3,286 matches
-
Nu am altă alegere. ) "Eu trebuie să accept această slujbă". (Nu trebuie nici să o critic, nici să o resping, ci să o accept. ) "Eu trebuie să accept această slujbă". (Și nu alta. ) "Eu trebuie să accept această slujbă". (O disprețuiesc. Exemplul arată că prin accentuarea diferitelor cuvinte este posibilă manipularea a ceea ce oamenii aud, tot așa cum pot fi răstălmăcite și cele citite în ziare. Puneți următoarea întrebare unei persoane, accentuând cuvintele subliniate, și observați răspunsul: "Câte animale din fiecare specie
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
ceea ce ați spus. ) " Pare drăguță rochia, cu toate acestea... " (Nu-mi place. Cu respect", care poate apărea și sub forma " Cu tot respectul cuvenit" înseamnă, destul de clar, că vorbitorul are foarte puțină prețuire, sau deloc, pentru interlocutor, ba chiar îl disprețuiește. Apreciez spusele dumneavoastră, domnule, dar permiteți-mi să afirm, cu respect, că nu sunt de acord cu ele". Acesta este un mod foarte întortocheat de a spune: "Ce prostie!" și este folosit cu intenția de a da o lovitură interlocutorului
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
în același timp, că politicianul respectiv are cel puțin o inteligență medie. Să analizăm acest interviu cu politicianul Joe Brown. REPORTERUL: Ați putea comenta știrile referitoare la mituirea membrilor guvernului dumneavoastră? JOE BROWN: Vreau să fie clar un lucru. (Te disprețuiesc. ) Joe Brown n-ar permite niciodată așa ceva (Venerați-mă, adorați-mă) în guvernul lui. REPORTERUL: V-ați gândit vreodată (Este părerea mea!) la o investigație atotcuprinzătoare? JOE BROWN: La ce vă referiți, de fapt? (Știu exact ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
poate fi găsită în sistemul de educație. Părinții sau profesorii folosesc sentințe „educative” de tipul: „ești un imbecil”, „nu ești bun de nimic”, etc. Același rezultat defavorabil îl pot avea comparațiile între copii atunci când unul este apreciat, iar celălalt este disprețuit: „Nu ești bun de nimic! Uită-te la fratele tău, ia exemplu de la el... El e deștept!”. Alteori, și mai și, se arată că nașterea sa nu a fost dorită, că a fost un accident nedorit. Aceste atitudini determină sentimente
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
dhatugarbha sau, în păli, dagoba. Este posibil ca denumirea de „dagoba”, folosită în Srī Lanka, să fie la originea unui alt termen foarte cunoscut al civilizației orientale, pagoda. O dată cu regele Aśoka, cultul stūpelor s-a răspândit în întreaga Indie. Călugării disprețuiau cultul relicvelor, ei păstrând în amintire cuvintele lui Buddha de a nu venera persoana, ci mesajul. Unele școli se opuneaucu tărie acestui lucru, văzând cum devoțiunea credincioșilor făcea din Buddha o ființă divină. Dar în ciuda acestei opoziții - sau poate tocmai
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Poezia din care citează Bacalbașa (Gângavul politic din timpul domnilor străini) a apărut în ziarul Telegraful, la care Macedonski își începuse colaborarea în primele luni ale anului 1875; prin refrenul de evidentă atitudine antidinastică („Jos tiranul ce domnește, / Care legi disprețuiește / Și vrea lanțuri să ne dea / Vodă Car... / Vodă Car... / Crudul Vodă... Caragea.“), poezia a provocat mânia autorităților, a ministrului conservator de Justiție, Alexandru Lahovary, care a dat dispoziție să fie reactivată acuzația - rămasă până atunci fără urmări - din iulie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pînă azi] cuvîntul turcesc arzuri e folosit cu înțelesul de incendii. „Vezi să nu fie așa: înseamnă petiții, jalbe”. „E o țoapă intelectuală!”, conchidea Bălăiță după fiecare din aceste observații. De cînd s-a văzut refecat în „Săptămîna”, el îl disprețuiește profund pe nașul său literar. Teodor Mazilu, Marin Sorescu, Angela Marinescu, șt. Bănulescu și alții, în genere scriitori de succes, au fost minimalizați de Profesor cam în același fel. Verva sa comică amuza, delecta, contraria, nedumerea. S-a rîs în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alții erau realmente buimăciți și dărîmați. După mine, adevărata lor vină nu-i insuficiența cunoștințelor, ci faptul că n-au reușit să impună respect. Și iată-i tratați cu excesivă severitate, ridiculizați. Încă o dată, arendașul de partid a dovedit că disprețuiește slugile, le dă peste bot imediat ce formulează o cerere. Din păcate, n-are cine să-i apere, fiindcă șefii sînt niște subvechili, parașutați la conducerea publicației. Interesul li-i să se mențină în funcție. Și atunci, tac mîlc. *Cît de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și din ajutoarele de la Uniune (inclusiv - susține Sergiu - pentru o inundație în cartierul său, care n-a avut loc) mai mult decît oricare altul dintre scriitorii băcăuani, cu excepția, poate, a lui Radu Cârneci. Interesant e că, în particular, el îi disprețuiește pe cei ce scriu „poezie ocazională”. În vară, la Onești („Zilele Culturii Călinesciene”), era flatat de remarcile că unele din „poemele (sale) rapide” sînt „subversive”, pline de „versuri tari” și de „cuvinte-mină” (aluzive). „De astea cu «fitile», «înșurubate» sînt chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În ultimii ani mi s-a insinuat, tot mai adînc, sentimentul precarității și inutilității. N-am fost dintotdeauna așa. Cîndva, am fost ardent, pasionat. Am pus suflet chiar și în discuțiile fără de nici o miză. Am luat partea celui slab. Am disprețuit pe laș. Dușmani mi-au fost parvenitul, impostorul, ipocritul, mai ales acesta. Sentimentul că dreptatea-i de partea mea mi-a dat, de fiecare dată, forță. Am privit cu demnitate și uneori cu insolență pe oficiali, cei mai mulți dintre ei părîndu-mi-se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care „toată viața s-a învîrtit ca vrejul pe arac numai să parvină”, dar, iată, a căzut, „acum e ca un copac tăiat pe jumătate”. Îmi spune apoi (lucru știut de la nevastă-sa, judecătoarea) că „primul”, adică Ion-Bogdan Băluță, îi disprețuiește pe F., pe Petru Enășoae, pe Ciobănița, care „se afirmă” ostentativ la învățămîntul politic: „Trebuie și ei, săracii, să se priceapă la ceva!” Pe F. chiar l-ar fi umilit (are această apucătură!) în fața membrilor biroului. Eu m-am declarat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adineaori îl iubeam, acum să nu-l mai văd! Da’ ce crede el?” Sporici, care nu a dat atenție scenei, a ridicat ochii din ziar, spunînd: „Ascultați ce păreri au tinerii de azi despre virginitate!” - „Virginitate”?, l-a întrerupt C. Disprețuiesc acest cuvînt! - Cred că n-ai făcut-o întotdeauna, i-am replicat eu, cu ochii într un dosar. - Ba da, mi-a răspuns ea întărîtată. Am fost întotdeauna o opera aperta. Și-a apăsat pumnișorii în buzunarele pantalonilor, și-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a certat astfel: „Barem dacă ai fi lătrat și tu niște oameni mai de soi. Te-ai dat mare în fața unor țigani!...” Ar fi ceva de comentat din vorbele sale... Sînt mulți proprietari de cîini care se cred îndreptățiți să disprețuiască!... Cînd sîntem mînioși, spunem, oare, ceea ce credem cu adevărat despre ceilalți? și mai precis: cînd „aprinzîndu-se”, A. spune că fără mine ar fi dus-o de „o sută de ori” mai bine, crede asta? „Vijeliile” ei, veritabile „tornade” uneori, mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
temeinicie etc. - termeni fetiș - nu înseamnă că le și ai! „Dis-moi de quoi tu te piques pour te dire ce que tu n’est pas”, observa Amiel. Cînd scrie, G. nu e la o înălțime care să-i permită a disprețui pe cineva. Am citat, ca exemplu, un fragment din ultimul său articol publicat în „România literară” („Demnitatea și autenticitatea teatrului”), unde se văd felul deficitar de a construi fraza, necunoașterea sensului unor cuvinte, platitudinea conținutului. După părerea mea, toate imposturile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din memorie,„nu sunt de acord, Între altele, cu părerile acelora care Încurajează tineretul să laicizeze religia, lipsindu-l prin aceasta de o importantă latură a spiritualității!”. și Într-o altă revistă la noi, un tânăr saluta ideea de a disprețui și a-și bate joc de operele literare, asta fiind cea mai nouă formulă estetico-literară... Aici Îmi este Îngrijorarea... O să vedem. Nu știu ce să zic și ce să fac cu materialul pentru interviul meu, În afară că este și foarte vast
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cealaltă aripă. Spectacolul decolării acestui cuplu e teribil, ca și cel al zborului propriu-zis. Amintindu-mi acest spectacol, deseori m am gândit la Eugen Barbu. Din păcate, deși am început întotdeauna prin a-l compătimi, am sfârșit prin a-l disprețui. E și asta încă o deosebire între cum tratăm un om și o pasăre închipuitul mare polemist Eugen Barbu n-a dus, de fapt, nicio polemică autentică. îngăduindu-i-se folosirea injuriei, a limbajului gros, de mahala, a denunțului, amenințării
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ordinele necesare ca să fie remediate. Filozoful chinez Lao Tse spunea: Conducătorii sunt cei mai buni atunci când poporul abia știe de existența lor. Nu sunt atât de buni când poporul ascultă și-i aclamă. Cei mai răi sunt când poporul îi disprețuiește. Dacă nu onorezi poporul, nici el nu te va onora pe tine. Însă despre bunii conducători, care vorbesc puțin după ce și-au îndeplinit și atins scopurile, poporul va spune: «Le-am realizat noi înșine». Rezultă că nu se poate face
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Păcat de așa țară. Păcat de un asemenea popor. Un mai mare dușman nu poate veni nici din afară. El este cu atât mai primejdios și odios, cu cât trăiește pe același pământ cu noi, se hrănește din suferința noastră, disprețuindu-ne pe toți cei care îngenunchem sub greutatea mizeriei, sub rușinea de a-l fi cocoțat pe cel mai nesăbuit dintre noi la cârma unei corăbii amețite de furtunile unei minți palide, uscate, asemenea unei crengi lipsite de rod. Același
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Securitate țin grafice de întâlniri în care cele fără material ori la care agenții lipsesc nu pot dăinui multă vreme și efectiv nu-și pot persecuta colaboratorii pe care nu-i au cu nimic la mână. Ofițerii de Securitate își disprețuiesc agenții, pe care între ei îi numesc în derâdere ciripitori, turnători, prădători, bingănitori și aproape niciodată un ofițer de Securitate trecut în rezervă nu acceptă să fie recrutat și să lucreze ca agent sau ca rezident, oricâte sentimente patriotice ar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
o perfectă stare de Încredere. Erau lipsiți amândoi și de vanitatea „deciziilor importante”, și de ticurile de autoritate pe care sistemul le inoculase chiar și celor care se credeau străini de ele. Cu Sorin eram prieten, știam prea bine cât disprețuiește morga unor colegi instalați În poziții de selecționeri sau critica literară de „direcție”, nu doar ritualurile instituționalizate. Mai complicată era situația cu Ștefan Bănulescu. Îi citisem, firește, cărțile, scrisesem chiar despre el, dar Înainte de a intra În dialog direct nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însă aceste date primare. Pornind, ambele, de la refuzul mediocrității existenței, Întâmplările... lui Blecher perseverează În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de subtile ornamentații, de leneșe decantări
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În zorii modernismului, artificiile postmoderniste de mai târziu, o Întreagă tehnică a Înscenării și a citatului persiflant. Gustul hiper-intelectual al farsei și pantomimei, propriu copiilor geniali și impertinenți, care scot limba la dascălii pe care Îi venerează, dar Îi și disprețuiesc. Estetica lui Schulz pare a opera Într-o (doar aparentă) contradicție. Înfruntarea materiei, uriașa energie de Împotrivire față de concretețea ei umilitoare nu sunt decât superficial contrazise de stilul fluid, „ușor”, seducător, de spontana magie asociativă. În realitate, seducția grațioasă, melodioasă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Începutul amiciției noastre. Saul a regretat, se pare, mojicia din acea seară. Mi-a dat a Înțelege, apoi, În mai multe rânduri, că jignirea cu care mă Întâmpinase era una dintre stupidele trucuri ale mondenității pe care, de fapt, o disprețuia, deși continua să-i plătească, uneori, tributul, În virtutea ticurilor tinereții, când aceste party-uri asigurau plăcute, chiar dacă efemere, partenere feminine, cum mai asigurau, de altfel, câteodată, și acum. N-a trecut multă vreme până când nu doar eu am renunțat la aceste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
parte, după cum avertizează autorul, din Memoriile lui Erasmus Ionescu, născut în 1922, în orașul N. Un roman de familie, roman psihologic, cu o tematică gidiană. Datele esențiale: în casa magistratului Ionescu din N., păstorește peste un soț docil și greoi, disprețuit pe față, și peste cinci copii cu firi diferite, dintre care patru băieți, o femeie autoritară („frumoasă și clasică, ca o Medee de Anselm Feuerbach” - zice naratorul într-un stil portretistic care unește observația directă cu referința culturală, stil frecvent
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
nu oferă soluții individului ci societății, maximalistă deci, literatura minimalistă de la Minuit Încearcă să dezvolte tehnici de adaptare a individului la societatea contemporană. Pentru Houellebecq, literatura este doar un mod de a spune adevărul. De aceea, el va fi mereu disprețuit de cei care cred În Literatură (el, cu pozitivismul lui reacționar, dacă se poate imagina așa ceva) și adulat de cei care au o mare nevoie de identificare. Cel mai corect ar fi să-l privim pe Houellebecq drept scriitorul francez
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]