4,738 matches
-
că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă pedepseam să am răbdare. După ce oboseam, ca să mă răzbun și pe ea, o obligam să meargă. Înaintam și era nevoită să se miște ca să nu-mi scape reverul. Mă distra mersul ei de rață uriașă, datorat picioarelor strâmbe și parcă desprinse din șold. Apoi, când simțeam că rezistența mea se apropia de limită, începeam să fac inventarul degradării ei fizice, fără să mă las înșelat de părul tuns băiețește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vânat. Și poate nici nu fusesem unul vânător, iar altul vânat. Poate că amândoi eram prinși în cătare de alt vânător. El, mai puțin norocos decât mine, fusese lovit. Se scufundase în mlaștină. Eu mai respiram, în timp ce vânătorul nevăzut se distra, probabil, urmărindu-mă; știa că nu puteam fugi. Începusem să fiu înduioșat de soarta care ne învrăjbise fără să ne cunoaștem, când mi-am adus aminte unde mai văzusem figura aceea ștearsă, cu un neg mare la rădăcina nasului. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că Bătrânul își bătuse joc de mine, că nici nu se sinchisise de persoana mea. Cine știe ce făcea Bătrânul în vreme ce sculptorul stătea ca un caraghios în fața fotoliului de răchită gol? ar fi rânjit Mopsul. Poate stătea culcat în cortul de tuareg, distrându-se pe seama lui și urmărindu-l printr-o crăpătură. Nu, nu puteam risca asta. Am avut o oarecare emoție când am ieșit pe coridor și am observat că bătrânii mă întâmpină cu reținere; parcă-mi imputau îndrăzneala de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o șiretenie diabolică născocea tot felul de metode pentru a-i chinui pe deținuți. Îi plăcea în special să-i fie aduși deținuți tineri vârâți în saci bine legați, pe care îi bătea cu bățul, fără martori, până obosea. Îl distra să vadă cum cei din saci se zbăteau pe podea, încercau să se ridice, țopăiau, făceau salturi caraghioase. S-a întâmplat însă o dată că sacii, poate intenționat, n-au fost destul de bine legați. Mopsul s-a pomenit vârât el într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
beregată. Am închis ochii, dar un hohot de râs umplu sala și am deschis ochii ca să văd ce se întâmplase. Câinele se izbise cu colții și cu ghearele de oglinzi și se tăvălea pe jos de durere, în vreme ce Bătrânul se distra. 34 M-am întors la vanitatea mea care, ca totdeauna, îmi rămăsese credincioasă, și abia atunci am observat că golul din jur se extinsese. Cei mai mulți dintre bătrâni mă evitau încă și mai vizibil decât înainte, stimulați poate și de comportarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
crede că a devenit un artist. Așa s-a născut ideea Planului. Diotallevi a fost de acord să intre În joc pentru că, În ceea ce-l privea, asta era ca o rugă. Cât despre Jacopo Belbo, am crezut că el se distrează, ca și mine. Abia acum Înțeleg că nu avea parte de o bucurie adevărată. Participa ca unul care-și roade unghiile. Altfel spus, juca pentru a găsi măcar una dintre adresele acelea false, sau acea scenă fără rampă, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
explicația Holocaustului.“ „În ce sens?“ „Păi gândiți-vă un moment. Imaginați-vă că vreți să comiteți un genocid...“’ „Te rog“, zise Diotallevi, „acum exagerăm, mă doare stomacul, eu plec“. „Așteaptă, ce dracu’, când templierii le dădeau mațele afară sarazinilor te distrai, pentru că trecuse atâta timp, iar acum Îți dai aere de mic intelectual moralist. Aici Încercăm să refacem Istoria, nimic nu trebuie să ne Înspăimânte.“ L-am lăsat să continue, subjugați de energia lui. „Ceea ce frapează În genocidul evreilor e lungimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ingolf găsește mesajul din Provins, și fiindcă și el, ca și colonelul, e un Împătimit de mistere hermetice, citește treizeci și șase și o sută douăzeci și se gândește imediat la Roza-Cruce. Și cum e mort și după criptografii, se distrează să rezume mesajul din Provins În cheie. Face un exercițiu, scrie după un criptosistem al lui Trithemius frumoasa lui frază rozacruceană“. „Explicație ingenioasă. Dar face tot cât supoziția colonelului“. „Până În acest punct, da. Dar imaginează-ți că faci mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fiecărei a șasea litere. Ascultă-l: merde i’en ai marre de cette steganographie. Iar asta-i franceză modernă, templierii nu vorbeau așa. Așa vorbea Ingolf, care, după ce și-a bătut capul să-și cifreze fleacurile lui, s-a mai distrat Încă o dată dând dracului, cifrat, ceea ce făcea. Dar cum nu era lipsit de istețime, te rog să observi că fiecare dintre cele trei mesaje are treizeci și șase de litere. Bietul meu Pim, Ingolf se juca, și el, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sunete, mesaje, semnale până În centrul globului și să le restituie vomând informații din infern? Mai Întâi Conservatoire, ca laborator, apoi Turnul, ca sondă, În fine Beaubourg, ca aparat de emisie-recepție global. Nu cumva puseseră pe picioare ventuza aia uriașă ca să distreze patru studenți, pletoși și nespălați, care se duceau să asculte ultimul disc la un aparat japonez cu căști? Sub ochii noștri. Beaubourg-ul ca poartă spre regatul subteran Agarttha, monumentul acelor Equites Synarchici Resurgentes. Și ceilalți, două, trei, patru miliarde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
despre arta și sînt poezia Întruchipată. — Nu știi nimic despre nimic. Dar știi cum să te prefaci. Cred că ăsta e talentul tău. Păcat că nu se cîștigă prea bine. Pentru atare har, vreau să spun. — OK, Zelda, te-ai distrat destul. Acum dă-mi informațiile despre zbor. În timp ce se Încarcă fișierul În computerul ei, Wakefield Îi ascultă respirația. Își imaginează aerul coborîndu-i În jos pe gît, Încercuindu-i sînii, umplîndu-i inima cea Înflăcărat catolică, bulucindu-se către pîntecul plat, coborînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Farkas se concentrează din nou asupra mielului din farfurie. Wakefield este impresionat de modul În care frivolitatea și gravitatea se Împletesc În această lume high-tech și dobîndește un nou tip de respect pentru Maggie, a cărei slujbă este să Îi distreze pe acești lucrători cu școli Înalte și idiosincretici, pierduți În mijlocul pustietății. Raportul dintre gravitate și frivolitate este o chestiune serioasă și, În ceea ce privește propria-i viață, și acest raport variază tot timpul. Între el și Zamyatin frivolitatea obține procentajul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și domnul Petrovici intră În Încăpere cu pas greu. Are În mînă o sticlă de rachiu de prune; fața Îi este buhăită. Aleișa iese din odaie și Susan se ridică În picioare, gata pentru orice ar putea urma. — Te-ai distrat bine mîncîndu-mi mîncarea, domnule Wakefield? Ochii injectați de sînge ai lui Slobodan mătură bucărătăria. Unde se duce? Cecul meu ar trebui să fie pe-aici. Doamna Petrovici intră din nou În bucătărie cu mîinile În șold. — Cu cecul tău plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se duce repede. Apar un fotograf și un reporter de la Architecture Magazine și ministrul Culturii se trezește explicînd conceptul OSUPOR ca și cum ar fi fost un plan bine gîndit dinainte, dezvăluit acum pentru prima oară cu ocazia expoziției suedeze. Wakefield se distrează. Ministrul trebuie că blestemă ziua În care s-a decis să-și facă apariția publică la expoziție. Își imaginează, fără Îndoială, supărarea tipilor cu bugetul cînd o să le prezinte, În plus față de costurile expoziției și ale călătoriei, și OSUPOR. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
asta. Chicago, spune bătrînul, o dată nu m-am uitat Înapoi. Am Împușcat o javră din vecini pentru că asculta muzică proastă. Dacă ar fi avut ceva gust, mai trăia și azi. Barmanul ia o carabină din spatele barului. — Hei, vreți să vă distrați un pic? Ies cu toții afară și barmanul Înfige o gaură În portiera Plymouthului. — De ce ai făcut asta? protestează bătrînul. Ești nebun de legat. — Uită-te la chestia aia, rîde barmanul. De parcă o gaură În plus ar mai conta. Wakefield mănîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îi Învăluie. Sandina toarnă un polonic de apă pe pietrele Încinse, apoi se așează lîngă el, aproape invizibilă În aburii aromați. Îi Întinde un pahar rece; el Îl apucă, Îl ridică la buze și ia o gură. E șampanie. — Te distrezi? Întreabă Sandina. Distracție. Ce concept. Ce cuvînt. — Soțul meu nu a Înțeles niciodată cum e cu distracția. În Elveția Îl traduc cu un cuvînt care Înseamnă ceva de genul „relaxare confortabilă“, ceva ce faci cu prietenii la cabana de schi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
drum, Wakefield le spune povestea nebunului cu ciocanul și cum a fost nevoit să-și părăsească apartamentul. — MÎine, le spune, o să am parte de o răzbunare splendidă. Îi cer detalii, dar Wakefield rămîne mut. — O să vedeți, le spune. O să ne distrăm. CÎnd ajung la ușile Închise ale hotelului, cei patru sînt pudrați cu aripi de termite. Paznicul de noapte așteaptă plin de speranță, rînjind. — Mă Întorc Într-o clipă, Îi șoptește Wakefield. Își conduce oaspeții către apartamentul lui, le arată unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cum ar fi o stripteuză personalizată costumată în militant ecologist, care să-i desfacă hanoracul și să-l ungă cu ulei pentru bebeluși. Probabil că n-ar îndrăzni să facă asta de față cu Stevie. Deși mereu gata să se distreze, Stevie riposta pe loc când se glumea pe seama celor mai slabi și i-ar condamna pe autorii farsei la trei luni de reportaje despre întâlnirile consiliului parohial sau de recenzii despre reprezentațiile din seria Calamity Jane cu artiști amatori. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o stânjeneală teribilă. — Făcut dragoste pătimaș? Nu-ți amintești de suportul de spălat vasele? Fran păli. — Ce suport de spălat vasele? — Scena aceea din Atracție fatală. Ai zis că vrei s-o recreezi. — N-am zis asta! — Nu, confirmă el, distrându-se de minune, n-ai zis. Și poți să mă consideri demodat, dar prefer ca partenera mea să fie conștientă. Deci, n-am făcut absolut nimic? Lui Jack i se păru că simte o notă infinitezimală de regret în vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și, Soph, aș zice, poate, Zâna Năsturel pentru tine, în verde și portocaliu, sau ați prefera să fiți Panseluță și Căldărușă? Sophie, Lottie și mama lor se uitară toate la ea, cu gura căscată. Nu vă faceți griji. Fran se distra de minune — Drept să vă spun, nu m-am gândit prea mult la asta, dar cred că aș opta pentru simplitate și aș alege o ținută pe care s-o puteți purta și după aceea. — Oh, Fran, se lamentă prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
atâția ani de lucru la ziar, l-ar fi putut conduce un an întreg, nu doar o zi. — Distracție plăcută, o dojeni Stevie pe Fran când sosi taxiul care urma s-o ducă la gară. Eu știu c-o să mă distrez de minune. — Ai grijă să nu ți se urce gustul puterii la cap și să schimbi totul doar fiindcă așa ți se năzare ție. Stevie își scoase creionul albastru, semn de rău augur. — Nici prin gând nu-mi trece. Royal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
scoase ceasul. Domnilor, anunță el, au deschis de un minut și douăzeci de secunde. Spre ușurarea lui Fran, porniră cu toții spre Cathedral Arms, însoțiți de cea mai tânără dintre mirese, care nu-și dăduse încă jos rochia. Părea că se distrează mai bine decât ultima dată când o purtase. În mijlocul mulțimii din celălalt capăt, Fran îl zări pe Laurence, îndreptându-se furios spre ea. — Francesca, putem să stăm de vorbă? În timp ce Stevie se ocupa de strângerea covorului roșu care jucase rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
moment în care se transformau în tigroaice. Fran simți un val stânjenitor de încântare când Jack se desprinse de la brațul lui Miriam și își croi drum spre ea. — Ce face tata? întrebă când el ajunse în sfârșit lângă ea. — Ne distrăm de minune. Cred că o să spun pas experimentelor lui culinare însă. Azi dimineață mi-a pus salată de varză în ceai. Fran era gata să-i spună cât de emoționată fusese să-l vadă pe Ralph reintegrat în sânul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Tentativă de tâlhărie. N-a fost tâlhărie. Tentativă de tâlhărie. Victima a fost preot și-atunci... Normal, scopul o fost tâlhărie, o fost tâlhărie când ne-am dus noi. Eu aveam 23 de ani. Am fost mai mulți. Ne-am distrat, am rămas fără bani. La Cluj. În viața mea de șase ori m-am îmbătat și de șase ori am fost la pușcărie. Atât. Beam și cădeam cu pedeapsă. Am căzut numai cu infracțiuni cu violență. Vătămare corporală am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu pot să spun că, într-adevăr, le fumam, că aveam prieteni care... Nu, fumam propriu-zis, dar aveam mulți prieteni care-mi cereau și, dacă stau bine să mă gândesc, fumam cam un pachet jumate, restul le dădeam. Și mă distram. Îmi plăcea să merg la un film, la un spectacol, la un muzeu. Studentele veneau la bani, dar nu că plăteam amorul. (Râde șmecherește.) Eram și nebun... Adică, dacă-mi plăcea de una dintre ele, chiar dacă era cu prietenul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]