage unde nu-i fierbe oala că nu are nici o educație (ceea ce explică lipsa lui de bunăcuviință, discreție și rezervă). Cultura gazdei sale îl lasă, după toate aparențele indiferent; el nu pare, în ceea ce îl privește să aibă vreuna. Comportamentul său, transgresiv față de legile politeții și ale ospitalității, are o anumită agresivitate. Dar lucrurile sunt mai complexe și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dintre acești termeni ar merita un comentariu. Patriotul nu este oare cel care își iubește pământul natal și căminul, cel care dorește să locuiască și să-și apere teritoriul, locul său? Spionul și trădătorul îl desemnează pe cel care trădează discreția cerută pentru rațiuni greu de mărturisit. Cât despre individul rău intenționat, el trimite la o surdă culpabilitate ce caracterizează căutarea fugarului. 434 În ciuda unei educații restrânse afișate de către narator, acesta se comportă ca un expert, sau cel puțin ca un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în cazul meu au fost făcute din 1961 diferite tatonări din partea familiei mele din străinătate, atât familia mea română, cât și rudele străine, pentru a se vedea dacă prin Jakober nu se putea plăti acea sumă. Mergea greu, filiera cerea discreție. Cred că s-ar fi definitivat negocierea dacă nu ar fi intervenit o rudă a mea din Grecia, fostă personalitate politică, om bătrân atunci, dar care a vorbit direct cu ambasadorul român la Atena. Așa că am plecat fără ca formalitățile să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au fost utilizați la lucrări cu caracter economic, o practică inițiată tocmai în timpul lui Dej și generalizată sub Ceaușescu). La începutul anilor ’50 nevoile Canalului au ajuns chiar să determine numeroase arestări, după cum avea să se constate oficial, dar cu discreție, în 1968. La fel s-a procedat și cu arestările operate pentru a se procura locuințe nomenclaturii. Din cauza proiectării defectuoase, Canalul a fost abandonat în 1952. Regimul avea însă nevoie de țapi ispășitori, găsiți între lucrătorii de la Canal, ingineri și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a trecutului apropiat pentru a înțelege prezentul și a dobândi o imagine limpede asupra lui. Ignoranța și atitudinea de ignorare se traduc în perpetuarea culpabilității: „Nu putem continua și rezista cu pete albe în trecut sau cu etape depășite cu discreția vinovată. Premisele false duc la rezultate false” (p. 5). Deturnarea îndelungată a istoriei în anii comunismului a provocat nu numai o foame de trecut, dar și nevoia de sinceritate izvorâtă din istoria trăită, convingătoare, acele life stories dătătoare de modele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]