7,734 matches
-
cu care sunt redate erbivorele (cu coada în spic), redarea doar a romburilor și a triunghiurilor (a căror semnificație sacralizantă este bine cunoscută), dar și prezența efectivă a elementelor de decor, din lumea vegetală, simbolizează, după opinia noastră, calitatea Marii Divinități de creare a lumii vii, de protecție, de legătură a acesteia cu lumea de sus, arborele vieții, cu valențe cosmice având tocmai acest rol de legătură. O alta temă ce apare ca element de creație artistică religioasă o constituie reprezentarea
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
religios, obligându-ne să revenim din nou la scrierile lui M. Eliade (1992, passim). * Revenind la imaginea orantei în arta preistorică, vom constata că, prin această realizare canonică, artiștii epocii au marcat, ca și în cadrul erminiilor din iconografia creștină, locul divinității feminine în ierarhia eventualului panteon al lumii contemporane, neo-eneolitice. În interpretarea acestei realizări artistice, trebuie să luăm în considerație cel pușin trei aspecte, care se integrează în natura spiritualității preistorice eneolitice: a, existența orantei ca element al ceremoniilor cultice la
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
acestei realizări artistice, trebuie să luăm în considerație cel pușin trei aspecte, care se integrează în natura spiritualității preistorice eneolitice: a, existența orantei ca element al ceremoniilor cultice la comunitățile de agricultori și crescători de vite; b, situația ierarhică a divinității feminine în panteonul religiilor neo eneolitice, îndeosebi cucuteniene; c, relația htonic-uranic sau uranic-uranic în religiile și manifestările cultice ale comunităților preistorice. Studiile de specialitate precizează existența reprezentărilor feminine sub forma orantei, a divinității feminine în picioare și cu brațele înălțate
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
crescători de vite; b, situația ierarhică a divinității feminine în panteonul religiilor neo eneolitice, îndeosebi cucuteniene; c, relația htonic-uranic sau uranic-uranic în religiile și manifestările cultice ale comunităților preistorice. Studiile de specialitate precizează existența reprezentărilor feminine sub forma orantei, a divinității feminine în picioare și cu brațele înălțate, care are ca prototip creațiile artistice ale paleoliticului superior (fig. 9/1 3) (H. Delporte, 1991, fig. 231/1-3), iar în neo eneolitic, începând cu culturile carpato-balcanice Starcevo-Criș, Vinča-Turdaș și liniară, ca figurări
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
9/1 3) (H. Delporte, 1991, fig. 231/1-3), iar în neo eneolitic, începând cu culturile carpato-balcanice Starcevo-Criș, Vinča-Turdaș și liniară, ca figurări în relief pe unele produse ceramice (A. Nițu, 1970, p. 82). Excepții de la aceste norme canonice, unde divinitatea feminină este redată „din față”, pot fi socotite, pe ceramica precucuteniană, modelările de la Traian (fig. 6/5) și Bîrlălești (fig. 6/4). Eneoliticul, mai ales cel de factură cucuteniană, dar și gumelnițeană, a impus alte canoane artistice și religioase, mai
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
edificatoare, iar printre creațiile cele mai reprezentative le amintim pe acelea de la Ruginoasa-Iași, în pictură (fig. 8), Rădeni-Iași (fig. 1) și Taraclia-R. Moldova (fig. 5/12) în sculptură. Existența figurinelor de tip orantă, considerate a fi mediatoare între oameni și divinități ( C.-M. Mantu, 1993, p. 67) a fost atestată în creația artistică de la Scânteia-Iași, și din alte stațiuni cucuteniene. C.-M. Lazarovici (2006, p. 68) mai apreciază că brațele ridicate semnifică gesturi de implorare, poate chiar o invocare dinspre cer
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
semnificând solicitarea ploii sau a altor favoruri cerești. Este evident faptul că însăși prezența orantei în arta neoeneolitică este considerată ca reprezentarea relației htonic uranic, dar poate și a unei relații speciale, uranic uranic, dacă vom considera modelarea orantei ca divinitate, nu simplă preoteasă, după modelele religiilor antice, îndeosebi din Orientul Apropiat și Mijlociu, sau cum ar putea sugera statueta masculină, cu brațele ridicate, de la Scînteia Iași, dar ca posibilitate de existență numai la unele comunități umane, fără tendința de generalizare
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
preoteasă, după modelele religiilor antice, îndeosebi din Orientul Apropiat și Mijlociu, sau cum ar putea sugera statueta masculină, cu brațele ridicate, de la Scînteia Iași, dar ca posibilitate de existență numai la unele comunități umane, fără tendința de generalizare. În ceea ce privește ierarhia divinităților, studiile de specialitate sunt întrutotul de acord că divinitatea feminină reprezenta, în credințele comunităților preistorice neo-eneolitice, Marea Mamă, divinitate supremă, cu toate denumirile ce i-au fost atribuite: Marea Zeiță, Terra Mater, apreciindu se că, în cultura Cucuteni-Tripolie se poate
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
și Mijlociu, sau cum ar putea sugera statueta masculină, cu brațele ridicate, de la Scînteia Iași, dar ca posibilitate de existență numai la unele comunități umane, fără tendința de generalizare. În ceea ce privește ierarhia divinităților, studiile de specialitate sunt întrutotul de acord că divinitatea feminină reprezenta, în credințele comunităților preistorice neo-eneolitice, Marea Mamă, divinitate supremă, cu toate denumirile ce i-au fost atribuite: Marea Zeiță, Terra Mater, apreciindu se că, în cultura Cucuteni-Tripolie se poate admite că ar fi existat „religia mamei” din accepțiunea
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
brațele ridicate, de la Scînteia Iași, dar ca posibilitate de existență numai la unele comunități umane, fără tendința de generalizare. În ceea ce privește ierarhia divinităților, studiile de specialitate sunt întrutotul de acord că divinitatea feminină reprezenta, în credințele comunităților preistorice neo-eneolitice, Marea Mamă, divinitate supremă, cu toate denumirile ce i-au fost atribuite: Marea Zeiță, Terra Mater, apreciindu se că, în cultura Cucuteni-Tripolie se poate admite că ar fi existat „religia mamei” din accepțiunea lui Mircea Eliade (D. Monah, 1997, p. 203 și urm
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
zeița mamă și acolitul ei masculin”, cu precizarea poziției subalterne a acolitului (Vl. Dumitrescu, 1979, p. 79; M. Petrescu-Dîmbovița ș.a., 1999, p. 529; C. Laboutin, 1990, p. 103). Din acest punct de vedere constatăm că, aproape în totalitate, specialiștii acordă divinității feminine atributele esențiale ale vieții și morții. Astfel, referindu se la urnele cu caractere antropomorfe feminine, N. Kalicz (1970, p. 73) apreciază că acestea „reprezintă zeița, sursă a vieții și a morții suverană a tuturor celor vii și a morților
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
neolitice de pe Valea Dunării, la Vinča și Cucuteni ... Traversând imensitatea timpului și a spațiului, traversând multiplele variații tematice și stilistice ale acestor figurine, aceste nenumărate reprezentări ar traduce invariabil o viziune religioasă bazată pe cultul unei (sau al mai multor) divinități feminine” (Ibidem, p. 122-124). Ideea unei divinități feminine cu caracteristici unice apare și în alte lucrări (Fl. Drașovean, Dr. Popovici, 2008, p. 39-40), unde se precizează faptul că Marea Mamă întruchipează probabil principiul primordialității. Ideea unui cult al fertilității și
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Cucuteni ... Traversând imensitatea timpului și a spațiului, traversând multiplele variații tematice și stilistice ale acestor figurine, aceste nenumărate reprezentări ar traduce invariabil o viziune religioasă bazată pe cultul unei (sau al mai multor) divinități feminine” (Ibidem, p. 122-124). Ideea unei divinități feminine cu caracteristici unice apare și în alte lucrări (Fl. Drașovean, Dr. Popovici, 2008, p. 39-40), unde se precizează faptul că Marea Mamă întruchipează probabil principiul primordialității. Ideea unui cult al fertilității și al fecundității, atribuit tuturor reprezentărilor antropomorfe feminine
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
est strictement banal et n’explique rien: considérer la fécondité comme un phénomène souhaitable est de toutes les religions ou presque et faire de la femme son symbole n’a rien de particulièrement original”. Așadar, chiar dacă se acceptă ideea că Marea Divinitate avea toate atributele vieții și ale morții, care dă naștere vieții și face pământul să rodească, reprezentarea sa ca orantă o situează pe un plan secund în ierarhia divinităților preistorice: ea se roagă, ea imploră, ea invocă bunăvoința unei alte
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
rien de particulièrement original”. Așadar, chiar dacă se acceptă ideea că Marea Divinitate avea toate atributele vieții și ale morții, care dă naștere vieții și face pământul să rodească, reprezentarea sa ca orantă o situează pe un plan secund în ierarhia divinităților preistorice: ea se roagă, ea imploră, ea invocă bunăvoința unei alte divinități, aflată pe un plan superior; așadar, fără a generaliza, noi considerăm că, măcar în comunitășile umane ai căror artiști au imortalizat-o sub atributele orantei (cum ar fi
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
avea toate atributele vieții și ale morții, care dă naștere vieții și face pământul să rodească, reprezentarea sa ca orantă o situează pe un plan secund în ierarhia divinităților preistorice: ea se roagă, ea imploră, ea invocă bunăvoința unei alte divinități, aflată pe un plan superior; așadar, fără a generaliza, noi considerăm că, măcar în comunitășile umane ai căror artiști au imortalizat-o sub atributele orantei (cum ar fi la Ruginoasa, Cucuteni și Rădeni-Iași, Igești, Bîrlălești, Dumești și Dodești Vaslui, Trușești-Botoșani
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Rădeni-Iași, Igești, Bîrlălești, Dumești și Dodești Vaslui, Trușești-Botoșani, Chișoda Veche-Timiș, Zorlențu Mare-Caraș Severin, Taraclia-R. Moldova, Nagornoye II-Ucraina etc., poate chiar și la Poduri-Bacău și Isaiia-Iași), în manifestările cultice ale comunităților umane s-a produs o schimbare, în sensul că Marea Divinitate nu mai este feminină, ci masculină. Așadar, din acest punct de vedere, și dacă acceptăm că în Preistorie nu se poate preciza existența unei uniformizări a religiilor și a manifestărilor cultice, religia mamei, deci a divinității feminine a coexistat cu
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
în sensul că Marea Divinitate nu mai este feminină, ci masculină. Așadar, din acest punct de vedere, și dacă acceptăm că în Preistorie nu se poate preciza existența unei uniformizări a religiilor și a manifestărilor cultice, religia mamei, deci a divinității feminine a coexistat cu religia tatălui creator, deci a divinității masculine. Biblia, ca și sursă dogmatică a Creștinismului, ne oferă, mai întâi, relația htonic-uranic, atunci când se redă pasajul învingerii amaleciților de către israeliteni, prin forța ridicării mâinilor, de către Moise: “Atunci au
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
masculină. Așadar, din acest punct de vedere, și dacă acceptăm că în Preistorie nu se poate preciza existența unei uniformizări a religiilor și a manifestărilor cultice, religia mamei, deci a divinității feminine a coexistat cu religia tatălui creator, deci a divinității masculine. Biblia, ca și sursă dogmatică a Creștinismului, ne oferă, mai întâi, relația htonic-uranic, atunci când se redă pasajul învingerii amaleciților de către israeliteni, prin forța ridicării mâinilor, de către Moise: “Atunci au venit Amaleciții să se bată cu Israeliții la Rafidim. Iar
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
ridicate spre scaunul Domnului, de aceea va bate Domnul pe Amalec din neam în neam !>> (Ieșirea, 17, 8-16). Pe de altă parte, relația uranic-uranic este consemnată, potrivit canoanelor Noului Testament, atunci când Maica Domnului este considerată principalul intermediar între creștini și Divinitate, fiind ilustrată în iconografie cu mâinile înălțate la rugăciune (Fig. 11/1). În serviciul religios, există și relația htonic-uranic atunci când, în cadrul Sf. Liturghii, preotul este cel care ridică mâinile la rugăciune pentru transformarea pâinii și vinului în Trupul și Sângele
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Trupul și Sângele Domnului (Fig. 11/2-3), potrivit celor spuse de Însuși Mântuitorul, la Cina cea de Taină : „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea” (Luca, 22, 19). Așadar, relația htonic uranic, sau uranic-uranic (dacă acceptăm că statuetele feminine reprezentau divinitatea, nu marea preoteasă), este reprezentată, în arta și religiile paleolitice și neolitice prin asocierea dualității feminin-masculin. De altfel, J. Cauvin (1997, p. 51) consideră că < femeia este în mod cert o zeiță >. Noi înclinăm să credem că, mai ales în
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
estetismul unei conștiințe căzute, pe când poezia e un mod de existență, o etică a participării la cosmic și la universalele divine. Perspectiva mistică face din sacrificiu o cale de cunoaștere și din poezie soluția identificării cu obiectul liric care este divinitatea. Goticul moldovenesc ar concentra asumarea existenței în proximitatea morții, vitalismul orgiastic, refuzul esteticii de pe o poziție etic-creștină, în fine, exercițiul autoflagelator. De aici decurge o bună parte din specificul paginilor lirice și epice ale lui S. Versurile experimentează diferite formule
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
expuse de L.A. Seneca în tratatele sale filozofice (De ira, De tranquillitate animi, De constantia sapientiorum etc.). Ideile stoicilor sunt preluate și de tradiția creștină, regăsindu-le mai târziu ca „tehnici” de rugăciune, de liniște sufletească și de comuniune cu divinitatea, în practica isihastă (Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigore Palamas). Epoca modernă este inaugurată de N. Malebranche și R. Déscartes. Primul ne propune o „psihoterapie a moravurilor” prin „mortificarea simțurilor” cu ajutorul rațiunii. R. Déscartes va face recomandări, în această privință, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la greci, și Sybila, la romani, devin personaje emblematice, simboluri ale exemplarității nebuniei, respectată, temută și ascultată. Luciditatea vizionară a profeților Vechiului Testament, precum și extazul tenebros al profeteselor oracolului de la Delphi sau al sibilelor romane, sunt „semne” trimise oamenilor de divinitate, cărora aceștia trebuie să se supună și pe care trebuiau să le urmeze. „Delirul profetic” se întemeiază la originea sa, ca act cultural, credința că reprezintă o „voce divină”, un „avertisment” dat oamenilor de către divinitatea percepută ca instanța de supremă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt „semne” trimise oamenilor de divinitate, cărora aceștia trebuie să se supună și pe care trebuiau să le urmeze. „Delirul profetic” se întemeiază la originea sa, ca act cultural, credința că reprezintă o „voce divină”, un „avertisment” dat oamenilor de către divinitatea percepută ca instanța de supremă „cenzură”. De fapt, totul este o vastă „proiecție colectivă” a pulsiunilor acumulate într-o comunitate umană, care se „descarcă” periodic, realizând un act de catarsis colectiv. Este calea de „purificare” și de „regăsire” a originilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]