9,274 matches
-
câte un chip de femeie corpolentă derivând dintr-o fetișcană suplă și cochetă de acum, care se dă mândrețea grupului de elevi, făcând ochiade băieților. Câteodată, Karl, devenea mult mai atent și mai impresionat când prin fața lui trecea câte o domnișoară dintre cele cu adevărat alese. Le studia, le cântărea din privire, ca un estet înnăscut ce era, încercând să le întrevadă șansele în lumea viitoarelor femei frumoase ale orașului. Era convins că unele din ele vor decepționa cu trecerea anilor
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
se opri o clipă, cu mâna își aranjă bretonul de pe frunte, apoi spuse: - Am ajuns. Aici e casa mea Karl privi roată în jur și exclamă: - Aici? Dar asta-i casa doctorului Petrescu!... - A! Îl cunoașteți, domnule Karl? - Sunteți cumva domnișoara Alice, fiica lui, cea plecată la studii la Cambridge? Ea îl învălui din nou cu privirea, răspunzându-i cochet: - Și de ce n-aș fi fata doctorului Petrescu?... - Doamne! Nici n-aș fi visat vreodată că doctorul Petrescu are o astfel
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
cu ea. Se refugiase într-o lume necunoscută mie, în care numai ea știa cum trăia. - Așa se întîmplă cu persoanele care s-au iubit mult, nu suportă despărțirea, chiar dacă aceasta are loc și după zeci de ani de conviețuire. Domnișoară, după ce-mi termin tura, mai putem discuta despre starea mamei dumitale și cam la ce să te aștepți pe viitor. - Desigur, domnule doctor. Vă mulțumesc din suflet. Doctorul de gardă de la Urgență era un bărbat bine legat la vreo
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
în timp ce plângea. Stătea pe capătul patului în care îi era mama și o privea în tăcere, cu ochii scăldați de lacrimi. - Vă așteaptă domnul doctor Radu în cabinetul său. A treia ușă pe dreapta, pe holul cu telefonul public. - Mulțumesc, domnișoară. - Pentru puțin. Săndica se ridică cu greu de lângă mamă și, ajunsă în fața ușii, ciocăni parcă cu teamă. - Da, intră, se auzi vocea groasă a doctorului primar Radu. - M-ați chemat, domnule doctor? Ce puteți să-mi spuneți ca să mă bucure
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
ridică cu greu de lângă mamă și, ajunsă în fața ușii, ciocăni parcă cu teamă. - Da, intră, se auzi vocea groasă a doctorului primar Radu. - M-ați chemat, domnule doctor? Ce puteți să-mi spuneți ca să mă bucure, să mă mai liniștească? - Domnișoară, deocamdată nimic îmbucurător. Să sperăm că peste câteva zile se vor vedea rezultatele eforturilor noastre. Mama dumitale va fi mutată în salonul de terapie intensivă unde avem un bun specialist în doctorul Mihai Panait. El se va ocupa personal de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
Nu vă pot da speranță, însă după cum se prezintă mama dumitale, nu credem că există șansa de recuperare completă. Astăzi nu este cazul să mai pierdeți timpul prin spital. Am înțeles că locuiți la Ciocănești. - Da. - Cu ce te ocupi domnișoară, trecu el la un ton mai personal, că nu pari a fi o simplă țărăncuță. Este o simplă curiozitate bărbătească, văzând o fată așa tânăra și frumoasă. - Vă mulțumesc. Inginer zootehnist la I.A.S. Dorobanțu. - Bănuiam eu că nu ești
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
a fetei. Îl văd tras la peron. - Vă mulțumesc. Vă rămân datoare cu o cafea. - Mi-ar plăcea să o servim undeva pe o terasă. - Credeți că este momentul potrivit când situația mamei mele este așa de gravă? - În viață domnișoara... - Săndica. - ... domnișoară Săndica nu ai parte numai de bucurii. Acestea la unii sunt foarte rare. Parcă sunt sortiți să aibă numai necazuri. - Cred că acesta este și cazul meu. Am avut parte numai de necazuri toată viața. Sper să scap
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
Îl văd tras la peron. - Vă mulțumesc. Vă rămân datoare cu o cafea. - Mi-ar plăcea să o servim undeva pe o terasă. - Credeți că este momentul potrivit când situația mamei mele este așa de gravă? - În viață domnișoara... - Săndica. - ... domnișoară Săndica nu ai parte numai de bucurii. Acestea la unii sunt foarte rare. Parcă sunt sortiți să aibă numai necazuri. - Cred că acesta este și cazul meu. Am avut parte numai de necazuri toată viața. Sper să scap de ele
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
Trebuie să plec. Mi-a părut bine de cunoștință. Sper să ne mai vedem , și-i întinse mâna sa păroasă. - Și eu. Din nou vă mulțumesc pentru amabilitatea de a mă aduce la autogară, răspunse Săndica. - A fost plăcerea mea, domnișoară. La revedere. - La revedere. Săndica a mers la casa de bilete și după ce și-a luat bilet, s-a îndreptat spre sala de așteptare unde era un telefon public. Trebuia să-l sune pe inginerul șef Tudorache, să-i spună
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
așa cum și-a propus, o noapte de foc. Deocamdată nimeni nu era dispus să părăsească incinta căminului cultural. Nu se grăbeau să plece la culcare. Abia trecuse puțin peste ora unsprezece noaptea. - Cum vi s-a părut până în prezent atmosfera domnișoară? o întrebă Mircea. - Mă cheamă Săndica. Nici Alexandra și nici Sanda. Așa a vrut nașa mea să mă boteze, ca toată lumea să mă alinte când mi se adresează. Am înțeles că numele tău este Mircea. Să nu ne mai formalizăm
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
Altu-i al meu nepotel-Minune de băiețel:El mi-a întregit fiintaSi-mi ține vie voința;Toți sunt ei la casa lor,Iar eu le duc mereu dor;Cel mai mic , e un catelLatos, cu dungi, frumușel;... V. CE MAI FACEȚI, DOMNIȘOARA ?, de Sofia Raduinea , publicat în Ediția nr. 1197 din 11 aprilie 2014. Ce mai faceți, domnișoara? Mi se spune.-A câtă oară?! Stai dumneata o lecuța: Dar,...eu sunt chiar bunicuța... Eu nu sunt dintre golani, N-aveți patruzeci de
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
sunt ei la casa lor,Iar eu le duc mereu dor;Cel mai mic , e un catelLatos, cu dungi, frumușel;... V. CE MAI FACEȚI, DOMNIȘOARA ?, de Sofia Raduinea , publicat în Ediția nr. 1197 din 11 aprilie 2014. Ce mai faceți, domnișoara? Mi se spune.-A câtă oară?! Stai dumneata o lecuța: Dar,...eu sunt chiar bunicuța... Eu nu sunt dintre golani, N-aveți patruzeci de ani?! Domnule , nu vezi prea bine? Ani șaizeci eu port cu mine... Chiar de dumneata faci
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
port cu mine... Chiar de dumneata faci haz, Câteodată am necaz: Eu vorbesc cu ani șaizeci, Tratata-s de patruzeci... Nu ne putem înțelege, Fiecare-i cu-a lui lege: Eu vorbesc cu-ntelepciune, ... Citește mai mult Ce mai faceți, domnișoara? Mi se spune.-A câtă oară?! Stai dumneata o lecuța:Dar,...eu sunt chiar bunicuța...Eu nu sunt dintre golani,N-aveți patruzeci de ani?! Domnule , nu vezi prea bine?Ani șaizeci eu port cu mine...Chiar de dumneata faci
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
servite pe traseu, la margine de drum, într-un refugiu. Ștefan își rezervase special seara pentru invitatele sale. Trecuse ceva timp de când le-a cunoscut în împrejurări nu dintre cele mai fericite. Nu a mai primit nicio știre despre tânăra domnișoară Trifan, decât la început, imediat după semnarea contractului, când a întrebat despre ea pe delegatul care a adus produsele de la abator. Aflase că Dalia s-a externat și este acasă în convalescență. După aceea s-a așternut liniștea. S-a
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
Când le-a zărit întrând pe ușa salonului, s-a ridicat de pe scaun și le-a ieșit în întâmpinare, sărutându-i mâna Gloriei, întârziind voit să i-o elibereze imediat. - Bine ați venit în „umila” mea unitate, doamnă Gloria și domnișoară Dalia, spuse el ațintindu-și privirea surprinsă asupra unei frumuseți de fată, nevenindu-i să creadă că ea este cea din rezerva de spital. - Bună seara și bine v-am regăsit, domnule Dunca. Vă mulțumim pentru cazarea specială, pentru primirea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
strica, chiar era indicat, de aceea cum spunea doamna Gloria, vroia, nu vroia Ștefan, trebuia să le suporte până aproape de sfârșitul lui august, cât timp Dalia va face tratament balnear cel puțin zece zile. - Cât mă bucur, doamna Trifan, că domnișoara Dalia va beneficia de serviciile noastre balneare. Mâine când veți merge la medicul balneolog pentru programare, va ști cine sunteți și cum să vă recomande tratamentele necesare unei recuperări cât mai grabnice. Puteți să profitați și dumneavoastră de câteva proceduri
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
Sănătății, nimic nu mă împiedică să dau un telefon, eu fiind proprietarul locației. Ei îmi sunt doar chiriași. - Sunteți un gentleman. - Nu doamnă. Sunt doar un partener de afaceri care își respectă colaboratorii. Oricum nu pot să o las pe domnișoara Dalia să mai sufere după stupizenia accidentului. Este prea tânără și prea frumoasă să nu o redăm perfect sănătoasă familiei și prietenilor săi, după plecarea de la mare. - Vă rog să-mi spuneți Dalia, domnule Dunca, interveni pentru prima dată în
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
interveni pentru prima dată în discuție tânăra, plină de emoție, mai ales auzindu-i laudele celui mai interesant bărbat din viața sa. Acum am ocazia să vă mulțumesc personal pentru că riscându-vă viața, mi-ați salvat-o pe a mea. - Domnișoară... - Dalia, vă rog domnule Dunca, este așa de simplu... - Ok, este în regulă, am mai spus acest lucru și ar fi penibil să mă tot repet. Nu am făcut nimic deosebit decât ar fi făcut orice om în locul meu. - Da
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
care își urmărea ideea sa năstrușnică, de a preîntâmpina orice apropiere între el și Gloria, chiar dacă această apropiere exista poate numai în imaginația sa tulburată de puținul alcool conținut de cocktailul din pahar. Ștefan, surprins de curajul și insolența tinerei domnișoare, a acceptat, considerând totul ca o dorință a fetei de a fi pe ring în compania unei persoane cunoscute în local ca patron al Complexului, sau pur și simplu a preferinței de a dansa, în loc de a sta la masă. Era
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
să o aștepte și să-i iasă în cale ca din întâmplare. Când a ajuns fata în dreptul căminului cultural, a plecat și el din fața bibliotecii cu o carte în mână și i s-a alăturat ca „din întâmplare”. - Sărut mâna, domnișoară! Gata cu munca pe ziua de astăzi? - Aaa, bună Mircea, ce bine-mi pare să te văd. Chiar începuse să-mi fie dor de tine. Ce mai faci? - Am ieșit un pic prin comună, mi-am luat o carte de la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
superioare terminate de curând, care se preocupa nu numai de preluarea telefoanelor sau cu primirea clienților, ci și de contabilitatea societății, a întâmpinat-o foarte veselă pe Adrina, pe care nu o mai văzuse de două săptămâni. - Bine ați venit domnișoara Adriana. Abia așteptam să veniți, să ne povestiți cum a fost în Torino. - Cum să fie! Frumos, dar și uneori obositor, mai ales drumul dus - întors până la aeroport, apoi orele pierdute în el până urci în avion... - Da, dar sper
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353972_a_355301]
-
caval, Refugiu pentru albine, Ori creasta unei coline, Un castel fragil de puf, Văruit, un vârf de stuf, Inima de-argint a ceții, Ori cântec al dimineții, Codițe de iepurași, Ori aripi de fluturași, Stele strânse grămăjoară, Ori volan de domnișoară, Flori de gheață-n buchețel, Ori copil în scutecel, Cioplitură-n albe crete, Ori horă, în sat, de fete, Sus, pe ram, un alb curcan, Ce-i ? E-o floare de castan ! Referință Bibliografică: FLOARE DE CASTAN / Gheorghe Vicol : Confluențe
FLOARE DE CASTAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353988_a_355317]
-
la întoarcere tot fată la propriu, a urmat în scurt o căsătorie respectând toate tradițiile. Mirii își petrecuseră copilăria împreună jucând arșice în țărână. Mirele însă venea acum de la oraș unde studia la facultate. Dar să urmărim idila. Rog pe Domnișoara Cucu (vezi Steaua fără nume de Mihail Sebastian) și întreaga conducere a poliției de moravuri a comunei să evite citirea acestor rânduri deoarece autorul și-a permis detalii care le-ar putea deranja. Plecarea Soarele cobora la orizont invizibil datorită
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Prostuțule! O fac eu dacă tu nu ești în stare”. Și îi administră tendențios un dulce pupic mai si-l răstoarne. „Doar nu suntem în spațiul public. Nu mai acolo s-ar supăra Dumnezeu pe noi.” Reguli publice stabilite de Domnișoara Cucu, care și-a pierdut și numele în puzderia de ani trecuți, nu și himenul. Ionel a strecurat o mică corecție. - Fi atentă! Nici pe velier nu vom fi pe spațiu public. Dacă-mi vine acolo chef de pupice? - Tot
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
afecțiune să se așeze pe scaun. Nu am întrebat fetița despre locul primei case și de vârsta individului, a continuat el să vorbească îndreptându-și privirea către Iuliana. Dacă ea poate să ne spună câteva cuvinte..., dacă nu, iartă-ne domnișoară! - Da, cred că pot, dar nu mă pricep la aprecieri, să știți, a răspuns ea de îndată, fixându-l pe ofițer cu simpatie și mulțumire în ochi-i plini de lacrimi. Felul în care acesta vorbise cu mama ei, a
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]