6,113 matches
-
pe un experiment. Ce efect avea moștenirea acestui copil metis (despre care e de înțeles că nu-i plăcea să vorbească) asupra capacităților sale intelectuale și morale? În timp ce-i preda, își studia elevul. Băiatul era uluitor de interesat și isteț, disperat să învețe. Spre uimirea sa, Andrew se trezi lăudându-l, nu doar admonestându-l. Și desigur, băiatul îndeplinea și funcția de mesager, un intermediar celest între lumea lui și cea a soției sale. Un înger. Pagină separată După ploi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
când Lady Wicked ajunge spre finiș pe locul patru, pare decisă să facă ceva cu acel curtezan ascuns. Cu o mișcare bruscă din cap în direcția unde stau membrii clubului, se debarasează cu dibăcie de curtezanii care îi fac semne disperate cu programele din mână sau strigă unii la alții, atrași pe moment de sport. Bobby o urmează, cu inima bătându-i puternic. În loc să intre în tribună, ea îl conduce pe o ușă care duce în spatele unui cort de bucătărie. Imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
felul cum arată, acest lucru este o tortură. Are doar un smoching ars de țigară la poale, o pereche de pantaloni cu talia suflecată și o pereche de manșete zdrențuite, care-i fâlfâie dizgrațios peste gleznă. Vremurile grele necesită măsuri disperate. Din fericire, Ganesh, stewardul tânăr, este un alt admirator al lui Jonathan Bridgeman, care, în spatele ușilor închise, are impresia că înțelege câte ceva. Ganesh a fost convins să scoată unele obiecte de îmbrăcăminte din garderoba unor pasageri mai bine dotați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
omoare, să-i îngoape trupul în pământ, să asigure continuitatea anotimpurilor. El încearcă rapid să-și afișeze dezaprobarea pe chip, dar sfârșește într-un rictus lamentabil, ca victima unei mușcături de șarpe cuprinsă de un spasm. Dând din mână încearcă disperat să-și manifeste disocierea de ceea ce s-a întâmplat, s-o facă să înțeleagă că-i e la fel de oripilat de toți cei impliați și de incidentul cu bicicletele. Cu o strângere de inimă, își dă seama că trebuie să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bine pe aici, Sweets? — Sigur, Gene. Nici o problemă. — După ce termini cu... hmm problemele personale, mi-ai putea face o favoare să stai cu Bricks? Jackson zice că are de dat un telefon. — Sigur, Gene. Sigur că da. — Star, spune Jonathan disperat. Trebuie să mă asculți. Se uită la Sweets. Crezi că ne-ai putea lăsa singuri un moment? Du-te, Sweets, zice Star. Voi fi bine. — Ok, iubito. Se îndreaptă spe formație și schimbă locul cu pianistul. — Star, ce-ai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
doua zi, m-am trezit cu poli ția, m-au anchetat patru ore fiindcă i-am indus în eroare pe vameși. Mi-au dat o amendă de trei ori mai mare decât prețurile adevărate ale tablourilor. Îmi venea să mor. Disperată, am scos un strigăt de fiară înjunghiată: „Atunci mă arunc pe fereastră!“ La care unul dintre cei trei elvețieni îmi răspunde foarte serios: „N-aveți noroc, doamnă, suntem la parter.“ Să mai zici că elvețienii n-au umor! — Bine, dar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
săruta nisipul umed și cald; în depărtare țipătul strident al zeilor ne face să simțim pământul tremurând... din adânc de lume se arată navele obosite de drum, ce-și doresc intrarea în port, echipajele străine și tăcute caută în liniștea disperată a tumultului negru ... așteaptă liniștirea apei pentru a putea coborî pe acest tărâm al „făgăduinței” - portul visat și așteptat de toți ... hai vino - vreau să fii portul meu. Gri încercase să se imagineze îmbrățișând o femeie având o senzație de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
își ridică ochii spre genunchii mei. Pupilele care se văd doar pe jumătate îl fac să semene cu o șopârlă. Nu vreau să critic, însă ar trebui să fiți atentă, doamnă Yehonala. Ne puteți băga pe amândoi în necaz. Sunt disperată, Shim, îi zic. Te rog ridică-te și ia loc. În timp ce vorbesc îi fac semn lui An-te-hai, care aduce o cutie aurie sculptată. — Shim, am pentru tine un umil dar. Deschid cutia și scot ruyi-ul pe care împăratul Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de a-ți da orice. Promisiunea lui îmi alină inima, însă mintea mă avertizează să nu mă încred în vorbe rostite într-un moment de pasiune. Îmi spun că mâine îi va fi trimisă o altă concubină, care este la fel de disperată ca și mine. O altă concubină care și-a oferit și ea toată averea eunucului-șef Shim. Înainte ca soarele să răsară, mă aflu înapoi în Palatul Frumuseții Esențiale. După ce mă spăl, ies din cameră în grădină. Vremea e senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Yehonala. — Tung Chih are dreptul de a-și lua rămas-bun de la tatăl său! țip eu, sperând că împăratul Hsien Feng mă va auzi. — Îmi pare rău. Întâlnirea cu Tung Chih nu ar face decât să-l tulbure pe Majestatea Sa. Disperată, încerc să-l împing pe Shim la o parte, însă el stă neclintit ca un zid: — Va trebui să mă omorâți ca să mă faceți să-mi încalc îndatorirea. Cad în genunchi și îl rog: Vrei cel puțin să-i dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Su Shun. Neglijența mea nevinovată s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari greșeli. Nu mi-am dat seama de răul care i se făcea lui Tung Chih, decât atunci când a fost prea târziu. La acel moment, eram disperată să-mi lărgesc orizontul. Îmi lipsea încrederea și mă simțeam slab informată. Subiectele actelor erau vaste. Înțelegerea lor mi se părea precum cățăratul pe un stâlp unsuros. Cum țineam foarte tare la rolul jucat de guvern, eram hotărâtă să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de ce să-ți faci griji, prințe Yee. — Dar cine va fi? Îl văd pe Su Shun pășind înainte și hotărăsc să pecetluiesc momentul: — Prințul Ch’un va prelua obligațiile militare, spun eu, întorcându-mi privirea de la Su Shun. El pare disperat să vorbească și îmi este teamă că-i va atrage atenția lui Nuharoo. Prințului Ch’un nu i s-a încredințat vreo misiune. O țintuiesc cu privirea pe Nuharoo: El va fi perfect pentru această treabă, nu crezi? — Da, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prispa scăldată de soare, dacă nu s-ar fi lăsat noaptea, nu ore, ci zile întregi, spectacolul lumii, atât cât se vedea de pe prispa lui, fiindu-i absolut suficient ca să-l uimească și să-l încînte fără slăbire. Mama era disperată, fiindcă știa că nu e un leneș și că își crescuse copiii cu ciomagul, să muncească, să se hrănească". Da, îi spunea el mamei, dar asta nu înseamnă că munca era valabilă și pentru el și că statul îl merită
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
când și-a dat și el seama că totul s-a sfârșit, că, adică, trebuie să ne cărăm de pe suprafața pământului, să spălăm putina. Nu mai era chiar foarte tânăr, avea și copii, situația lui nu era chiar așa de disperată, totuși, a muri fiind o idee totdeauna îndepărtată și cu dată nesigură, când îndepărtarea se micșorează vertiginos și data nu mai e deloc incertă, tot ceea ce știm noi despre moarte deodată nu ne mai ajută decât foarte puțin, mi-a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu e un mediu explorat până la sațietate. Având undeva în adâncurile ei tendința de a se constitui într-o lume închisă, capabilă să se dispenseze de mișcarea turbulentă și anexionistă a orașelor, țărănimea a putut, în această încercare a ei disperată, să creeze valori morale și spirituale care au fost apoi preluate de întregul popor. În zilele noastre studierea prin artă a umanului nu mai are înainte nici un fel de prejudecăți care să-i bareze drumul. Cutare erou al lui Becket
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ridicule, prin ideea de demonstrație care le animă. La cincizeci de ani, Stendhal, inspirîndu-se din cronici italiene, își însușește naivitatea unui june nobil, Fabrice del Dongo, care pentru a atrage atenția iubitei lui ține predici în bisericile orașului cu patos disperat. Iar iubita lui, care a jurat să nu-l mai vadă, nu pentru că nu l-ar iubi, ci pentru că are sentimentul că Dumnezeu nu îngăduie dragostea lor, îl primește totuși în odaia ei, însă "pe întuneric", cu alte cuvinte nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lor) - și găseam, singur, În mușuroiul ăla de furnici, câte o celulă cu zăbrele la fiecare pas. Eram singur, părinții rămăseseră În sat - acolo Își aveau slujbele - și m-am trezit dintr-odată Într-un apartament de bloc. Singur, speriat, disperat, amețit, fără să Întrezăresc nici cea mai mică rază de lumină În ce mă privea. Aproape din instinct, Îndrăznesc să presupun, am Început să fug cât se putea din colivia aceea de la bloc ori măcar să stau mai multă vreme În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sala de spectacol, chitare electrice, tobe și o grămadă de alte lucruri ce aveau să dispară după plecarea lui. Însă marea realizare a fost să-l numească bibliotecar pe omul de cultură Marin Foiște, care, În acea perioadă, făcea eforturi disperate să se lase de băut. Într-o Noapte de Ajun, vârful pinului semeț din fața Căminului cultural dispăruse. Directorul umbla turbat de colo-colo, Înjura și făgăduia făptașului necunoscut pedepse fioroase și torturi rafinate. Făcuse reclamație scrisă la Miliție, cerea efectuarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spre cabina luminată. Motorul Încetă să se tânguie, iar tractoristul se azvârli de pe scaunul său și o luă la goană printre copaci, tăvălindu-se din când În când prin iarba Înaltă, ridicându-se apoi și Începându-și din nou fuga disperată. Directorul se năpusti după el. Bâjbâi prin buruieni destulă vreme până să-l găsească. Zăcea fără suflare, Întins cu fața În jos. Îl Întoarse, Îl descheie la gât și Încercă să-i prindă pulsul. Începu să-l izbească, apoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai ajunge sufletului, nu, Să zică: ție, tine, te și tu ... LINIȘTE Marea agoniza, sufletu‐n mine asemeni... Te‐ am strigat și nimeni n‐a răspuns, te‐ am strigat și nimeni n‐a răspuns, te‐ am strigat și vocalele ‐ pescăruși disperați ‐ piereau înghițite‐n furtună ... Cum să plec de aici cu povara liniștii blestemate? 323 BUNICA șI NEPOTUL Din nou îi povestește de Babacul, Dar genele de somn i se lipesc, Deși ...când strănuta trăsnea capacul în turn la Sfântul Neculai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
puteau uita, dintr-o dată, de foame și de oboseală, pentru a ieși la luptă. De peste o jumătate de lună, însă, trupele atacatoare nu se mai apropiaseră de castel, iar această nepăsare era mai apară pentru trupele defensive decât orice moarte disperată. Când asfințea soarele, tot castelul se cufunda într-o beznă atât de adâncă, încât părea să fi căzut în fundul unei mlaștini. Nu se aprindea nici o lampă. Tot uleiul de rapiță și untura de pește fuseseră consumate ca hrană. Multe dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se cățărau și cădeau și iarăși se suiau și se agățau de pietrele zidului, se părea că nimic n-ar fi putut ține piept furiei lor. Dar apărătorii castelului nu erau câtuși de puțin inferiori, în propriul lor efort unit, disperat. Cei care acceptau provocarea și se puteau zări deasupra bastioanelor de argilă și al acoperișului pereților de pământ bătătorit, dădeau iluzia că fortăreața era umplută numai cu robuștii războinici din Kai. Dar dacă forțele asediatoare ar fi putut vedea activitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și al acoperișului pereților de pământ bătătorit, dădeau iluzia că fortăreața era umplută numai cu robuștii războinici din Kai. Dar dacă forțele asediatoare ar fi putut vedea activitățile dinăuntru, ar fi știut că întregul castel era implicat într-o luptă disperată, dar plină de curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii săi ocupanți - bătrâni și tineri, chiar și femei gravide - munceau toți cu disperare, alături de soldați, pentru a ajuta apărarea. Tinerele femei aduceau săgeți, în timp ce bătrânii măturau resturile arse de la puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
frontieră una, câte una, până când nu mai rămase decât Takamatsu. Îngrijorat de această întorsătură negativă a evenimentelor, Muneharu le trimitea mesaje repetate seniorilor săi superiori, membrii clanului Mori, cerându-le întăriri. Unul după altul, curtenii plecau cu apeluri tot mai disperate, dar condițiile nu-i permiteau clanului Mori să contraatace. Și ar fi fost necesare câteva săptămâni până să poată aduna o armată de patruzeci de mii de oameni, cu care să pornească spre Castelul Takamatsu. Singurul lucru pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]