3,349 matches
-
reușești. Putem gândi pozitiv sau, dimpotrivă, În termeni de totală neîncredere În sine, În posibilitatea schimbării În bine a lucrurilor existenței.) „Frumoasă este justa cale de mijloc. Nu-mi place nici ceea ce o depășește, nici ceea ce rămâne sub ea.” (Democrit) „Disprețuim planurile mari când nu ne simțim capabili de mari succese.” (Vauvenargues) Sfârșitul depinde de Început. Într-adevăr, un proiect conceput În mod logic și În termeni realiști poate previziona obținerea unui deznodământ fericit. Sunt Însă și excepții: poate fi un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
depășesc mintea, dar care le atrag inima.” (Vauvenargues) Cine bea apă din pumni străini nu se satură niciodată. (Discipolul care se limitează doar la a-și imita magistrul nu-și va putea Împlini niciodată aspirația de a-l depăși.) Cine disprețuiește un lucru Îl va pierde. (Dar, ca să nu-l disprețuiești, trebuie să ajungi să-i cunoști valoarea, făcându-l.) „Nu ne simțim legați trainic de ceva decât pe măsura grijilor, muncii și dorințelor care ne-au costat.” (H. de Balzac
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
apă din pumni străini nu se satură niciodată. (Discipolul care se limitează doar la a-și imita magistrul nu-și va putea Împlini niciodată aspirația de a-l depăși.) Cine disprețuiește un lucru Îl va pierde. (Dar, ca să nu-l disprețuiești, trebuie să ajungi să-i cunoști valoarea, făcându-l.) „Nu ne simțim legați trainic de ceva decât pe măsura grijilor, muncii și dorințelor care ne-au costat.” (H. de Balzac) Nu știi de unde sare iepurele. (Întotdeauna, Într-un moment de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ateu: este Încă prea puternică În el teama de necunoscut sau de neprevăzut, pentru a Îndrăzni să se comporte ca și cum totul ar depinde numai de el! Μ Cel care se lasă de mai multe ori amăgit sfârșește prin a fi disprețuit de toți. Μ Când nu te rușinezi de tine Însuți În intenția de a face un lucru urât, cum te-ar putea opri oare rușinea de alții? Μ Indulgența și mila sunt răsplata pentru acela care nu știe să Învingă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și disimularea ajung să fie recunoscute, tot mai mult, ca forme firești de conduită. Μ Ce frumos e să poți să-ți spui: când un semen este În dificultate, În suferință, mă simt și eu În dificultate, În suferință. Μ Disprețuim „răul”, chiar Îl urâm, dar uităm faptul că poate nimic altceva nu l-a ajutat mai mult pe om În creșterea și Împlinirea sa sufletească: prin intervenția lui, repetat crudă, l-a Învățat pe om să Înțeleagă „binele” și să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
slab (totuși nu e de mirare, deoarece furia, având un caracter irațional prin ea Însăși, nu poate face casă bună cu deliberarea). Μ Viața ne-a fost dăruită ca să-i dăm tot mai multă viață, și nu ca s-o disprețuim, s-o batjocorim sau chiar să o suprimăm (prin omor sau suicid). Așa cum de un izvor nou-apărut avem grijă ca să ne dea apă tot mai multă și mai curată, la fel și cu o viață nou-apărută: o vom Îmbrăca În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ușor de tradus. Desigur, se pune problema apărării sau, dimpotrivă, a condamnării unui anumit gen de viață, și anume a aceluia dominat de un foarte puternic instinct de proprietate, de o sete de Înavuțire. Iisus nu le cere oamenilor să disprețuiască viața, ci, dimpotrivă, să-și urmeze fiecare viața de toate zilele cu toate Îndatoririle ei, dar cu o singură condiție: să fie mereu prezent efortul de a se Înălța și de a Înălța și pe alții, de a-și dedica
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
drept conținut și situare. Legăturile pe care ea le Întreține cu celelalte Îi sunt la fel de indiferente ca și subiectul și nu e nicidecum reținută de teama, atunci când se interesează de o singură carte, de a nu da senzația că le disprețuiește pe celelalte. În al doilea caz, persoana care nu citește se abține de la aceasta pentru a sesiza, la fel ca bibliotecarul lui Musil, esențialul cărții, care Înseamnă situarea ei În raport cu celelalte. Procedând astfel, nu se dezinteresează deloc de carte, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
m-ai înșelat. Mina: (momentul e incomod și cei doi adoptă atitudini ambigui) Și tocmai atunci, va să zică.... Ha! Ilie: Nu rîde. De asta cred că nici n-am făcut crizele de rigoare. Pentru că tocmai atunci te-am iubit, te-am disprețuit, te-am dorit, te-am urît... Pentru că, fapt, atunci existai... Nu mă îndoiam. Existai cu adevărat! Mina: (după un timp bea țuică din sticlă) Mă iubești? Ilie: Mina, vezi, nu știu dacă te iubesc sau mai bine zis nu știu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nici la servici nu-mi vine să mă duc și nici nu mă mai duc, mi-am luat concediu, ca să nu mai văd zîmbete cu subînțeles și să aud șușoteli, să nu mai văd cum unii mă compătimesc și alții disprețuiesc. Și dumnealui îi pare rău... și continuă încercările... Încearcă, încearcă și iar încearcă de nici nu mai ține minte ce vrea să încerce. În timpul ăsta eu ce să fac? Uite cum am ajuns! (își desface halatul) Îl vezi? Stătea fix
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu oferă soluții individului ci societății, maximalistă deci, literatura minimalistă de la Minuit Încearcă să dezvolte tehnici de adaptare a individului la societatea contemporană. Pentru Houellebecq, literatura este doar un mod de a spune adevărul. De aceea, el va fi mereu disprețuit de cei care cred În Literatură (el, cu pozitivismul lui reacționar, dacă se poate imagina așa ceva) și adulat de cei care au o mare nevoie de identificare. Cel mai corect ar fi să-l privim pe Houellebecq drept scriitorul francez
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
devine figura antropologică pe care o cunoaștem astăzi, subiectul științelor umane apărute la intersecția economiei, biologiei și lingvisticii. Colonna, Gasparini și alții ca ei comit, atunci cînd abordează autoficțiunea, o eroare de perspectivă care dovedește ignorarea teoriei lui Foucault: ei disprețuiesc „moda autoficțiunii” și Încearcă să-i traseze istoria Întrucîtva lansonian, ca și cum ar fi totuna să publici confesiuni la sfîrșitul secolului al IV-lea, În secolul al XVIII-lea sau astăzi. Dacă astăzi există o modă a autoficțiunii, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scrie pe cont propriu, Încîntat la ideea dialogului cu publicul, dar indiferent la cel cu colegii de meserie. În felul acesta, el Încearcă să scape de nomoreea (de la rheo, rhein, a curge) criticilor, niște oameni cum nu se poate mai disprețuiți astăzi În Franța, pentru trădarea lor prin trecerea de partea Sistemului, a mediei, a banilor, a imaginii. Așadar, scriitorul francez, Întrebat despre locul lui În literatura contemporană, va răspunde că habar n-are, că el Îi apreciază pe cîțiva prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unde s-a defectat ceva, cum se repară ceea ce s-a stricat. Antoine este un personaj diderotian pentru Început. Dar apoi, de Îndată ce Începe să facă ceva, Încearcă să scape de tentația nepotului lui Rameau, aceea de a profita de societate disprețuind-o (cum face Frédéric Beigbeder În romanul 199.000 lei), cît și de aceea marxistă, a angajării În revolta socială (cum face Houellebecq). Dacă Martin Page scrie literatură, Înseamnă că el are altceva de spus, și anume un al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
citittor În numărul și pe perioada dorită. Autoficțiunile lui sînt În același timp autoiroince, orizontale, nu apelează la nici o transcendență, iar satira socială care le traversează e autoimună: naratorul se scuză că este un privilegiat al Sistemului pe care-l disprețuiește, dar declară că nu vrea să iasă din el. Literatura franceză de astăzi este moștenitoarea unui stil la care nu poate renunța, dar pe care se vede obligată să Îl vulgarizeze. Pierre Michon, Jean Echenoz, Eric Chevillard, Pascal Quignard Își
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apărare pe măsură, reacții pentru care se cheltuiesc comori de energie și de inventivitate. În toată această afacere, teatrul joacă un rol decisiv. Hamlet știe să profite de resursele lui, iar actorii îl ascultă, îi urmează indicațiile. Dacă Polonius îi disprețuiește, Hamlet ține la ei, iar aceștia îi răsplătesc din plin afecțiunea: pentru ca agenții plasați într-un dispozitiv de supraveghere să contribuie la succesul acțiunii, ei trebuie să fie implicați afectiv, să fie devotați și motivați. Ceea ce Shakespeare doar ne sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
conceptuale, știind să fabrice obiecte tehnice plecînd de la o raționalitate constructivă, tehnicienii și practicienii-ingineri despre care am vorbit se sprijină pe un optimism al națiunii. Rezultatele există. Ele sînt obținute, nu sînt susceptibile nici să fie ignorate, nici să fie disprețuite. O adevărată putere a rațiunii se naște: Homo Faber creatorul, inventatorul, constructorul de modele este pus, ca și Prometeu, în fața haosului lumii pe care activitatea sa o organizează. Dincolo de această figură arhitectonică se profilează paradigma separării între om și creaturile
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Luciliu (Scrisoarea 78Ă. Așadar, este „o mare nenorocire să, renunțăm la curajul de a muri și să nu-l mai avem pe acela de a trăi” (Senecaă. Cel mai bun remediu pentru teama de moarte este acela de a o disprețui, Întrucât „de Îndată ce scăpăm de frica ei, nu mai e nimic apăsător” (Senecaă. Moartea este inclusă În viață și, din acest motiv, „este o nebunie să ne temem de ea”, dar trebuie să fim pregătiți pentru a o primi. Pentru aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
titlul: „Primăvara literară”, în care se declara reconfortat („e o adevărată răcorire sufletească”) de apariția în primii ani ai secolului XX a unor scriitori tineri ce dovedesc „sănătate și putere”, inspirîndu-se, ca și „premergătorii” lor junimiști, din „viața poporului nostru”, disprețuind totodată „ademenirea curentelor literare de aiurea”3). La Bacovia, însă, „toamnă literară” nu se referă nici la climatul literar, nici la producția editorială de sezon, ci are cu totul alt înțeles: „toamnă literară” e, pur și simplu, o toamnă ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bucur, Ed. Dacia, „Restituiri”, 1974, p. 38. 3. Vezi: [„D.C.A. Rosetti are circularomanie...], în Opere, XII, Publicistică, Ed. Academiei, 1985, p. 240. Lui Eminescu spune Mite Kremnitz „o femeie gătită și pudrată îi apărea mai atrăgătoare decît una care disprețuia orice fard”. (Cf. Ei l au văzut pe Eminescu, Ediție de Cristina Crăciun și Victor Crăciun, Ed. Dacia, 1989, p. 305) 4. Giordano [Berman Goldner], „Doamnei...”, apud: S. Podoleanu, 60 de scriitori romîni de origine evreiască, Ed. „Slova”, 1935, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
litere pe o foaie de hârtie până ce am dat de numele Yourcenar. Îmi place foarte mult litera Y, care este o literă atât de frumoasă. Cu ochii deschiși 23 de rapid ca și originalul lui mitic. Yourcenar însăși l-a disprețuit numindu-l "o greșeală"24. A fost urmat la câteva luni de un set de scurte poeme romantice: Zeii nu sunt morți (1922), dedicate noii amante englezoaice a lui Michel, Christine Hoevelt. În acele zile, franțuzoaicele din înalta societate precum
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
simplu investigatoare: "într-o societate democratică/ mi-e atâta silă de copaci de discursuri de tine/ și de mine bubulina" (fiul); "să scriu repede cât mai sunt tânăr/ cât îmi mai pot permite să fiu furios și radical/ cât încă disprețuiesc unghiul de nouăzeci de grade/ cât încă miros ca o sfidare les fleurs du mal" (drojdie); "societatea umanitaristă/ nu-și va face deci o mea culpa îndurerată/ știe ea prea bine că cu toată ploaia/ conveniențele șabloanele și cacofoniile/ un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se deschid rar, ca și cum menirea lor era să ascundă o taină, ceva misterios". Privirea lui e "piezișă", "mersul său e șovăielnic". E ca și cum ar fi înconjurat de un cerc al bănuielii, pe care-1 rup doar "doi sau trei indivizi suspecți", "disprețuiți de toată lumea". Iată semnul tradițional de identificare a sa în cele din urmă: urmărind taina sfîntă a cununiei, în timpul procesiunii, cînd "doi tineri neprihăniți" intră în biserică, o forță ce pare irezistibilă pune stăpînire pe el, chipul i se schimonosește
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nou asociată denunțării negoțului, constituie una din principalele teme ale reflecției moral-politice: Cei vechi, cu toții [se spune în Manuscrisul de la Neufchâtel] au văzut în lux semnul corupției moravurilor și al slăbiciunii în guvernare [...]. Era normal ca și comerțul să fie disprețuit, așa cum era și luxul. Romanii îl disprețuiau, grecii îl acceptau la ei de la străini. Într-un cuvînt, într-o țara în care banul era disprețuit, nu se putea ca toate mijloacele de a-l cîștiga să nu fie considerate nedemne
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
principalele teme ale reflecției moral-politice: Cei vechi, cu toții [se spune în Manuscrisul de la Neufchâtel] au văzut în lux semnul corupției moravurilor și al slăbiciunii în guvernare [...]. Era normal ca și comerțul să fie disprețuit, așa cum era și luxul. Romanii îl disprețuiau, grecii îl acceptau la ei de la străini. Într-un cuvînt, într-o țara în care banul era disprețuit, nu se putea ca toate mijloacele de a-l cîștiga să nu fie considerate nedemne. Avem aici o listă de principii care
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]