6,346 matches
-
o mostră de „democrație” scuipată în fața poporului, de către reprezentantul partidului care se considera cel mai democrat de pe scena politică românească. Aș putea completa și eu ca Ghiță Pristanda, „Curat democrație, coane Diaconescule”. Așa că până la urmă l-am lăsat în plata domului să mucegăiască în colțul său, pe acel om de paie, care timp de patru ani, cică a fost președinte al României, timp în care țării i s-a pregătit prohodul. Iar pe cititorul meu, care probabil se gândea, spera, aștepta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la Lisabona, cu scârțanul acela de Sarkozy, căruia i s-a năzărit așa, tam-nisam, că în relațiile cu țara noastră, noi exportăm doar loturi omogene de țigani cu bronz natural, calitatea întâia. Nu înțelegea, de ce se supără aș de tare dom’ prezident al Franței, de calitatea țiganilor noștri care deși sunt mai puțin bronzați decât Obama, cu toată rasa lui de negroizi, totuși au înaltă calificare, în lucrul la capra podului, la ușa bisericilor sau în metrou, în subtilizarea cu deosebit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din cauză că în parcarea cu pricina lumina era aprinsă și nu găsesc de unde au tras curentul. Se gândesc serios la faptul că or fi fost și aceia de atunci în cârdășie cu cei de la ALRO Slatina. Aici terminăm episodul acesta fiindcă dom’ președinte a urcat deja în avion și și bate capul cu ce a vrut să spună un ins prin cuvintele: ERRARE HUMANUM EST, SED PERSEVERARE DIABOLICUM. A conchis în final, dă-l dracului, o fi în chineză fiindcă nici într-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
30.000 de profesori pot considera că au deja hârtia de disponibilizare în buzunar. Și atunci... Profesorilor care predau la minorități, prin noua lege a educației, li se mărește salariul cu 50%, așa că mai bine predai maghiara decât româna. Apropo dom’ Daniel pe Funeriu, sau Funeriu pe Daniel, cum se traduce în românește expresia maghiară, lo foso, fiindcă i am auzit pe unii din Ardeal, că dumneata ești un fel de, lo foso, a politicii românești și am subscris și eu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mi-e doica, la piept alăptat; Mă strecor prin porii țărmului și-ai mării; Mă transform, dar nu mor niciodat'. Cînd ploaia-ncetează, tîrziu la amiază, Si cerul înalt se limpezește, Iar vîntul din soare ia raze convexe strălucitoare Și domul albastru de aer îl făurește, Eu rîd iar și iar de monumentul meu funerar, Și din caverne ce ploaia o țin ferecata, Ca un prunc nou-născut, ca un strigoi din mormînt apărut, Mă înalt și-l dobor totodată. (1820) William
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
ținuse sub braț. Marga nu părea să asculte. Vocea femeii devenea tot mai puternică. — „Cei ce încearcă să intervină sunt bruscați de către huligani. Sunt alertate organele de ordine... descind la fața locului. Îndeamnă la liniștirea spiritelor și se retrag.“ Auzi, dom’ doctor, «îndeamnă». De parcă... ce să mai vorbim. Auziți, ascultați mai departe. „Devastarea apartamentului continuă. Lucrătorii miliției revin, apelează din nou la liniște, se retrag.“ Auziți, „apelează“... „Reprezentanții ordinii revin pentru a treia și ultima oară. Banda părăsește terenul abia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ulcer sau că nu găsesc carne sau brânză sau ace? Sau că am stat și eu, ca toată lumea, într-un apartament neîncălzit, iarna asta? Lămâi și hârtie igienică și aglomerație la autobuze? Despre asta vrei să vorbim, despre asta? Nu, dom’le, nu. Nu cobor așa jos, să știi! Vezi, intelectualii încă n-au înțeles că... Irina zâmbi, Fănică uitase că abia vorbise în numele infamei categorii, dar n-avea chef să-l întrerupă. — Contradicție? Vrei să spui că mă și contrazic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trimită peste tot. I-am văzut și pe ăia, de dincolo... Sigur că au mâncare și mașini și anticoncepționale. Dar nu sunt mai fericiți, să știi! Vai de capul fericirii lor, crede-mă! La noi e decență, să știi. Decență, dom’le, o calitate inestimabilă! Nu, nu spun că la noi e paradis, știu de ce zâmbești. Dar e decență, stimată colegă. Decență! Ce nu se poate, nu se poate. Viața e scurtă. Uite, mai duduim vreo zece ani și fâs, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
incurabil, prin simpla apariție, inima bărbatului care își încheiase de mult stagiatura erotică. Apoi, fuga, Parisul, mansarda, nebuniile, sărăcia, biblioteca, doctoratul la Sorbona, întoarcerea, primul copil, momentul când ilustrul cărturar a decis să devină proprietarul unui depozit de vinuri. Auzi, dom’le, îndeletnicire pentru filozoful Marcu Vancea! Bărbatul grav, elegant, seducător, dintr-odată clătinat în toate certitudinile, plonjând într-o astfel de ocupație! ...Și l-a convins și pe fratele său, Bob Vancea, să părăsească în grabă spitalul, clinica și facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima oră a scurtei vacanțe la munte, prima cafea cu lapte. O cafea cu lapte, dom’le! Nu e așa o grozăvie, la munte sunt vaci, lapte, unt, smântână, ar trebui să se poată obține o cafea cu lapte, măcar atât. Măcar o cafea fără lapte. O cafea neagră, oarecare, cafeaua standard, cafea înlocuitor de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un personaj. Păi, cum! Păi, cum! Profesorul scotea pe nări flăcări și ghirlande, își perfecționa acrobațiile, glumele în doi peri, calambururile, mojiciile simpatice, poantele neglijente, arogante. O întâlnise cândva pe stradă, ce faci Irina, parcă așa te cheamă, chiar așa dom’ profesor, nu bănuiam că îmi rețineți numele. Domnișoara aproape arhitectă Irina Ira îl urmase câțiva pași, destui, pe o stradă la stânga, încă una, fierbând de furie. Tânărul profesor Anatol Dominic Vancea Voinov, maestrul snob al rebelilor de provincie, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să alergi după mine ca o nebună, așa sunteți toate, nebune. Nu rezistau, din trei una cădea. După aceea, adevărată nebunie, scrisori, telefoane, amenințări, scâncelile lor... n-ai voie să lungești țicneala, șefule, așa încheia pacientul povestea, n-ai voie, dom’le, fufele sunt fiare, lipitorile sunt fiare, asta sunt păpușile noastre, fiare. Iată următorul: călugărul convertit. Barba lungă, albă, obrazul supt, palid. Mâinile lungi, subțiri, diafane și zâmbetul acela îngăduitor, știutor, bătrânesc. „În numele lui Iosif și al lui Visarionovici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să nu crezi, bravo Vasile, îți cunoști meseria, mă închin, vino să-ți strâng laba. Dar Vasile dispăruse, așa cerea meseria, discreție, discreție perfectă. Șmecherul!, nu vrea să răspundă, nu vrea să răspundă schizoidul, nu vrea, așa l-a dresat dom’ doctor, dom’ Bombonel, suflet de aur. Să vezi și să nu crezi, țara moare de foame și de frică și de frig și de întuneric, dar la Bombonel luminile ard ca la Palat și avem de toate și citim reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
crezi, bravo Vasile, îți cunoști meseria, mă închin, vino să-ți strâng laba. Dar Vasile dispăruse, așa cerea meseria, discreție, discreție perfectă. Șmecherul!, nu vrea să răspundă, nu vrea să răspundă schizoidul, nu vrea, așa l-a dresat dom’ doctor, dom’ Bombonel, suflet de aur. Să vezi și să nu crezi, țara moare de foame și de frică și de frig și de întuneric, dar la Bombonel luminile ard ca la Palat și avem de toate și citim reviste străine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
delicați, cu maniere perfecte, nu ca dezmățata asta neoclasică. Da, da, acum sunt sigur că Metaxa, curva de Metaxa a fost. Și mai faci pe uimitul, paternel nebunel, faci pe uimitul, ca de obicei, parcă n-am ști jocul. Așa că dom’ Dominic nu răspunse decât într-un târziu. Răspunse cu mare întârziere dom’ Dominic și nu ca de obicei. Nu, de data asta, chiar s-o fi întâmplat ceva, că dom’ Tolea a răspuns ca un mielușel, să vezi și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunt sigur că Metaxa, curva de Metaxa a fost. Și mai faci pe uimitul, paternel nebunel, faci pe uimitul, ca de obicei, parcă n-am ști jocul. Așa că dom’ Dominic nu răspunse decât într-un târziu. Răspunse cu mare întârziere dom’ Dominic și nu ca de obicei. Nu, de data asta, chiar s-o fi întâmplat ceva, că dom’ Tolea a răspuns ca un mielușel, să vezi și să nu crezi. Ei, acum și tu... Am tot felul de chestii. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
uimitul, ca de obicei, parcă n-am ști jocul. Așa că dom’ Dominic nu răspunse decât într-un târziu. Răspunse cu mare întârziere dom’ Dominic și nu ca de obicei. Nu, de data asta, chiar s-o fi întâmplat ceva, că dom’ Tolea a răspuns ca un mielușel, să vezi și să nu crezi. Ei, acum și tu... Am tot felul de chestii. De parcă n-ai ști... Domn’ doctor Marga și-a tras imediat un taburet lângă jilțul lui dom’ Tolea. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceva, că dom’ Tolea a răspuns ca un mielușel, să vezi și să nu crezi. Ei, acum și tu... Am tot felul de chestii. De parcă n-ai ști... Domn’ doctor Marga și-a tras imediat un taburet lângă jilțul lui dom’ Tolea. S-a aplecat spre el, ca o mamă, ca o adevărată mamă, zău așa, așa făcea totdeauna dom’ doctor. Exact așa, ca totdeauna. Ce s-a întâmplat, Tolea? Da’ ce s-a mai întâmplat? Bineînțeles! „Ce s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Am tot felul de chestii. De parcă n-ai ști... Domn’ doctor Marga și-a tras imediat un taburet lângă jilțul lui dom’ Tolea. S-a aplecat spre el, ca o mamă, ca o adevărată mamă, zău așa, așa făcea totdeauna dom’ doctor. Exact așa, ca totdeauna. Ce s-a întâmplat, Tolea? Da’ ce s-a mai întâmplat? Bineînțeles! „Ce s-a mai întâmplat, Tolea? Da’ ce s-a mai întâmplat?“ Așa îl lua, cu binișorul, de fiecare dată. Acum, Turbincă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Răspunsul întârzia, uite că explozia întârzia, de data asta. — Ei, ce s-a întâmplat... ce să mai... lasă, lasă asta. Dar unde e Bazil? Cine dracu’ a adus curva asta de Metaxa aici... Așa, vasăzică! Stins, stins, muiat de tot, dom’ Tolea. Dandana, asta-i dandana mare, ți-a cășunat ceva rău de tot, rău de tot, noroc că ți-a dat dom’ doctor licoarea, ți-a dat dom’ Marga tărie, că le are el pregătite cum trebuie pe toate, sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e Bazil? Cine dracu’ a adus curva asta de Metaxa aici... Așa, vasăzică! Stins, stins, muiat de tot, dom’ Tolea. Dandana, asta-i dandana mare, ți-a cășunat ceva rău de tot, rău de tot, noroc că ți-a dat dom’ doctor licoarea, ți-a dat dom’ Marga tărie, că le are el pregătite cum trebuie pe toate, sticla și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
curva asta de Metaxa aici... Așa, vasăzică! Stins, stins, muiat de tot, dom’ Tolea. Dandana, asta-i dandana mare, ți-a cășunat ceva rău de tot, rău de tot, noroc că ți-a dat dom’ doctor licoarea, ți-a dat dom’ Marga tărie, că le are el pregătite cum trebuie pe toate, sticla și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de tot, rău de tot, noroc că ți-a dat dom’ doctor licoarea, ți-a dat dom’ Marga tărie, că le are el pregătite cum trebuie pe toate, sticla și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dom’ Marga tărie, că le are el pregătite cum trebuie pe toate, sticla și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ascultat sughițurile și tratatele cu hocus-pocus hipnoză harakiri. Te-au eliberat, recunoaște. Uite, sunt aici de-o oră. Telefonul n-a sunat, deloc n-a sunat. Și sunt de o oră aici, mai mult de o oră. Telefonul mort, mort, dom’le. Nu mai e coadă la confesiuni, nene, au dispărut pacienții, ți s-a luat scamatoria. Hai, fă o dată pe curajosul, recunoaște. — Ba sună, uite că sună telefonul, n-au descoperit șarlatania. Uite că sună. Telefonul suna, într-adevăr, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]